1. „Un vânt uşor aduce către noi fumul. Simt în nări mirosul greţos de carne arsă şi de păr pârjolit. Medicii cunosc bine acest miros! - Este mirosul specific de acroleină degajat de carnea de om arsă, acelaşi miros pe care îl are ceara de lumânări bisericeşti fabricată din seu de hoituri.”
2. „După moartea prin gazare, prin injecţie cu cloroform, prin împuşcare în ceafă, fac cunoştinţă cu al patrulea mod de omucidere, moartea combinată.”3. „Totul este sârmă ghimpată, întreaga Germanie este un enorm lagăr de concentrare împrejmuit cu sârmă ghimpată.”
4. „Doctorul Mengele vrea să dezlege secretul proliferării umane prin studiul gemenilor, sacrificând material uman în cantităţi nelimitate. Doctorul Wolff cercetează cauzele bolii însoţite de diaree, deşi toată lumea le cunoaşte cauzele. Aici, diareea se produce după următoarea reţetă: se iau oameni, femei, bărbaţi, copii nevinovaţi în plină creştere, se despart de tot avutul lor, se internează în ghetouri pe timp de şase săptămâni. Apoi se înghesuie câte o sută într-un vagon de marfă, li se dă o găleată cu apă clocită şi sunt transportaţi la Auschwitz. Ajunşi aici, sunt cazaţi câte o mie în nişte barăci care iniţial au fost proiectate ca grajduri pentru cai, li se asigură o raţie alimentară de şapte sute de calorii pe zi constând din pâine mucegăită, preparate din faină de castane sălbatice, margarină extrasă din lignit şi 30 de grame de salam mustind de apă, preparat din carnea unor cai răpciugoşi. Toate acestea se stropesc cu o jumătate de litru de zeamă de urzici sau supă fără grăsime, fără făină şi fără sare. În termen de patru-cinci zile diareea se declară în mod cert, iar după trei-patru săptămâni, toţi bolnavii se fac bine, fiindcă mor în ciuda eforturilor depuse de medici.”
5. „În K.Z. cu siguranţă, despărţirea şi plecarea înseamnă a muri puţin.”
6. „Astăzi, în cursul vizitei medicale, am dat peste un caz deosebit. Un fochist din Sonderkommando a înghiţit o cantitate mare de luminal pentru a se sinucide. Cea mai frecventă formă de sinucidere aici, pentru că Sonder-iştii îşi pot procura uşor luminalul din bagajele rămase în urma victimelor gazate.”
7. „Şi pentru că vorbim despre inscripţii, mă simt obligat să amintesc despre o lozincă citită de fiecare prizonier din K.Z.: arbeit macht frei! – Munca te eliberează! Şi cum am văzut-o eu transpusă în realitate?”
8. „Munca te eliberează! Lagăr de refacere! Ce lucruri infernale, fără pereche! În luna iunie sau iulie li s-au distribuit oamenilor din barăcile suprapopulate o sută de mii de cărţi poştale, obligându-i să scrie vreunui cunoscut, oricui. De asemenea li s-a poruncit ca la expeditor să nu scrie Auschwitz sau Birkenau, ci Waldsee.
Localitatea cu acest nume se găseşte la frontieră cu Elveţia. Scrisorile au fost expediate, au sosit şi răspunsurile. Eu am fost martor ocular când scrisorile de răspuns - cam cincizeci de mii la număr – au fost arse pe un rug pregătit în curtea crematoriului. De altfel, ele nu mai puteau fi înmânate, căci destinatarii au fost arşi până să le sosească răspunsul. Această acţiune a fost anume organizată astfel. Scopul ei era de a linişti şi a induce în eroare opinia publică mondială.”
9. „De altfel, una din trăsăturile caracteristice ale nemţilor, chiar şi în K.Z., este că respectă pe oamenii pricepuţi într-o îndeletnicire oarecare, atâta timp cât au nevoie de ei.”
10. „Într-una din zile, stăteam amândoi la masa de lucru şi răsfoiam dosarele gemenilor disecaţi până atunci. Deodată observă o pată uşoară de grăsime pe coperta de carton albastru a unui dosar. În timpul disecţiei iau adesea dosarul în mână, aşa îmi explic că s-a pătat. El se uită dojenitor la mine şi mă întreabă cu toată seriozitatea: „cum poţi să te porţi atât de neglijent cu dosarele pe care le-am întocmit eu atâta dragoste?“ Doctorul Mengele a rostit cuvântul dragoste. Am rămas atât de uimit, încât n-am avut putere să-i răspund.”
11. „Unele caractere ereditare, fie benigne, fie maligne, se manifestă deja la naştere. Astfel de cazuri se observă la copiii care se nasc cu mai multe sau mai puţine degete decât în mod normal, la mâini sau la picioare. Există caractere ereditare, care se manifestă mai târziu sub forma unor boli cronice ca astmul bronşic, epilepsia, hipertensiunea menţionată deja, cataracta senilă, care apare după vârsta de şaizeci de ani.”
12. „Chiar dacă a sosit cu mare întârziere, au rămas totuşi în viaţă câteva mii din cele şase milioane de suflete, pe care fuhrer-ul celui de-al treilea Reich, un dement, un piroman nebun, i-a deportat de pe cuprinsul Europei pentru a-i aduna pe peroanele gărilor Majdanek, Treblinka, Auschwitz, luminate de flăcările rugurilor de la Birkenau.”
13. „A doua zi de dimineaţă trăim un moment istoric: un detaşament format din o mie de deţinuţi soseşte în curtea Crematoriului I şi împărţiţi pe echipe, încep dărâmarea clădirii cu trecut sângeros.”
14. „Totul s-a sfârşit! Ruşii sunt la patruzeci de kilometri de Auschwitz, întreaga Germanie este pe drumul pribegiei! Din zonele de frontieră se refugiază toată lumea. Vorbele acestea sunt ca un balsam, iar amărăciunea Ober-ului aprinde în mine scânteia nădejdii. Dacă am reuşi să scăpăm cu viaţă?!?”
15. „Nu există nici o contradicţie între Ordinul de la 17 noiembrie care interzice orice formă de moarte violentă şi execuţia de astăzi, deoarece s-au executat nişte sentinţe ale curţii marţiale.”
16. „Noi fugim ca să ne salvăm viaţa, nici prin gând nu ne trece să ne oprim măcar pentru o clipă să ne însuşim ceva. Noi am învăţat că totul este trecător şi că toate lucrurile au o valoare relativă. Cu excepţia unui singur lucru: libertatea.”
17. „Mă întâlnesc din nou cu una din formele de moarte violentă. Probabil SS-iştii au ordin să nu lase în urmă nici un om viu. Nu este o constatare încurajatoare. Tot convoiul este îngrozit de şirul lung de morţi. Grăbim paşii. Mărşăluim pentru viaţa noastră!”
18. „Încă atunci în crematoriu, şi-a făcut testamentul şi mi-a încredinţat ultimele sale dorinţe.
„Miklös - mi-a spus odată — tu, cu voinţa ta puternică, te vei întoarce cu siguranţă acasă, dar eu nu voi apuca sfârşitul acestor lucruri. Soţia şi fetiţa mea au pierit aici, în sala de gazare. Sunt sigur. Am ascuns un băieţel la călugării de la schitul Köszeg. Este copilul meu. Are doisprezece ani şi îl cheamă Sândorka. Ia-l la tine dacă ajungi acasă, aceasta este ultima mea dorinţă, ştiind că voi muri.” I-am promis că-i voi respecta dorinţa.”
19. „Trei bărbaţi mari formează şi modelează caracterele popoarelor lumii şi le asigură viitorul: Stalin, conducătorul genial al poporului rus, Roosevelt Franklin Delano, preşedintele înţelept al Statelor Unite, precum şi Churchill, leul englezilor.”
10. „Într-una din zile, stăteam amândoi la masa de lucru şi răsfoiam dosarele gemenilor disecaţi până atunci. Deodată observă o pată uşoară de grăsime pe coperta de carton albastru a unui dosar. În timpul disecţiei iau adesea dosarul în mână, aşa îmi explic că s-a pătat. El se uită dojenitor la mine şi mă întreabă cu toată seriozitatea: „cum poţi să te porţi atât de neglijent cu dosarele pe care le-am întocmit eu atâta dragoste?“ Doctorul Mengele a rostit cuvântul dragoste. Am rămas atât de uimit, încât n-am avut putere să-i răspund.”
11. „Unele caractere ereditare, fie benigne, fie maligne, se manifestă deja la naştere. Astfel de cazuri se observă la copiii care se nasc cu mai multe sau mai puţine degete decât în mod normal, la mâini sau la picioare. Există caractere ereditare, care se manifestă mai târziu sub forma unor boli cronice ca astmul bronşic, epilepsia, hipertensiunea menţionată deja, cataracta senilă, care apare după vârsta de şaizeci de ani.”
12. „Chiar dacă a sosit cu mare întârziere, au rămas totuşi în viaţă câteva mii din cele şase milioane de suflete, pe care fuhrer-ul celui de-al treilea Reich, un dement, un piroman nebun, i-a deportat de pe cuprinsul Europei pentru a-i aduna pe peroanele gărilor Majdanek, Treblinka, Auschwitz, luminate de flăcările rugurilor de la Birkenau.”
13. „A doua zi de dimineaţă trăim un moment istoric: un detaşament format din o mie de deţinuţi soseşte în curtea Crematoriului I şi împărţiţi pe echipe, încep dărâmarea clădirii cu trecut sângeros.”
14. „Totul s-a sfârşit! Ruşii sunt la patruzeci de kilometri de Auschwitz, întreaga Germanie este pe drumul pribegiei! Din zonele de frontieră se refugiază toată lumea. Vorbele acestea sunt ca un balsam, iar amărăciunea Ober-ului aprinde în mine scânteia nădejdii. Dacă am reuşi să scăpăm cu viaţă?!?”
15. „Nu există nici o contradicţie între Ordinul de la 17 noiembrie care interzice orice formă de moarte violentă şi execuţia de astăzi, deoarece s-au executat nişte sentinţe ale curţii marţiale.”
16. „Noi fugim ca să ne salvăm viaţa, nici prin gând nu ne trece să ne oprim măcar pentru o clipă să ne însuşim ceva. Noi am învăţat că totul este trecător şi că toate lucrurile au o valoare relativă. Cu excepţia unui singur lucru: libertatea.”
17. „Mă întâlnesc din nou cu una din formele de moarte violentă. Probabil SS-iştii au ordin să nu lase în urmă nici un om viu. Nu este o constatare încurajatoare. Tot convoiul este îngrozit de şirul lung de morţi. Grăbim paşii. Mărşăluim pentru viaţa noastră!”
18. „Încă atunci în crematoriu, şi-a făcut testamentul şi mi-a încredinţat ultimele sale dorinţe.
„Miklös - mi-a spus odată — tu, cu voinţa ta puternică, te vei întoarce cu siguranţă acasă, dar eu nu voi apuca sfârşitul acestor lucruri. Soţia şi fetiţa mea au pierit aici, în sala de gazare. Sunt sigur. Am ascuns un băieţel la călugării de la schitul Köszeg. Este copilul meu. Are doisprezece ani şi îl cheamă Sândorka. Ia-l la tine dacă ajungi acasă, aceasta este ultima mea dorinţă, ştiind că voi muri.” I-am promis că-i voi respecta dorinţa.”
19. „Trei bărbaţi mari formează şi modelează caracterele popoarelor lumii şi le asigură viitorul: Stalin, conducătorul genial al poporului rus, Roosevelt Franklin Delano, preşedintele înţelept al Statelor Unite, precum şi Churchill, leul englezilor.”
