1. „Mi-am
ratat întotdeauna sinuciderile. Ca să fiu mai exact, am ratat
întotdeauna totul: şi viaţa, şi sinuciderile.”
2. „Există
o mulţime de oameni ca mine pe lume, fără forţă, inteligenţă, frumuseţe sau
noroc, dar din nefericire, spre deosebire de ei, eu sunt conştient de asta.
N-am primit nici unul dintre aceste daruri, în afară de luciditate.”
3. „Sinuciderea
e ca paraşutismul, primul salt e cel mai bun.”
4. „Ce
mai înseamnă douăzeci şi patru de ore, când ţi-ai ratat deja întreaga viaţă?”
5. „Tocmai
mă sinucid, nu mă dau în spectacol!”
6. „
- Ce ştiţi să faceţi? Aveţi vreun talent? Vreo meserie?
- Nu.
- Vreo
ambiţie?
- Nu.
- Atunci
aruncaţi-vă.”
7. „Pe
pereţi erau atârnate guaşe cu scoici şi melci. Întâi aproape că m-am mirat,
apoi m-am simţit uşurat. Apropiindu-mă, mi-am dat seama că de fapt erau imagini
cu femei torturate şi contorsionate. Era clar, un singur lucru nu-şi găsea
locul pe zidurile acestei case: măsura.”
8. „Nu-i
doresc nimănui să coabiteze, încă din copilărie, cu frumuseţea. Atunci când se
arată rar, frumuseţea iluminează lumea. Dacă însă te ciocneşti de ea în fiecare
zi, arde şi provoacă răni care nu se vindecă niciodată.”
9. „Forţa
frumuseţii este că le dă impresia celor din jurul ei că devin la rândul lor
frumoşi.”
10. „De
ce, biet măscărici, presupuneţi că voi picta ceea ce se află în faţa mea, ceea
ce vede toată lumea?”
11. „Evident.
După frumuseţe, trebuie să alegem urâţenia. Fără ezitare. Dacă un urât nu
atrage atenţia din prima, se face remarcat după aceea, stârneşte comentarii,
scoate capul la lumină, iese din anonimat, are drum deschis – ce spun, drum? –
autostradă! Urâtul nu poate decât să progreseze. Va fi o continuă surpriză.
Tocmai pentru că nu e mai deloc atrăgător, va fi un bun cuceritor. Tocmai
pentru că pierde dacă face pe mutul, va străluci în sporovăieli galante. Va fi
mai îndrăzneţ, mai rapid, mai îndrăgostit, mai curtenitor, mai exaltat, mai
generos, într-un cuvânt, mai eficient. Urâţii sunt amanţi grozavi. Urâţii ies
mereu învingători în dragoste. N-avem decât să ne uităm în jurul nostru la câte
femei superbe se mărită cu urangutani. Şi, bineînţeles, la sportivele demne de
statuarul grec care se încurcă cu pocitanii. Asta fără să mai vorbesc şi de
bani. Frumuseţea e un blestem care nu naşte decât lene şi indolenţă. Urâţenia e
o binecuvântare care se înrudeşte cu excepţia şi transformă o viaţă într-un destin
magnific. Nu v-aţi gândit niciodată să vă desfiguraţi?”
12. „Străbătând
coridoarele din l’Ombrilic, am rumegat nesfârşite ipoteze. Poate că voia să
picteze mediocritatea? În cazul ăsta, eram modelul perfect. Totuşi, el nu copia
niciodată ceea ce vedea; aşa că, privindu-i operele, care măreau, torturau,
exagerau, dacă nu chiar ignorau realitatea, nu-mi închipuiam cum ar fi putut să
aleagă un asemenea subiect. Banalitatea nu se potrivea nici cu arta, nici cu
gusturile lui.”
13. „Timpul
trece încet atunci când aştepţi un răspuns.”
14. „Desemnând
eroina nopţii, Zeus desemnase şi victima zilei.”
15. „-
Înţelegeţi, tinere prieten, statisticienii pretind că un mascul de pe insula
noastră cunoaşte pe parcursul vieţii lui cincizeci şi şapte de femei şi
jumătate.
- Cincizeci şi şapte de femei…
- …şi jumătate! Păi sigur, trebuie să fi făcut
cincisprezece ani de înalte studii matematice ca să ai dreptul să tai femeile
în două. Fireşte, departe de mine socoteala asta. N-aş suporta să intru într-o astfel
de medie: m-am culcat cu mai multe femei şi m-am căsătorit cu şi mai multe.
Asta datorită imaginii pe care o am despre mine însumi.
- De ce le luaţi de soţii?
- Tam-tamul, tinere prieten,
tam-tamul! Femeile nu ne respectă fără tam-tam. Le trebuie biserică, voaluri,
porumbei, orgă, cadouri, soacre, trataţie, batiste, petrecere, invitaţi, altfel
ne iau drept ceea ce suntem, nişte simpli disperaţi după sex. Fără tam-tam şi
dichis, nu ne-ar deosebi de un amant de rând.”
16. „-
Îmi pare rău că v-aţi pierdut soţiile.
- A, da? a spus el surprins. Toată lumea zice
asta. Totuşi eu nu am suferit. Fiecare dintre aceste decese a făcut parte din respectiva
poveste. Ca o turnură artistică. O încununare. Un final care să transforme
povestea în legendă. Mă felicit că am găsit femei care au ştiut şi să intre, şi
să iasă spectaculos din viaţa mea. Aveau geniul înscenării. Şi-apoi, crede-mă,
e mai plăcut să-ţi aminteşti de o femeie moartă decât de una vie. Am fost văduv
de şapte ori tot aşa cum am fost însurat de şapte ori: cu bucurie!”
17. „Hârtia
are memorie mai bună decât oamenii.”
18. „Nu
semeni cu nimic cunoscut, pentru că arta nu este imitaţie.”
19. „Natura,
iată ce reuşeşte să facă Natura atunci când se întrece pe sine: frumuseţea. Ce
porcărie! Câtă banalitate. Nu există nimic mai uşor de înlocuit decât
frumuseţea. Un trandafir e frumos. Zece trandafiri sunt scumpi. O sută de
trandafiri sunt plictisitori. La o mie de trandafiri, deja te-ai prins de truc,
impostura iese la iveală: Natura n-are pic de imaginaţie. Într-o zi am avut
ocazia să ajung lângă un câmp de trandafiri, da, da, un câmp întreg, cât vedeai
cu ochii, numai trandafiri: e o probă îngrozitoare pentru cineva care mai are
cât de cât respect pentru talentul de artist atribuit Naturii. Nul! Artă industrială!
Reproducere mecanică! Toate defectele se accentuează: monotonia, încrederea în
reţete depăşite, rutina, absoluta incapacitate de reînnoire. Uită-te la fraţii
tăi şi gândeşte-te că ar fi mai mulţi. Observă ce mijloace reduse au: pielea
roz, buzele roşii, ochii albaştri şi părul blond… Pentru un colorist, e de o
mediocritate crasă. Observă obsesia stângace a simetriei: doi umeri, două
braţe, două mâini, două picioare… Pentru un sculptor, e de o lene totală.
Observă bietele abateri de la simetrie: nasul, gura, buricul, sexul,
întotdeauna la mijloc, exact la mijloc, şi dintr-o singură tuşă… Pentru un
desenator, e de o mediocritate consternantă. Eu nu mănânc pâinea asta. Eu
inovez. Eu transcend. Eu sunt un deschizător de drumuri. Fără mine, omenirea nu
ar fi ceea ce este.”
20. „Contemplându-mă,
îl cuprindea un entuziasm din ce în ce mai profund. Eram atât de puţin obişnuit
să provoc entuziasmul, încât la început l-am bănuit că-şi bate joc de mine;
apoi m-am temut că exagerează, cu acea complezenţă folosită de obicei pentru
a-i linişti pe bolnavi; totuşi, când am văzut că nu mai termină cu laudele, din
ce în ce mai multe, nu m-am mai cenzurat şi m-am abandonat voluptăţii de a fi
admirat. Ba chiar i-am prins gustul. În unele zile, socoteam că încântarea nu
se manifestă suficient de mult.”
21. „Doctorul
Fichet evalua în fiecare zi, ca un adevărat contabil al medicinei, cât de mult
mă însănătoşeam. Pentru el nu eram decât o listă de cifre pe care şi le nota în
carnet.”
22. „Nu
vor să piardă nici o ocazie să se expună. E doar un truc ca să se dea păsări
rare, persoane mereu ocupate. Totuşi, pentru puţin machiaj nu e nevoie de o zi
întreagă.”
23. „Dragi
prieteni, cu voce tare toată lumea spune: „Zeus-Peter Lama e mare”, dar se
gândeşte de fapt: „Şi-a consumat tot geniul. Ce mai are de arătat? A inventat
deja totul”. Aşa e. Desen, guaşe, acuarele, cărbune, pastel, ulei, acrilice,
sânge, benzină, fiere, apă, excremente, am pictat cu tot ce se putea picta.
Marmură, ipsos, argilă, calcar, cretă, lemn, burete, gheaţă, săpun, smântână,
spumă, am sculptat în tot ce se putea sculpta. Mi-am lăsat amprenta inspiraţiei
în tot ce e inert. Am violat corpurile moarte pentru a-mi înscrie în ele
gândirea vie. Fără mine, omenirea nu ar fi ceea ce este. Atunci ce să mai fac?
Cum să vă mai surprind? Şi, mai ales, cum să mă mai surprind pe mine însumi?
Existenţa unui geniu n-o fi cumva mai mult decât un simplu zbor în picaj, odată
ce a ajuns în vârf? Sunt oare condamnat să asist neputincios la propria-mi
decădere? Nu!”
24. „Nu,
Zeus-Peter Lama nu şi-a spus încă ultimul cuvânt. Am lucrat pe toate felurile
de corpuri moarte, prieteni. Dar cu cele vii cum rămâne? Nimeni, dragi
prieteni, nimeni nu a lucrat cu viul.”
25. „Notorietatea
este o creatură care se hrăneşte din ea însăşi.”
26. „Dacă
voiaţi ceva practic trebuia să rămâneţi cum eraţi. Natura, iată cine s-a
specializat în chestiile practice! Practic şi deloc costisitor. Foarte bun
raport calitate-preţ. Inginerie din nimic.”
27. „Invidiosul
nu-l ponegreşte decât pe cel care e mai bun decât el.”
28. „Vei
suferi atâta timp cât vei continua să ai sentimente şi opinii personale.
Lasă-te în voia mea şi totul va fi bine.”
29. „Din
ce cauză sufereai atunci când te-am întâlnit? Din cauză că aveai conştiinţă. Ca
să te vindec, ţi-am propus să devii un obiect. Dar transformă-te complet!
Supune-mi-te cu totul! Renunţă la tine însuţi. Gândirea mea trebuie s-o
înlocuiască pe-a ta.”
30. „Societatea
noastră e organizată în aşa fel încât e mai bine să fii un obiect decât o
conştiinţă.”
31. „Tinere
prieten, fiecare dintre noi are trei vieţi. O viaţă de obiect: suntem un trup.
O viaţă a spiritului: suntem o conştiinţă. Şi o viaţă de discurs: suntem ceva
despre care vorbesc alţii. Prima viaţă, cea a trupului, nu ne datorează nimic,
nu noi alegem dacă să fim pitici sau cocoşaţi, nici să creştem, nici să
îmbătrânim, nici măcar să ne naştem în loc să murim. Ce-a de-a doua viaţă, a conştiinţei,
e la rândul ei dezamăgitoare: nu putem să conştientizăm decât ceea ce există,
ceea ce suntem noi înşine, cum ar veni conştiinţa e doar un fel de pensulă care
urmează ascultătoare contururile realităţii. Numai cea de-a treia viaţă ne
permite să intervenim în propriul nostru destin, ne oferă un teatru, o scenă,
un public; provocăm, dezminţim, creăm, manipulăm percepţiile celorlalţi; dacă
suntem cât de cât dotaţi, ceea ce vor spune depinde de noi.”
32. „Vedeţi,
Fichet, n-aţi vrut să mă credeţi: ar fi trebuit să-l lobotomizăm. Trebuia să-i
îndepărtăm creierul, să-l dezumanizăm la maximum. Redus la starea vegetativă,
nu ne-ar mai fi făcut probleme. O legumă nu are nici gânduri, nici vicii!”
33. „-
De fapt ar trebui să-i înlăturăm sufletul.
- Sufletul? Vorbiţi ca un preot, Fichet!
Credeţi că există suflet?
- Sigur. E o rană care sângerează mereu şi nu
se vindecă niciodată. Nu dispare decât odată cu moartea.”
34. „Există
unele fiinţe care, de la spate, ne promit un secret. Ceafa, şoldurile,
omoplaţii au atâta prezenţă, încât ne umplu de teamă. Atunci când se întorc, ne
dau o lovitură de teatru, cu toate riscurile ei: riscul să fim entuziasmaţi,
riscul să fim dezamăgiţi.”
35. „Numai
la două lucruri merită să fim atenţi: la invizibil şi la infinit.”
36. „Ca
să auzi liniştea e nevoie de zgomot.”
37. „Se
poate spune că a avut talent de mare pictor, dar nu şi caracter.”
38. „Şi-a
dat seama repede că, pentru a atrage atenţia, era mai profitabil să facă zgomot
decât să picteze.”
39. „Eram
liber. Acum sunt prizonierul curiozităţii voastre!“
40. „-
Cum puteţi să suportaţi să fiţi tratat ca un desen, ca o amprentă?
- Îmi place să fiu o urmă, dacă e o urmă de
geniu.”
41. „Succesul e ceva ce nu vine dinspre artist, ci dinspre public.”
42. „Pentru
că scandalul e un accelerator mediatic, el caută idei care să şocheze. Pentru
că oamenii cred că lucrurile despre care se vorbeşte mult sunt şi cele mai
meritorii, el vrea să se vorbească despre el pentru ca nimeni să nu-i pună
la-ndoială valoarea.”
43. „Pentru
că imbecilii cred că a fi modern înseamnă a fi revoluţionar, el pretinde mereu
că se delimitează de trecut şi că inaugurează o nouă eră. Toată lumea crede că
dă naştere unor bombe artistice, în timp ce el se mulţumeşte să aprindă
petarde. Nu şi-a construit cariera în atelier, ci în presă; culorile, uleiurile
lui sunt jurnaliştii, iar în domeniul ăsta e dacă nu un mare artist, cel puţin
un foarte bun manipulator. Cu sculptura asta, cea mai recentă, rămâne acelaşi
şi totodată se autodepăşeşte, trece un prag, se instalează în terorism, devine
criminal. Chiar şi cei mai mari nemernici din Istorie par nişte îngeraşi pe
lângă el. Să-i propui unui om să devină obiect! Şi încă ce obiect! Să-l
zdrobeşti, să-l torturezi, să-l violezi, să-l dezumanizezi, să-i smulgi orice
aparenţă naturală! Când o să-şi dea seama ce i se-ntâmplă, tânărul acela se va
simţi distrus. Şi-a pierdut locul de om în mijlocul oamenilor. Nu va mai fi
decât o arătare de neatins. Ar fi fost mai bine ca Zeus-Peter Lama să-i facă o
operaţie pe creier, să i-l spele, să-i lase cât mai puţină luciditate. Pentru
că, oricât de puţină ar fi, conştiinţa tot conştiinţă rămâne. O flăcăruie tot
foc se numeşte!”
44. „Oricine
face asta, nu? Toată lumea se foloseşte de toată lumea.”
45. „Singurătatea
noastră în doi ne făcea mai sensibili, dând până şi celui mai neînsemnat cuvânt
un sens secret, fermecător de intim.”
46. „Când
Gioconda e furată, nu se mai întreabă nimeni dacă ne place sau nu Gioconda, toată
lumea o caută.”
47. „Problema
e că am prea multe vieţi. Prea multe vieţi prea scurte.”
48. „În
medicina legală, nu se caută dovezi în creier.”
49. „Ca
să fii o operă de artă celebră şi comentată în lumea întreagă, trebuie fie să
te porţi foarte civilizat, ca Mona Lisa, fie să nu înţelegi decât ebraica
veche, ca David, fie, ca în cazul meu, să te doară fix în cot. Aşadar, îmi
făceam foarte bine treaba de vedetă autistă.”
50. „Aparenţele
nu sunt decât ceea ce sunt, dragă frate. Plate. Mute. Nu trebuie să se exprime
decât pe ele însele. Aparenţele nu exprimă nimic altceva, le aparţin
celorlalţi, care nu le suportă decât cu preţul ăsta.”
51. „Frunzele
atârnau în copaci, parcă suferinde.”
52. „-
Fiona, şi tu mă vezi cu ochi de orb?
- Aşa sunt ochii dragostei.”
53. „Bucuria
cere fraze scurte.”
54. „Înţelesesem
de unde-mi venea acea nouă forţă: mi-era de-ajuns să mă gândesc la Fiona, la
burta ei uşor bombată, la copilul nostru care avea să se nască, şi deveneam invincibil.”
55. „Nimic
nu-i mai greu de demonstrat decât existenţa unui suflet. Sufletul e invizibil.
Nu uita că jumătate dintre psihologi, medici şi oamenii de ştiinţă pretind
chiar că sufletul nu există.”
56. „Dacă
să-ţi pierzi copilul e o dramă, să-i faci pe cei dragi să creadă că ai murit e
o trădare. Uneori moartea e mai uşor de suportat decât minciuna.”
57. „Fără-ndoială
că trebuie să fii puţin monstru pe dinăuntru ca să fii şi pe dinafară.”
58. „Dar
zidul dintre noi doi era de fapt situaţia în sine: eu obiect, ea subiect.”
59. „Ni
se spune că aparenţa este importantă, ni se propune să cumpărăm bunuri şi
servicii care ne schimbă sau ne îmbunătăţesc aparenţa – haine, regimuri de
slăbit, coafuri, accesorii, maşini, produse de înfrumuseţare, medicamente,
produse pentru menţinerea tinereţii, călătorii pe litoral, operaţii estetice.
Presupun că Adam, ca atâţia alţii, a căzut în această capcană. Trebuie să se fi
simţit foarte nefericit, dacă s-a căutat acolo unde nu se putea regăsi: în
aparenţe.”
60. „Arta
e făcută pentru om, de către om, dar în mod sigur arta nu e un om.”
61. „În
agonie, unii îşi cedează corpul ştiinţei. Adam l-a cedat artei. Unde vedeţi
diferenţa? E vorba de acelaşi gest. De aceeaşi intenţie.”
62. „-
Deci sunt liber, în sfârşit?
- Normal, pentru că nu mai valorezi nimic.”
63. „Gloria
li se potriveşte mai mult morţilor, îmi spunea el adesea, e o haină de împrumut,
pe cei vii îi face ridicoli.”
64. „Niciodată
nu iubim prea mult.”
65. „Peste
câteva ore, Fiona va fi lângă mine. Când e plecată, devin exagerat de sensibil,
îmi dau seama că timpul trece repede, că viaţa se împuţinează, că am mulţi
copii gălăgioşi, pândiţi de mii de pericole, mă neliniştesc, nu-mi găsesc
somnul şi viaţa mi se pare o povară. Totuşi, îmi spun apoi că totul va fi bine
imediat ce ea va păşi pe pragul albastru al casei.”
66. „În
dimineaţa asta, pentru prima dată, am simţit că am şi eu un rost. Nişte fiinţe
aveau nevoie de mine, şi vii, şi moarte. Ce e de neînlocuit în mine? Asta.
Gândurile mele. Frământările mele. Afecţiunea mea. Iubirile mele.”
67. „Aşa
te-am cunoscut, aşa te-am iubit, nu te vreau altfel. Accept doar câteva riduri
în plus şi câteva cicatrici…”
68. „În
tinereţe, când mi-am dorit ca frumuseţea să-şi aibă sălaş în mine, am fost
nefericit. Acum, ştiu şi accept că ea este peste tot în jurul meu.”
69. „Încă
mai sper să depăşesc trecutul. Numai prezentul contează.”
0 Comments