1. „Ce amar obicei avem – stăm de vorbă cu
răposații.” (Yasunari Kawabata)
2. „Atât c-aș zice: ființa noastră e mereu
neajutorată, viața și moartea înhămate fiind la aceeași roată, iar noi tot
cârligăm roata asta, tot o dăm de-a berbeleacul și o izbim prin gropi și
hopuri.”
3. „Asta-i: bărbații fac și femeile
poruncesc, și nimenea nu pricepe ce se întâmplă... Mai ales la înmormântări, la
nunți femeile îs poruncitoare.”
4. „Răul doar se urzește în tăcere: cele
simțite și grăite se uită, cele tăcute capătă chip și răsuflă.”
5. „Cimitirul nostru are umbră multă, cu
iarbă grasă, moale, lucitoare. Iarba aici se hrănește cu pulpe de prunci, cu
sân de vădane, cu zgârci de săraci, cu creiere de preoți și primari. Hm!...
Grozavă iarbă! Cine-o paște? Iarba asta o pasc numai caprele lui Vasile Banu...
Dar Vasile Banu cine-i? E paznicul cimitirului.”
6. „Fiindcă se tem de câte știu.”
7. „Am sărbătorit un mare apus de soare.
Era și un apus de copilărie, azi, cât un veac de lumină.”
8. „Iarba nu știe, n-aude, nu vede – e
oarbă și ironizează.”
9. „Dacă ai două cămăși, vinde una și
cumpără-ți un trandafir.” (Zicală chinezească)
10. „Ființă
fiind mereu sub ființări, iaca ce voi spune eu: chiar dacă a fost, cum a fost –
cumva garantat că a fost! Nicicând n-a fost fără nicicum să nu fi fost.”
11. „Be
strong and play the man.”
12. „Domn
să fii și om să rămâi.”
13. „Dorul
ista e o pasăre, ori ce? Îți zboară de la spate, ca să-ți iasă în față?”
14. „De
unde au să afle nepoții și strănepoții noștri, cum am vâjâit-o noi în veacul
trecut?”
15. „Binele
se cere mâncat cu lingura.”
16. „Toate
femeile la sate sunt... diplomate.”
17. „De
câte ori deschid fereastra,
De-atâtea ori o și închid.”
18. „Omul
face întotdeauna ce se cuvine, depinde numai cu ce interes. Al nostru care-i?”
19. „Fă-mi
un bine și uită-mă definitiv!”
20. „Jupâneasa
ține casa, da’ jupânul ține
drumul…”
21. „Aha,
interesul poartă fesul, veche poveste...”
22. „Doamne,
ajută cui poți, dar mai ales femeilor!”
23. „Costică
e profesor politolog la iarbă verde: iubește disputele istoriei la un fum de
țigară.”
24. „Eh!
Eh, dă încoace fruntea să-ți pun într-însa un soare!...”
25. „Orice
imposibil... e posibil!”
26. „Ca
tigrii prin
roua dimineții,
așa am trecut eu prin viață,
prin roua care gustă dulceață!”
27. „Dobitoacele
nu fug departe de casă, oamenii fug!...”
28. „Pentru
că așa-i zidit omul: râzi de alții și oftezi de tine.”
29. „Și
ține minte un lucru; cel care nu face politică, totuna face politică: cireada-i
pierdută...”
30. „Altfel
zis, pășise, că avea picioare, iar ce e viu pășește să rătăcească.”
31. „Din
tine a rămas numai o figură de stil!...”
32. „Nasolule,
s-au hâtrit straistele și pălăriile și îți strâng bucuria în eprubetă... Ești
reprodus artificial...”
33. „Onoarea
și nesupunerea se obțin prin jug!”
34. „Oare
cum se simte Dumnezeu, când un om rămâne singur?... Cred că și el pornește pe
drumuri ca mine.”
35. „Că
tare-i sucită lumea asta... În frunte cu femeia mea!”
36. „Întunericul
știe să văruiască cu negru, încetișor, fulguind și mistuind sub întrebări
îndoielile!”
37. „O,
dacă ar ști omul în care ceas își joacă destinul și în care și-l trăiește!...”
38. „Cine
știe care e „ceasul cel bun” sau „ceasul cel rău” în veacul acesta
scălâmbăiat...”
39. „De
ce omul și Dumnezeu se brâncesc necontenit pe acest petic de uscat între niște
ape fără de sfârșit?...”
