Citate/ fraze preferate din „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda

VOLUMUL I 
1. „Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător.”
2. „Nu trebuie să accepţi să trăieşti oricum...”
3. „Cultura e o formă de viaţă, prin care o colectivitate umană îşi exprimă forţa creatoare.”
4. „Tinereţea e o trufie, rareori o valoare.”
5. „Dacă moartea ar fi sfârşitul a tot, cei mai în câştig ar fi ticăloşii, moartea i-ar elibera şi de trup şi de suflet şi de păcate... şi tăcerea care s-ar lăsa peste mormintele lor ar fi egală cu a celor care au fost virtuoşi.”
6. „Numai cineva pe care îl iubim ne poate face să suferim.”
7. „Nu-mi place să fiu pupat cu sila. Îmi rămân balele, nu vreun sentiment.”
8. „Există valori absolute, strigai eu, de care nici o revoluţie nu trebuie să se atingă. Filozofia e una din ele.”
9. „Nimeni nu mă va putea împiedica să realizez ceea ce chemarea mea mă va îndemna să realizez.”
10. „Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci, şi acela să nu ştie.”
11. „Orice metamorfoză are loc numai în libertate, concept pe care după Hegel nu-l găseşti la orientali.”
12. „Ce înseamnă însă a gândi, adică a te gândi? În actualul stadiu în care se află gândirea umană, a te gândi înseamnă în realitate a întări de fapt un gând deja format. De aceea, de pildă, rar se întâmplă ca sfaturile să fie urmate. Individul merge orb înainte sub puterea gândului său, devenit obsesie. Iar această obsesie e o cerinţă fundamentală a fiinţei sale, chiar dacă ideea din care s-a născut îi e de fapt străină vieţii lui, adică fericirii la care năzuieşte.” 
13. „Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.”
14. „Primejdia în care se află un bărbat care iubeşte total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune şi care dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlţâit, moare agăţat acolo fără scăpare.”
15. „Sunt fericit în nefericirea mea.”

VOLUMUL II
16. „Numai foamea şi pierderea libertăţii pot degrada o fiinţă umană.”
17. „Să nu crezi ce ţi se spune şi să nu te miri dacă ceea ce ţi se spune se adevereşte într-o zi că n-a fost minciună sau prefăcătorie.” 
18. „O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fi învinsă sau va supravieţui lamentabil la coada altor naţiuni, fiindcă poezia e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri şi îl face nepieritor.”
19. „Un adevărat gânditor nu poate accepta să culeagă fărâmiturile de la masa altuia...”
20. „Totul e spirit şi materia o aparenţă.”
21. „Toţi oamenii, nu numai ruşii, se nasc cu puţin nihilism în ei: este partea de revoltă iraţională a fiinţei umane împotriva puterii condiţiilor care o înlănţuie încă din faşă şi nu o eliberează decât în moarte.”
22. „Libertate totală, dar ce să faci cu ea, dacă într-o zi tot trebuie să mori? Scriitorii ruşi au numit asta „blestemata chestiune insolubilă”.”
23. „Oamenii sunt inventivi şi îşi sărbătoresc adesea clipele de viaţă jucând o comedie.”
24. „Se poate oare muri cu gândul că viaţa ta a fost un lung şir de eşecuri?”
25. „Viaţa e o comedie! Da, dar pentru asta trebuie să fii un comedian, s-o trăieşti adică doar în suprafaţa ei, care, desigur, e plană, lăsând să ricoşeze pe deasupra ei orice fel de lovitură: nu te atinge şi la bătrâneţe poţi râde şi să faci cu ochiul...”
26. „Curiozitatea e cea din urmă care ne părăseşte, ba chiar nu ne părăseşte deloc, ne însoţeşte până în ultimele clipe ale vieţii, când suntem curioşi să vedem: ei, cum murim...?! Ce ni se întâmplă, ei, ia să vedem, chiar e adevărat, murim?!”
27. „Ce înseamnă trădarea? E o formă urâtă de a ţi se spune că nu mai eşti iubit.”
28. „Ce e o despărţire? O simplă separare de corpuri. Interese superioare însă ar trebui să ne împiedice să transformăm un lucru atât de simplu (şi ce e mai simplu şi mai firesc decât să te desparţi de cineva dacă înţelegerea nu mai e posibilă?) într-o ruptură totală şi definitivă luând în stăpânire o a treia fiinţă, un copil, care s-a născut într-o lume în care acest copil trebuia să aibă în preajma lui pe cei care l-au făcut. Eşecurile noastre în ideea pe care ne-am făcut-o despre fericire trebuie să cadă pe planul doi... Ce zicea însă Matilda? Şi ca şi când ar fi auzit de dincolo această întrebare, uşa biroului meu se deschise şi ea intră...”
29. „În faţa morţii orice justificare sporeşte vinovăţia.”
30. „Dacă omul ar acorda morţii măcar un minut pe zi de meditaţie, conflictele în care ar fi implicat şi-ar micşora importanţa şi soluţiile cele mai rele l-ar speria mai puţin, ar fi oricum mai îndrăzneţ şi s-ar bucura mai mult că există.”
31. „Pentru a fi revoluţionar orice text trebuie să fie întâi realizat artistic, ca să se deosebească de un articol de gazetă pe care poate să-l scrie orice jurnalist.”
32. „Critica şi autocritica ne sunt necesare ca apa.”
33. „Ştiinţa de a rămâne tu însuţi în împrejurări care ne depăşesc se învaţă.”
34. „Desigur, căci dragostea pentru o femeie nu ne fortifică, ci, aliată cu timpul, ne mănâncă viaţa.”
35. „Moartea, ehe, e aşa o chestie ce nu se întreabă, ca să nu fii întrebat.”
36. „Să rămâi om printre oameni, numai ca să salvezi în tine însuţi ideea de om chiar dacă alţii o calcă în picioare.”
37. „Formele de ticăloşie încep să apară pe pământ drept cele mai fascinante spectacole.”
38. „Cât de apropiată, de familiară e moartea, cât de amestecată e ea printre treburile noastre şi cu cât humor simplu stăm de vorbă cu ea, ca Ivan Turbincă, acest erou care îi trăgea de-atâtea ori clapa. N-o să trăiesc cât lumea şi n-o să mor de două ori, se mai spune.”
39. „Sărutul iubitei devine simbolul trădării.”
40. „Bărbatu-meu spunea: la prima sticlă te simţi ca un înger, la a doua ca un leu, la a treia ca un porc. Tu ajungi repede în faza asta, singura care îţi place...”
41. „Frumuseţea şi urâţenia fizică se metamorfozează şi se retrag în faţa unor realităţi sufleteşti care spectatorului îi scapă.”
42. „Omul nu mai e acelaşi după ce descoperă ceva. Asta într-adevăr ne poate nelinişti: dacă nu mai e acelaşi, e în bine sau în rău? Înainte omul era mai mult un aventurier în căutarea fericirii, astăzi a devenit un aventurier în spirit, vrea neapărat să afle, cu mijloacele ştiinţei şi nu prin pură speculaţie filozofică, cine e, ca să poată şti ce-o să devină. Dar deja această aventură ne costă, - o insecuritate mai mare, pe care nimic n-o compensează, fiindcă marile puteri au pus mâna pe acele descoperiri ale savanţilor, cu ajutorul cărora îşi pot nimici adversarul în câteva minute. Cu această perspectivă, e clar că nu mai putem contempla, fermecaţi, Orionul. Dar nu mai putem da înapoi, e prea târziu! Unii spun asta cu exaltare: nimeni nu mai poate da înapoi roata istoriei, incluzând în asta şi progresul ştiinţelor, o binefacere! Da, dar şi o nelinişte mai mare. Cum o să ieşim din această aventură fără precedent, chiar în ipoteza că omenirea va şti să înlăture ameninţarea bombei cu hidrogen? Vreau să spun, în afara pasiunii de a cerceta, ce ne mai place să facem? Fiindcă tocmai ascultam astăzi la radio un fel de prelegere, pe care individul o ţinea cu aerul cel mai firesc din lume că spune ceva util şi raţional: cum să ne organizăm timpul liber! Fără să-şi dea seama că farmecul timpului liber tocmai în asta constă, să nu-l organizezi, fiindcă din clipa aceea a încetat să mai fie liber. Timp liber înseamnă să faci ce vrei, adică să dai curs în voie oricărei tentaţii, fără sentimentul de culpabilitate că în felul acesta îl pierzi, acel timp. Sigur că în timpul tău liber poţi organiza, să zicem, o excursie, dar numai dacă ai chef. Ai zice că nici nu merită să iei în seamă asemenea prostie, dar sunt şi oameni care după orele de muncă nu simt bucuria disponibilităţii, ci un fel de vid, cu atracţie spre ceea ce „organizează” alţii, aranjamente, întâlniri undeva, şi tocmai lor li se adresa individul de la radio, în loc să-i lase în pace să descopere singuri ceea ce i-ar încînta să facă. Ideea din subtext era, desigur, grijulie, nu cumva omul fără timp liber organizat să facă vreo prostie, să agaţe vreo fată pe stradă, să se îmbete sau să facă scandal. Aici e temerea: perfecta organizare a vieţii omului de mâine, cu diminuarea puterii imaginative şi dispariţia artelor.”
43. „Există idioţi celebri şi oameni cu bun-simţ anonimi.”
44. „Mama dumneavoastă, a murit de fapt de tristeţe... Cancerul e boala tristeţii...”

VOLUMUL III 
45. „Fericirea nu poate veni decât din scurgerea neîncetată a clipelor liniștite și senine, fiindcă ce altceva e suferința decât o oprire a ființei noastre, o uriașă inerție care face să apese asupra ei tot ce există?”
46. „Farmecul unei fiinţe străine pe care o iubim întâia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu ştiam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiţi...”
47. „Suntem toţi zeităţi ale acestui pământ...”
48. „Da, desigur, bineînteles, îi raspunsei, tu nu știi că ideile plutesc în aer?”
49. „Trebuie să gândeşti şi să scrii mult ca să poţi lăsa în urmă dâra unei lumini.”
50. „Vorba lui Sadoveanu: merg lucrurile şi mai încet...”
51. „Avea dreptate, pentru a fi siguri dorim totdeauna să se îndrăgostească întâi celălalt. Pe urmă mai vedem noi ce-o să fie. Dacă se îndrăgosteşte şi dacă ne place (fiindcă s-ar putea abia atunci să nu ne mai placă) venim şi noi din urmă cu aerul că suntem la unison - şi dacă nu, bine am făcut că nu ne-am înşelat.”
52. „Totdeauna ne reţine regretul timpului pierdut.”
53. „Cum a putut un cărturar aşa de mare ca Iorga să spună că vrem Ardealul fără ardeleni!?”
54. „Numai cei încleiaţi în propriul lor trecut au, adesea, senzaţia că prezentul e vertiginos.”
55. „O viaţă are omul şi un trai nenorocit.”
56. „Nimeni n-a scris vreodată un caiet al fericirii!”
57. „A gândi puţin nu înseamnă totdeauna o deficienţă.”
58. „Într-o iubire, gândii eu mai departe, sufletul se predă.”
59. „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!...”

0 Comments