Citate/ fraze preferate din „Povestiri de ținut în palmă” de Yasunari Kawabata

1. „Figura mea, dacă o s-o vezi în fiecare zi și-n fiecare noapte, n-o să mai fie atât de interesantă, așa că nu-ți face griji!..”
2. „Voi, de asemenea, purtați-vă cu nevestele voastre de parc-ar fi un vas fragil.”
3. „Fetele tinere sunt într-adevăr foarte fragile. Faptul în sine de a iubi e echivalent cu sfărâmarea tinerei fete. Eu așa gândesc. Iar acum, în visul meu, nu-și aduna ea oare atât de concentrată propriile cioburi?”
4. „Cel care își vede propria fantasmă, propriul alter ego, propriul dublu, va muri.”
5. „A purta o amintire de la mama e un obicei din altă epocă, nu?”
6. „Am putea spune pe scurt că sentimentul numit dragoste este ceva atât de absurd, încât se materializează indiferent de procedeul folosit.”
7. „Chiar și un poet cumpără zahăr.”
8. „Și poetul murmură cu cei care se încrucișează pe drum:
– Hei, voi oameni, voi mergeți către trecut! Eu sunt cel care merge către viitor. Vine vreunul în aceeași direcție cu mine? Adică spre viitor? Aș, nici unul!”
9. „– Ba nu! Nu te uita la trecutul meu!
      – Nu-ți face probleme! Eu am ajuns la tine mergând către viitor.”
10. „Deși se afla pe frontul luptei de clasă, el era la urma urmei doar boț de sticlă. Numai o fărâmă de sticlă. Dar, în ciuda celor spuse, există cineva printre noi, în timpurile acestea moderne, care să nu ducă niște sticlă în spinare? Ar trebui ca mai întâi să-i facem pe dușmanii noștri să spargă sticla pe care o purtăm pe umeri. Dacă vom dispărea și noi odată cu sticla, asta e, n-avem ce face. Dar dacă, dimpotrivă, vom fi eliberați de povara noastră, să dansăm de bucurie și să ne continuăm lupta.”
11. „Eu nu-mi fac o meserie din minciună, ca tine!”
12. „Obișnuit de multă vreme să locuiască într-o singurătate cam egoistă, începu de la o vreme să tânjească după frumusețea gestului de a se oferi pe sine. Înțelesese treptat noblețea actului numit sacrificiu. Era satisfăcut că se putea simți mărunt, ca un fel de sămânță având scopul de a trimite rasa umană dinspre trecut către viitor. Și, alegând specia umană, era în deplin acord cu ideea că aceasta se găsea pe același plan cu diversele minerale și plante, că nu era decât unul dintre micii stâlpi de susținere ai uriașei vieți care plutea în univers și că existența sa nu era mai prețioasă decât a animalelor și a plantelor.”
13. „„Dacă o altă fată, nu aceasta, va trebui să devină soția mea, arată-mi te rog chipul ei pe luciul apei”, se ruga el către iaz. Era convins că omul e capabil să vadă prin timp și spațiu. Atât de singur se simțea.”
14. „Chiar dacă ar fi să fugi de-acasă, căsătorește-te din dragoste! Te sfătuiesc din propria experiență, să știi. Eu am fost în aceeași situație, dar am greșit drumul și timp de treizeci de ani am fost nefericită. Cred că mi-am distrus viața...”
15. „Mi se pare fericită o viață în care să-ți îndrepți gândurile doar către divinitate, primindu-ți hrana cotidiană.”
16. „O ființă umană nu poate face nefericită o altă ființă umană.”
17. „Iar îmi debitați minciuni convenționale!”
18. „Înșelați, prunii au înflorit.”
19. „Se spune „Dacă vezi un om, consideră-l hoț.””
20. „Toate acestea nu sunt nimic mai mult decât o anomalie a memoriei, cam așa ar răspunde psihologii.”
21. „Și atunci, ce este un cuvânt? Nimic mai mult decât un semn. Dar ce este limba maternă?
„Diferențele dintre limbi s-au născut de fapt la oamenii primitivi din necesitatea de a ascunde secretele propriului trib de alte triburi.”
Există chiar unele cărți în care se scrie astfel. Admițând că e așa, rugăciunea făcută în limba maternă nu înseamnă că omul, în loc să se elibereze de vechile obiceiuri bine înrădăcinate, care îl împiedică până la imobilizare, se folosește în mod esențial de ele pentru a supraviețui? Cu lunga sa istorie, umanitatea a ajuns deja un fel de cadavru legat de un copac cu chingile vechilor practici și convenții. Dacă tai acele legături, doar se va prăbuși greoi la pământ. „Rugăciunea în limba maternă” este și ea o dovadă a acestei jalnice stări.”
22. „Toate lumile sunt vide.”
23. „...se apropiară însă apoi niște tunete violente de parcă vara s-ar fi sinucis.”
24. „Ea nu venise la gară cu umbrela pentru scriitor. Dar zărindu-și acolo vechea rivală în dragoste și luptându-se cu sentimentele care o copleșeau, într-un impuls de moment i-o dăduse prompt acelui bărbat care strălucea în societate.”
25. „Într-adevăr, cerul ăsta de toamnă dă mari bătăi de cap soțiilor. Taxiurile din stație, chiar dacă azi nu-i așa, se ocupă și pleacă imediat, iar noi suntem atrase într-o competiție a loialității față de soți, nu e asta ca un talcioc de haine vechi al femeilor?”
26. „– De ce-or trebui oare oamenii să aibă succes în societate?
        – Pentru că altfel nu pot să trăiască.”
27. „Bine, dar eu nu sunt decât iubita unui om sărac. Bărbaților le este suficient dacă reușesc în societate și nu se gândesc decât la asta. Însă femeile... femeile sunt doar de două feluri. Iubitele săracilor și iubitele bogaților, atât.”
28. „Față de un om sentimentul responsabilității e cu totul altul decât față de un câine!”
29. „Oamenii frumoși răspândesc miros de cosmetice franțuzești, iar eu nu plec din Japonia, unde limba franceză este atât de romantică, spunea uneori profesorul cu o voce cântătoare.
Japonia, unde franceza e o limbă romantică – acesta era și refrenul elevilor săi. Mai ales pentru un student sărac ca mine era o melodie minunată.”„
30. „Dorința – s-a apropiat dintr-odată de fața mea cu forța unui val.”
31. „Toate entitățile care sunt numite zei nu întrec ființa umană decât printr-o privire ușor diferită.”
32. „Poate că tu – care ai cam uitat că o soție aparține soțului ei – disprețuiești puterea ochilor mei, dar faci o mare eroare.”
33. „Ochii mei sunt ochi de zeu!”
34. „Eu am văzut mai multe vieți omenești nude decât cei cu picioare bune, care pot umbla pe oriunde. Eu am avut două vieți: străluciții mei elevi la limba franceză și oamenii de la spital. Discipolii mei mă consideră încă un diplomat. De aceea, eu m-am bucurat și am plâns mult mai mult împreună cu ei decât în viața de la spital. Binele și răul, de-acolo, mărite la telescop, le-am aflat ca un zeu și tot ca un zeu de singur m-am simțit. Iar cu ajutorul vostru, eu le voi da sentința ca un zeu.”
35. „Cu siguranță, microscopul este un ochiul unui zeu complet diferit de cel al telescopului.”
36. Fața adormită
„Femei care, cu fața adormită, îmbătrânesc brusc.
Femei care, cu fața adormită, arată brusc mai tinere.
Care din ele sunt mai deprimante – n-aș putea să spun.
Vreo femeie obișnuită, respectabilă, care să doarmă frumos, eu nu știu.
De aceea am întrebat un bărbat care și-a luat ca soție o profesionistă.
Nu trebuie să ți-o iei de nevastă.
Ținuta, manierele i s-au înrăutățit mult.”
37. „Fără îndoială, oricum ar fi, soții sunt legați de soțiile lor.
Totuşi, se mai întâmplă uneori ca soţul să trebuiască să fie literalmente legat de mână sau de picior cu vreo sfoară de către soție. De exemplu, când ea este bolnavă și nu se poate deplasa, iar el o îngrijește. Pentru bolnavă este un efort prea mare și să strige pentru a-și trezi soțul adormit. De asemenea, mai sunt situații când soțul doarme separat de bolnavă. Cum să facă soția pentru a-l deștepta în toiul nopții? Cel mai bine e să lege o sfoară de mâinile lor și ea să tragă de capătul ei la nevoie.”
38. „Bărbații care trăiesc de pe urma femeilor sunt numiți „sfori”.”
39. „– Nu ți-e teamă că, dacă-ți faci așa mereu de cap, soțul o să te alunge?
        – Îți mulțumesc pentru grijă, dar eu îl țin pe soțul meu la capătul sforii.”
40. „– Totuși, în Tokyo nu există certuri între soți!
        – Ce?!! se miră bărbatul ei, uitându-se la figura foarte serioasă a a nevestei sale. Dac-ar exista în lume un loc fără certuri între soți, ăla ar fi în țara fără căsătorii.”
41. „Cu alte cuvinte, viața la oraș e o nefericire, de nu mai pot cuplurile nici să se certe în mod deschis, nu?”
42. „Decât teorie, mai bine o dovadă.”
43. „Nu există figură umană pe care ea să n-o poată citi.”
44. „Bărbații doreau toți să mă omoare. Nu o spuneau, dar în sufletul lor...”
45. „Picioarele parcă-mi sunt singure...”
46. „Își simțea mereu picioarele străine, de parcă, trecând pe acolo, s-ar fi strecurat moartea în ele.”
47. „S-au căsătorit la vreme de toamnă târzie. Așa că din iarnă și până în primăvară au făcut o noapte permanentă, închizând fereastra dormitorului și acoperind-o cu o perdea groasă.
48. „Femeile sunt ceva de neînțeles!”
49. „Am să te iubesc mereu, atât timp cât ai să mă iubești! – așa spuneai. Scrisorile tale m-au speriat și am cedat. Însă o femeie nu spune așa ceva, ci: Am să te iubesc mereu, chiar și atunci când tu nu mă vei mai iubi. Altfel decât un bărbat. Femeia e neghioabă.”
50. „Afli tot felul de lucruri inutile în cursul unei călătorii plicticoase.”
51. „Fumizuki – (luna scrisorilor) este luna a șaptea în calendarul lunar japonez.”
52. „Era o fericire în pragul lacrimilor.”
53. „Într-o seară de primăvară un moment valorează o mie de galbeni.”
54. „Și soțul, și soția făcuseră gripă și dormeau unul lângă altul.”
55. „El mimase nebunia.”
56. „Cei care merg să se sinucidă doresc să moară într-un loc cu o priveliște cât mai specială.”
57. „De parcă le-ar fi extras cineva șira spinării.”
58. „În părțile esențiale (ale romanului), unde era vorba de propria dragoste, erau banale. Asta pentru că dragostea în sine este banală.
59. „Răbufniseră și oboseala vieții ei de femeie, și cea a traiului în doi cu Iguchi.”
60. „De prea frumoasă ce e, nici nu s-a măritat...”
61. „O femeie îmbrăcată cu Soarele, călcând cu picioarele pe Lună, purta pe cap o coroană formată din douăsprezece stele. Adăpostea în ea un copil și striga plângând de durerile și suferințele facerii.”
62. În întunericul ochilor săi închiși, granule de lumină ca niște boabe de mei încep să curgă dansând. Fiecare grăunte este de un auriu deschis, aproape transparent. Pe măsură ce acest auriu se răcește într-o lumină albă și fină, direcția de mișcare ca și viteza grupurilor de puncte se uniformizează și devine o zăpadă prăfoasă. Da, arată ca o zăpadă prăfoasă care cade în depărtare.”
 

0 Comments