Tomnaticii umblă prin colțuri de stradă,
Strâng frunze de jos proaspăt rănite,
Adună buchete imense ca să le ardă
Și din foc să răsară o iubire fierbinte.
Eu stau ca să plec într-o toamnă târzie
Și să revin cu brațele arse,
Într-un apus de culori ruginite
Pe care nu l-a pictat niciodată vreo artă.
Tu să m-aștepți cu frigul în oase,
Împreună să fim
Doi oameni cu pansamente,
Să-mi fii și leac, și otravă de moarte,
Și căldură brațelor mele absente.
Ne așteaptă de-o viață toamna la poartă,
Cu buzele albe și tălpi stacojii
Ca să-i dansăm o singură dată
Un vals printre frunze în niște cutii.
Scoate-mă din iad
Și fă din viața mea o hartă,
Împrumută-mi brațele
Să te cuprind,
Să ardem și noi,
Să ardă și toamna
Și toate cutiile din labirint.
Adună buchete imense ca să le ardă
Și din foc să răsară o iubire fierbinte.
Eu stau ca să plec într-o toamnă târzie
Și să revin cu brațele arse,
Într-un apus de culori ruginite
Pe care nu l-a pictat niciodată vreo artă.
Tu să m-aștepți cu frigul în oase,
Împreună să fim
Doi oameni cu pansamente,
Să-mi fii și leac, și otravă de moarte,
Și căldură brațelor mele absente.
Ne așteaptă de-o viață toamna la poartă,
Cu buzele albe și tălpi stacojii
Ca să-i dansăm o singură dată
Un vals printre frunze în niște cutii.
Scoate-mă din iad
Și fă din viața mea o hartă,
Împrumută-mi brațele
Să te cuprind,
Să ardem și noi,
Să ardă și toamna
Și toate cutiile din labirint.
