Te aud cum vorbești cu venele mele
Și le salvezi la capătul unui liman,
Iar noaptea veghează cuvintele tale
Ca să le arunce pe toate într-un ocean.
Iubește-mă și rupe-mă-n două,
În trei sau în patru bucăți, câte vrei
Și strânge-mi pieptul în două cu frunze
Să-mi vezi primăverile pline de ierni.
M-auzi cum vorbesc cu venele tale
Și cum le desfac și le-mpletesc
În două cu vinul regal dintr-o noapte
În care stelele au fost bete pe cer.
Buzele tale crapă moi peste mine,
Îngheață în iarna pieptului meu.
Și câte ninsori și nopți muzicale
Cântă amorul nostru suprem!
0 Comments