Citate/ fraze preferate din „Navetista și pădurea” de Vasile Vasilache

1. „Ce amar obicei avem – stăm de vorbă cu răposații.” (Yasunari Kawabata)
2. „Atât c-aș zice: ființa noastră e mereu neajutorată, viața și moartea înhămate fiind la aceeași roată, iar noi tot cârligăm roata asta, tot o dăm de-a berbeleacul și o izbim prin gropi și hopuri.”
3. „Asta-i: bărbații fac și femeile poruncesc, și nimenea nu pricepe ce se întâmplă... Mai ales la înmormântări, la nunți femeile îs poruncitoare.”
4. „Răul doar se urzește în tăcere: cele simțite și grăite se uită, cele tăcute capătă chip  și răsuflă.”
5. „Cimitirul nostru are umbră multă, cu iarbă grasă, moale, lucitoare. Iarba aici se hrănește cu pulpe de prunci, cu sân de vădane, cu zgârci de săraci, cu creiere de preoți și primari. Hm!... Grozavă iarbă! Cine-o paște? Iarba asta o pasc numai caprele lui Vasile Banu... Dar Vasile Banu cine-i? E paznicul cimitirului.”
6. „Fiindcă se tem de câte știu.”
7. „Am sărbătorit un mare apus de soare. Era și un apus de copilărie, azi, cât un veac de lumină.”
8. „Iarba nu știe, n-aude, nu vede – e oarbă și ironizează.”
9. „Dacă ai două cămăși, vinde una și cumpără-ți un trandafir.” (Zicală chinezească)
10. „Ființă fiind mereu sub ființări, iaca ce voi spune eu: chiar dacă a fost, cum a fost – cumva garantat că a fost! Nicicând n-a fost fără nicicum să nu fi fost.”
11. „Be strong and play the man.”
12. „Domn să fii și om să rămâi.”
13. „Dorul ista e o pasăre, ori ce? Îți zboară de la spate, ca să-ți iasă în față?”
14. „De unde au să afle nepoții și strănepoții noștri, cum am vâjâit-o noi în veacul trecut?”
15. „Binele se cere mâncat cu lingura.”
16. „Toate femeile la sate sunt... diplomate.”
17. „De câte ori deschid fereastra,
        De-atâtea ori o și închid.”
18. „Omul face întotdeauna ce se cuvine, depinde numai cu ce interes. Al nostru care-i?”
19. „Fă-mi un bine și uită-mă definitiv!”
20. „Jupâneasa ține casa, da’ jupânul ține drumul…”
21. „Aha, interesul poartă fesul, veche poveste...”
22. „Doamne, ajută cui poți, dar mai ales femeilor!”
23. „Costică e profesor politolog la iarbă verde: iubește disputele istoriei la un fum de țigară.”
24. „Eh! Eh, dă încoace fruntea să-ți pun într-însa un soare!...”
25. „Orice imposibil... e posibil!”
26. „Ca tigrii prin
        roua dimineții,
        așa am trecut eu prin viață,
        prin roua care gustă dulceață!”
27. „Dobitoacele nu fug departe de casă, oamenii fug!...”
28. „Pentru că așa-i zidit omul: râzi de alții și oftezi de tine.”
29. „Și ține minte un lucru; cel care nu face politică, totuna face politică: cireada-i pierdută...”
30. „Altfel zis, pășise, că avea picioare, iar ce e viu pășește să rătăcească.”
31. „Din tine a rămas numai o figură de stil!...”
32. „Nasolule, s-au hâtrit straistele și pălăriile și îți strâng bucuria în eprubetă... Ești reprodus artificial...”
33. „Onoarea și nesupunerea se obțin prin jug!”
34. „Oare cum se simte Dumnezeu, când un om rămâne singur?... Cred că și el pornește pe drumuri ca mine.”
35. „Că tare-i sucită lumea asta... În frunte cu femeia mea!”
36. „Întunericul știe să văruiască cu negru, încetișor, fulguind și mistuind sub întrebări îndoielile!”
37. „O, dacă ar ști omul în care ceas își joacă destinul și în care și-l trăiește!...”
38. „Cine știe care e „ceasul cel bun” sau „ceasul cel rău” în veacul acesta scălâmbăiat...”
39. „De ce omul și Dumnezeu se brâncesc necontenit pe acest petic de uscat între niște ape fără de sfârșit?...”