1. „Habent sua fata libros, cărţile îşi au soarta lor.”
2. „La 23 august 1944, la ora zece seara, emisiunea postului de radio croat se oprește brusc. Se difuzează o ediție specială. Regele României ordonă armatei sale să depună armele. România a oprit războiul. Ea a capitulat fără condiții. Armata sovietică a ocupat deja toată țara. România este captivă. Granițele sale sunt sovietic închise. Nimeni nu mai poate fugi. Tata și toți ai mei sunt captivi. Izbucnesc în lacrimi. Plâng toată noaptea. Stau de veghe la moartea patriei mele. România nu mai există. Sunt fără țară. Exilat.”
3. „[…] se auzea vocea politrucului titrat, infiltrat în cultură.”
4. „– Oare și noi avem stelele noastre pe cer? a întrebat Suzana.
– Le avem, ca și ceilalți oameni! a răspuns Moritz. Pe cer sau în frunte!”
5. „Sclavul tehnic s-a dovedit mai ordonat şi mai puţin costisitor decât sclavul uman. Înlocuirea unuia cu celălalt s-a făcut vertiginos, începând cu galerele. Acum navele sunt împinse pe mare nu de sclavii umani, ci de cei tehnici. Seara, omul bogat – care-şi poate permite să aibă sclavi – nu mai bate din palme, cum făcea omologul lui din Atena sau din Roma, ca să vină sclavele cu lumânările aprinse, ci apasă pe butonul de lângă el, şi sclavii tehnici îi fac lumină. Sclavul tehnic face focul şi încălzeşte apartamentul, încălzeşte apa la baie, deschide ferestrele, face vânt cu evantaiul. El are avantajul – asupra colegulului uman – că e mai bine dresat, nu se aude şi nu se vede și nu apare decât atunci când e invitat. Îţi duce scrisoarea de dragoste într-o secundă, şi chiar vocea ţi-o duce, până la urechea iubitei. Sclavii tehnici sunt servitor perfecţi. Fac agricultură, război, poliţie, politică, administraţie. Toate activităţile omeneşti au fost învăţate şi sunt practicate de sclavii tehnici. Fac calcule în birouri, pictează,cântă, dansează, zboară în văzduh, coboară sub apă. Sclavul tehnic este utilizat pentru funcţia de călău şi-i execută pe condamnaţii la moarte, vindecă bolile în spitale, alături de medici, îl asistă pe preot la oficierea serviciului divin.”
6. „Ora 25, a zis Traian. Acesta este timpul în care orice încercare de salvare e prea târzie, chiar Mesia dacă ar veni, ar fi prea târziu. E nu ultima oră, ci o oră după cea din urmă oră. Este, cu precizie, timpul societăţii occidentale. E ora actuală. Ora exactă!...”
7. „Biserica nu poate salva societățile, dar poate aduce mântuire indivizilor din care ele sunt alcătuite.”
8. „– Ce numești tu cetățean? A întrebat procurorul. Noi toți suntem cetățeni!
– Cetățeanul este un om care trăiește numai dimensiunea socială a vieții. E ca un piston de mașină, nu face decât o singură mișcare și o repetă la infinit. Cetățeanul e cea mai apocaliptică fiară, apărută pe fața pământului prin încrucișarea omului cu sclavul tehnic. Are cruzimea animalului și indiferența rece a mașinii. Cel mai desăvârșit tip de cetățean a fost creat de ruși: comisarul!”
9. „Simțurile poeților nu mint niciodată!”
10. „Și Dumnezeu a săvârșit astfel de acte inutile, când a creat universal – s-a gândit Traian. Dumnezeu a făcut atâtea lucruri fără folos practic! Dar tocmai ele sunt cele mai frumoase de pe fața pământului! Viața omului, de exemplu, e o creație inutilă din punct de vedere logic. Tot așa de inutilă ca șederea mea și a tatii în ploaie, alături de Johann Moritz. Dar febra vieții este splendidă. Cu toată zădărnicia ei, e inegalabilă în frumusețe!”
11. „Nici cele mai înalte idealuri naționale, sociale ori religioase nu pot scuza nedreptatea făcută unui singur om.”
12. „Principalul este nu să lupți, ci să câștigi lupta!”
13. „Oamenii nu au dreptul să primească felicitări decât atunci când mor. Asta dacă ești obiectiv. Dar când mori nu mai poți primi felicitările...”
14. „Ca să iubești cu adevărat, trebuie să crezi în viitor! a zis Leopold Stein. Trebuie să crezi în fericire și – ceea ce este mai absurd decât toate – trebuie să crezi că această fericire e eternă și că ea îți poate fi oferită de persoana iubită. Dumneavoastră, doamnă, nu credeți asta, sunteți prea lucidă! De aceea, mă iertați că v-o spun: nu v-ați căsătorit din dragoste!”
15. „Atmosfera în care trăiește societatea contemporană a devenit irespirabilă pentru om. Birocrația, armata, guvernul, organizația de stat, administrația, toate funcționează astfel, încât omul e sufocat. Societatea actuală e bună pentru mașini și pentru sclavii tehnici, e creată de ei și pentru ei. Oamenii se asfixiază și nu-și dau seama! Ei cred că totul este normal, ca mai înainte. Sunt ca marinarii de pe submarin, care rezistă și lucrează, încă șase ore după moartea iepurașilor albi! Dar eu știu că totul e terminat...”
16. „În Marele Reich German se vede orice mișcare. Chiar sub pătură! Nu poți face nimic fără să aflăm noi. Și ce gânduri îți trec prin cap știm! Îți fotografiem de zece ori pe zi toate gândurile!”
17. „Lanțurile sclaviei sunt mai tari decât carnea omenească.”
18. „Ştiinţa rasială a făcut progrese atât de mari în regimul național-socialist – a zis colonelul, care se numea Muller, încât celelalte ţări au rămas în urma noastră cu o sută de ani!”
19. „Creștinii adevărați știu însă că toate stăpânirile pământene sunt aspre. Împărăția cea desăvârșită este în cer.”
20. „Dacă fapta dumitale pornește din dragoste adevărată, fii fără teamă de păcat! Ești pe calea cea dreaptă!”
21. „Asta-i viața, niște bătăi de inimă și o boare de căldură care se lasă din carne!”
22. „Dar cu adevărat bine pentru oameni nu este nicăieri. Pământul a încetat să mai fie al oamenilor!”
23. „Occidentul nu vede omul decât prin ochii tehnicii. Omul în carne și oase, capabil de bucurie și de suferință, este inexistent.”
24. „Occidentul a creat o societate ca o maşină. El obligă oamenii să trăiască în ea şi să se adapteze legilor maşinii. Uneori, are impresia că a reuşit. Dar oamenii mor când sunt trataţi după legile aplicabile camioanelor şi ceasornicelor.
People are not alike...
Nations are not alike.
Everybody is not the same or as dever or strong as everybody else.
Numai maşinile sunt egale între ele. Numai maşinile pot fi înlocuite, demontate şi reduse la părţile componente sau la câteva mișcări. Când oamenii vor fi ca ele, atunci pe pământ nu vor mai fi oameni!”
25. „Tu, ca persoană, nu exiști. Sau, dacă vrei, exiști doar văzută prin ochii tehnicii, care deformează. Însă în societatea tehnică, exact ca în cele barbare, omul nu are nici o valoare. Sau, dacă are una, ea e neînsemnat de mică. Arestarea ta este un fapt mic. Infinit de mic. Și, dacă e nedreaptă, atunci nedreptatea e și ea infinit de mică. În fond, nici nu ești arestată!”
26. „Categoriile din care facem noi parte sunt arestate. Persoanele noastre, individual, nu există pentru societatea tehnică occidentală. Deci nu puteau fi și nu sunt arestate.”
27. „– Tu ai auzit că există oameni care îmblânzesc șerpii? a întrebat Traian, oprindu-se din scris.
– Am auzit, a zis Moritz.
– Sfântul Daniil a stat în groapă cu lei, și leii nu l-au mâncat! a zis Traian. El i-a îmblânzit. Mussolini avea în biroul lui doi tigri pe care îi domesticise. Oamenii pot îmblânzi șerpii, leii și toate fiarele. Acum a apărut pe fața pământului o nouă rasă de viețuitoare. Se numesc cetățeni. Trăiesc nu în păduri sau în junglă, ci în birouri; dar sunt mai cruzi decât fiarele sălbatice. Ei s-au născut din încrucișarea omului cu mașinile. Amestecătura asta e rasa cea mai tare de pe pământ. Chipul lor este la fel ca al oamenilor; uneori chiar îi poți confunda. Dar îi vezi imediat că se poartă nu ca oamenii, ci ca mașinile. În loc de inimi, cred că au ceasornice. Și creierul le e un fel de mașină. Totuși, nu sunt nici mașini, și nici oameni! Au exact poftele fiarelor. Totuși, nu sunt nici fiare. Sunt cetățeni! Ciudată corcitură... Ei au umplut pământul!”
28. „Știu că civilizația occidentală este cladită pe baze materialiste. Economicul este Evanghelia dumneavostră.”
29. „Am cerut dreptate în toate felurile în care m-a învățat disperarea.”
30. „Oamenii au îmblânzit toate fiarele. De ce nu i-am îmblânzi și pe cetățeni?”
31. „Every horror had its definition
Every sorrow had a kind of end;
In life there is not time to grieve long.
But this, this is out of life, this is out of time,
An instant etemity of evil and wrong.
We are soiled byfilth that we cannot clean,
United to supernatural vermin.
It is not we alone, it is not the house, it is not the city that is defiled.
But the world that is wholly foul!
– Vorbiţi mai tare, că nu aud! a zis Moritz.
Traian a continuat, cât a putut de tare:
Clear the air! clean the sky! wash the wind! take the stone from the stone, take the skin from the arms, take the muscle from the bone, and wash them!
Wash the stone, wash the bone, wash the brain, wash the soul, wash them, wash them!”
32. „Va veni ceasul în care legile îi vor interzice omului să-și trăiască viața lui omenească.”
33. „Dacă scapi de gloanțele unei națiuni, te împușcă alta! Între tine și familia ta, între tine și casa ta, dragă Moritz, sunt toate națiunile pământului, cu armele pregătite să tragă. Între fiecare om și viața lui intimă este această armată internațională! Omul nu mai are voie să-și trăiască viața lui proprie; e împușcat, dacă încearcă. La asta servesc tancurile, armele automate, reflectoarele, sârma ghimpată!”
34. „Cum să se fi bucurat de aceste cadavre, prin care s-a dobândit victoria? Ca să se ajungă la ea, pământul a fost acoperit cu cadavre de oameni nevinovați...”
35. „Orice suferință are o limită! a zis Traian, ridicându-se. Eu cred că am atins-o! Nici un om nu poate să treacă de ea și să rămână în viață!”
36. „Societatea civilizaţiei tehnice vrea să dea vieţii un scop obiectiv, şi astfel o ucide. Ei au redus viaţa la statistică. Dar toate statisticile scapă cazul unic în felul său şi, cu cât omenirea va evolua, cu atât va coma mai mult tocmai unicitatea fiecărui individ şi a fiecărui caz particular. Societatea contemporană merge exact în sensul invers, generalizând totul. Tot generalizând şi tot căutând să aşeze toate valorile în ceea ce este general, umanitatea occidentală a pierdut simţul unicităţii, şi, ca urmare, al existenţei individuale. De unde uriaşul pericol al colectivismului, fie cel rusesc, fie cel american. De aceea, este aproape sigur că această societate se va prăbuşi, aşa cum spuneai tu într-o seară la Fântâna. Societatea a devenit incompatibilă cu viaţa individului, îl sufocă. Şi oamenii mor, cum au murit iepuraşii albi din romanul tău. Murim cu toţii, ucişi de atmosfera otrăvitoare a acestei societăţi. Numai sclavii tehnici, maşinile şi cetăţenii mai pot trăi în ea, exact cum voiai tu să povesteşti în cartea ta. Oamenii păcătuiesc astfel faţă de Dumnezeu; acţionăm cu toată puterea noastră împotriva propriului nostru bine, deci împotriva lui Dumnezeu! Acesta e ultimul grad de decădere la care poate ajunge o societate omenească; ajunsă aici, moare, ca atâtea altele în cursul istoriei şi înainte de istorie! Oamenii încearcă salvarea ei printr-o ordine logică, neînţelegând că tocmai ordinea o ucide. Asta e crima societăţii tehnice occidentale; ucide omul viu, sacrificându-1 planului, teoriei, abstracţiunii. Iată forma contemporană în care se practică jertfa umană. Rugul şi arderea în piaţa publică au dispărut. În locul lor sunt biroul şi statistica, cele două mituri sociale în ale căror flăcări este aruncată barbar jertfa umană. Democraţia, de exemplu, e o formă de organizare social incontestabil superioară totalitarismului, dar ea nu reprezintă decât dimensiunea socială a vieţii umane. A considera democraţia drept sens al vieţii şi scop în sine înseamnă a ucide viaţa umană, reducând-o la o singură dimensiune. Este enorma greşeală pe care o fac comuniştii şi au făcut-o naziştii. Viaţa omenească nu are sens decât în întregul ei. Şi sensul ultim al vieţii nu poate fi pătruns decât prin mijloacele cu care înţelegem arta sau religia: sunt mijloacele creaţiei. În această înţelegere creativă, raţiunea nu are decât un rol secundar. Matematica, statistica şi logica sunt la fel de nepotrivite pentru a înţelege şi a organiza viaţa umană ca pentru a asculta muzica lui Beethoven şi a lui Mozart. Civilizaţia occidentală contemporană se încăpăţânează însă să-i pună pe Beethoven şi pe Rafael în formule matematice; se încăpăţânează să înţeleagă viaţa oamenilor şi s-o facă mai bună prin statistici. Tentativă absurdă şi dramatică! Omul poate atinge, în cel mai bun caz, un apogeu de perfecţiune socială, dar asta nu-i va ajuta la nimic. Viaţa lui nu va mai exista, redusă numai la social, la automatism, la legile maşinii. Căci viaţa dispare, dacă i se interzice sensul – unicul – care e gratuit şi mai presus de logică. Sensul vieţii este absolut individual şi intim. Societatea contemporană a părăsit de mult aceste adevăruri şi se îndreaptă, cu o viteză şi cu o forţă disperate, spre alte căi. Acolo unde curgeau Rhinul, Dunărea şi Volga au început să curgă numai lacrămi de sclavi. Şi vor curge pe albiile tuturor fluviilor Europei şi ale pământului, până se vor umple mările şi oceanele de lacrămile amare ale oamenilor luaţi în sclavie de tehnică, de stat, de birocraţie, de capital. La sfârşit, Dumnezeu se va milostivi şi-1 va salva pe om, cum 1-a mai salvat de atâtea ori. Între timp, aşa cum a plutit Noe peste ape cu corabia lui, vor pluti la suprafaţă, fără a fi traşi la fund de lanţurile sclaviei, oamenii care au rămas oameni. Ei vor fi salvaţi. Şi prin ei nu se va stinge, cum nu s-a stins nici în trecut, viaţa omenească. Dar salvarea nu va veni, Traiane, decât numai pentru oamenii luaţi ca indivizi: viţa omenească va fi salvată prin persoane, nu prin categorii ! Nici o biserică, nici o naţiune, nici un stat şi nici un continent nu-şi vor putea salva membrii în masă sau pe categorii. Se vor salva oameni individual, fără a se ţine seama de religie, de rasă ori de categorie socială şi politică. De aceea, omul nu trebuie niciodată judecat după categoria din care face parte. „Categoria” este cea mai barbară şi mai diabolică aberaţie născută din creierul uman. Şi nu trebuie uitat că până şi duşmanul nostru este tot om, nu o „categorie”!...”
37. „Cea mai mare crimă este de a face un lucru drept pentru o cauză nedreaptă!”
38. „E atât de greu să te înalți deasupra ispitei când ești închis într-un trup omenesc...”
39. „– Nu pleca, domnule locotenent, că nu sunt nebun! Nu-ţi fie frică! Întrebarea mea cu greaţa a fost stupidă. Dumitale nu poate să-ţi fie greaţă! Dacă închizi ochii şi-ţi înfunzi nările de la început, nu mai e nici un pericol. Omul se obişnuieşte şi cu greaţa! E doar o chestie de voinţă. Eu n-am voinţă ! De-aia s-a declanşat în mine criza de greaţă. Există lucrători care îşi iau micul dejun şi prânzul, şi cina la gurile de canal sau în latrine, şi nu le e greaţă. Sunt obişnuiţi! I-am văzut cum mâncau salam şi unt cu pâine, înghiţind cu poftă, şi-şi mai şi lingeau buzele. Erau veseli, făceau glume! Chiar având nasul fin, te obişnuieşti. Nemţii ardeau cadavrele prizonierilor, în lagărele de concentrare, şi pe urmă închideau capacul crematoriului şi se duceau la masă. Şi nu le era greaţă! Există aici oameni care au umplut saltele cu părul femeilor moarte în lagărele de concentrare, şi pe aceste saltele au făcut dragoste cu amantele lor! Pe aceste saltele au făcut copii cu nevestele lor. Pe saltele umplute cu părul unor femei asasinate şi arse! Şi nu le-a fost greaţă... Nu li s-au întors maţele pe dos... Le-a fost bine. Şi erau veseli ! Eu am stat în aceeaşi închisoare cu o femeie care avusese în dormitor şi în budoar abajururi făcute din piele de om. Dădeau o lumină gălbuie şi lascivă. La lumina filtrată de abajururile din piele de om, ea a făcut dragoste, a mâncat, a băut, s-a lăsat strânsă în braţe şi sărutată. A dansat. Şi nu i-a fost greaţă! Era chiar fericită! Oamenii se învaţă cu greaţa, cum vă spun! E numai o chestiune de obişnuinţă şi de voinţă. Ruşii au violat femei de 80 de ani. Nenumărate! Le-au violat unul după altul, câte zece, aceeaşi femeie. Şi nu le-a fost greaţă; au băut vodcă! Dumneavoastră nu faceţi ca ei, ştiu! Dumneavoastră nu violaţi, Doamne fereşte! Dumneavoastră daţi femeilor ciocolată şi utilizaţi prezervative, când faceţi dragoste cu ele! Nici ce-au făcut nemţii nu faceţi! Fiecare popor are alte obiceiuri. Şi să nu vă fie teamă că are să vă apuce greaţa, orice-aţi face, sunt sigur că sunteţi în afara pericolului! Greaţa, să ştiţi, este cumplită! Văd ce sufăr eu! Fiecare maţ mi se întoarce pe dos, ca o mănuşă, şi îl simt în gură. Şi fierea mi se-ntoarce pe dos, şi stomacul... Şi mi-e milă de oameni. Teribil de milă! Cum vrei dumneata să mai mănânc în aceste condiţii? Cum vrei să mai am apetit? Recunoşti că nu se mai poate?”
40. „Întâi aţi căutat aur în geamantane, în case, în boarfe, în buzunare, în bocanci, în cusăturile hainelor, în izmene. Acum căutaţi în gurile oamenilor, în şezuturi şi la subţiori. Dar şi cu asta nu sunteţi decât la început. Mâine o să jupuiţi pielea, ca să căutaţi sub ea aur. Pe urmă veţi smulge muşchii de pe oase şi veţi sfărâma oasele, ca să vedeţi dacă nu cumva ascund monede de aur. Veţi stoarce creierii oamenilor, le veţi răscoli măruntaiele. Îi veţi desface bucată cu bucată, ca să găsiţi aurul, bani de aur, inele de aur, verighete de aur. Veţi tăia inimile... Aur, aur, aur! Acum nu suntem decât la început, abia ați ajuns la piele. Dar ea va fi jupuită! Percheziția continuă!”
41. „Când strigătul omului după justiţie şi libertate este etichetat drept nebunie, omul a încetat să mai existe!”
42. „Ai văzut tu mort cu ochelari?”
43. „Asta e singura noastră speranţă – că nu suntem morţi! Dar speranţa nu poate înlocui viaţa. Speranţa este o iarbă care creşte şi pe morminte!”
44. „Există morți care nu lasă cadavre! Continentele mor și nu le rămân cadavrele. Civilizațiile mor și nu le vezi cadavrele. Nici religiile nu-și lasă cadavrele în urma lor. Țările mor și ele, tot fără cadavru. Oamenii mor și ei uneori, înainte de a li se dovedi moartea prin existența cadavrului. Faptul că tu nu-mi vezi cadavrul nu e o garanție că eu sunt încă în viață. Mă înțelegi?”
45. „Voi nu vedeţi în om, deci nici în femeia pe care pretindeţi că o iubiţi, un exemplar unic, irepetabil, creat de Dumnezeu sau de natură într-o singură ediţie. La voi, fiecare om este un produs de serie, şi o femeie este – în ochii voştri – egală cu alta. Fie! Însă cu această concepţie nu mai există iubire. Îndrăgostiţii din societatea mea ştiu că, dacă nu dobândesc inima femeii iubite, n-o vor putea înlocui cu nici o altă femeie de pe lume. Din cauza asta s-au sinucis pentru femeile pe care le-au iubit; dragostea refuzată nu putea fi schimbată cu alta. Un bărbat care mă iubeşte cu adevărat îmi va da mie, femeie, senzaţia că eu sunt unica fiinţă care îl poate face fericit. Numai eu! El îmi va demonstra că sunt o făptură unică, cum nu mai există alta sub soare, şi eu voi fi convinsă că aşa este! Bărbatul care nu-mi oferă sentimentul unicităţii mele în Univers, sentimentul că sunt inegalabilă, nu mă iubeşte. Şi o femeie care nu primeşte această confirmare de la iubitul ei nu e iubită.”
2. „La 23 august 1944, la ora zece seara, emisiunea postului de radio croat se oprește brusc. Se difuzează o ediție specială. Regele României ordonă armatei sale să depună armele. România a oprit războiul. Ea a capitulat fără condiții. Armata sovietică a ocupat deja toată țara. România este captivă. Granițele sale sunt sovietic închise. Nimeni nu mai poate fugi. Tata și toți ai mei sunt captivi. Izbucnesc în lacrimi. Plâng toată noaptea. Stau de veghe la moartea patriei mele. România nu mai există. Sunt fără țară. Exilat.”
3. „[…] se auzea vocea politrucului titrat, infiltrat în cultură.”
4. „– Oare și noi avem stelele noastre pe cer? a întrebat Suzana.
– Le avem, ca și ceilalți oameni! a răspuns Moritz. Pe cer sau în frunte!”
5. „Sclavul tehnic s-a dovedit mai ordonat şi mai puţin costisitor decât sclavul uman. Înlocuirea unuia cu celălalt s-a făcut vertiginos, începând cu galerele. Acum navele sunt împinse pe mare nu de sclavii umani, ci de cei tehnici. Seara, omul bogat – care-şi poate permite să aibă sclavi – nu mai bate din palme, cum făcea omologul lui din Atena sau din Roma, ca să vină sclavele cu lumânările aprinse, ci apasă pe butonul de lângă el, şi sclavii tehnici îi fac lumină. Sclavul tehnic face focul şi încălzeşte apartamentul, încălzeşte apa la baie, deschide ferestrele, face vânt cu evantaiul. El are avantajul – asupra colegulului uman – că e mai bine dresat, nu se aude şi nu se vede și nu apare decât atunci când e invitat. Îţi duce scrisoarea de dragoste într-o secundă, şi chiar vocea ţi-o duce, până la urechea iubitei. Sclavii tehnici sunt servitor perfecţi. Fac agricultură, război, poliţie, politică, administraţie. Toate activităţile omeneşti au fost învăţate şi sunt practicate de sclavii tehnici. Fac calcule în birouri, pictează,cântă, dansează, zboară în văzduh, coboară sub apă. Sclavul tehnic este utilizat pentru funcţia de călău şi-i execută pe condamnaţii la moarte, vindecă bolile în spitale, alături de medici, îl asistă pe preot la oficierea serviciului divin.”
6. „Ora 25, a zis Traian. Acesta este timpul în care orice încercare de salvare e prea târzie, chiar Mesia dacă ar veni, ar fi prea târziu. E nu ultima oră, ci o oră după cea din urmă oră. Este, cu precizie, timpul societăţii occidentale. E ora actuală. Ora exactă!...”
7. „Biserica nu poate salva societățile, dar poate aduce mântuire indivizilor din care ele sunt alcătuite.”
8. „– Ce numești tu cetățean? A întrebat procurorul. Noi toți suntem cetățeni!
– Cetățeanul este un om care trăiește numai dimensiunea socială a vieții. E ca un piston de mașină, nu face decât o singură mișcare și o repetă la infinit. Cetățeanul e cea mai apocaliptică fiară, apărută pe fața pământului prin încrucișarea omului cu sclavul tehnic. Are cruzimea animalului și indiferența rece a mașinii. Cel mai desăvârșit tip de cetățean a fost creat de ruși: comisarul!”
9. „Simțurile poeților nu mint niciodată!”
10. „Și Dumnezeu a săvârșit astfel de acte inutile, când a creat universal – s-a gândit Traian. Dumnezeu a făcut atâtea lucruri fără folos practic! Dar tocmai ele sunt cele mai frumoase de pe fața pământului! Viața omului, de exemplu, e o creație inutilă din punct de vedere logic. Tot așa de inutilă ca șederea mea și a tatii în ploaie, alături de Johann Moritz. Dar febra vieții este splendidă. Cu toată zădărnicia ei, e inegalabilă în frumusețe!”
11. „Nici cele mai înalte idealuri naționale, sociale ori religioase nu pot scuza nedreptatea făcută unui singur om.”
12. „Principalul este nu să lupți, ci să câștigi lupta!”
13. „Oamenii nu au dreptul să primească felicitări decât atunci când mor. Asta dacă ești obiectiv. Dar când mori nu mai poți primi felicitările...”
14. „Ca să iubești cu adevărat, trebuie să crezi în viitor! a zis Leopold Stein. Trebuie să crezi în fericire și – ceea ce este mai absurd decât toate – trebuie să crezi că această fericire e eternă și că ea îți poate fi oferită de persoana iubită. Dumneavoastră, doamnă, nu credeți asta, sunteți prea lucidă! De aceea, mă iertați că v-o spun: nu v-ați căsătorit din dragoste!”
15. „Atmosfera în care trăiește societatea contemporană a devenit irespirabilă pentru om. Birocrația, armata, guvernul, organizația de stat, administrația, toate funcționează astfel, încât omul e sufocat. Societatea actuală e bună pentru mașini și pentru sclavii tehnici, e creată de ei și pentru ei. Oamenii se asfixiază și nu-și dau seama! Ei cred că totul este normal, ca mai înainte. Sunt ca marinarii de pe submarin, care rezistă și lucrează, încă șase ore după moartea iepurașilor albi! Dar eu știu că totul e terminat...”
16. „În Marele Reich German se vede orice mișcare. Chiar sub pătură! Nu poți face nimic fără să aflăm noi. Și ce gânduri îți trec prin cap știm! Îți fotografiem de zece ori pe zi toate gândurile!”
17. „Lanțurile sclaviei sunt mai tari decât carnea omenească.”
18. „Ştiinţa rasială a făcut progrese atât de mari în regimul național-socialist – a zis colonelul, care se numea Muller, încât celelalte ţări au rămas în urma noastră cu o sută de ani!”
19. „Creștinii adevărați știu însă că toate stăpânirile pământene sunt aspre. Împărăția cea desăvârșită este în cer.”
20. „Dacă fapta dumitale pornește din dragoste adevărată, fii fără teamă de păcat! Ești pe calea cea dreaptă!”
21. „Asta-i viața, niște bătăi de inimă și o boare de căldură care se lasă din carne!”
22. „Dar cu adevărat bine pentru oameni nu este nicăieri. Pământul a încetat să mai fie al oamenilor!”
23. „Occidentul nu vede omul decât prin ochii tehnicii. Omul în carne și oase, capabil de bucurie și de suferință, este inexistent.”
24. „Occidentul a creat o societate ca o maşină. El obligă oamenii să trăiască în ea şi să se adapteze legilor maşinii. Uneori, are impresia că a reuşit. Dar oamenii mor când sunt trataţi după legile aplicabile camioanelor şi ceasornicelor.
People are not alike...
Nations are not alike.
Everybody is not the same or as dever or strong as everybody else.
Numai maşinile sunt egale între ele. Numai maşinile pot fi înlocuite, demontate şi reduse la părţile componente sau la câteva mișcări. Când oamenii vor fi ca ele, atunci pe pământ nu vor mai fi oameni!”
25. „Tu, ca persoană, nu exiști. Sau, dacă vrei, exiști doar văzută prin ochii tehnicii, care deformează. Însă în societatea tehnică, exact ca în cele barbare, omul nu are nici o valoare. Sau, dacă are una, ea e neînsemnat de mică. Arestarea ta este un fapt mic. Infinit de mic. Și, dacă e nedreaptă, atunci nedreptatea e și ea infinit de mică. În fond, nici nu ești arestată!”
26. „Categoriile din care facem noi parte sunt arestate. Persoanele noastre, individual, nu există pentru societatea tehnică occidentală. Deci nu puteau fi și nu sunt arestate.”
27. „– Tu ai auzit că există oameni care îmblânzesc șerpii? a întrebat Traian, oprindu-se din scris.
– Am auzit, a zis Moritz.
– Sfântul Daniil a stat în groapă cu lei, și leii nu l-au mâncat! a zis Traian. El i-a îmblânzit. Mussolini avea în biroul lui doi tigri pe care îi domesticise. Oamenii pot îmblânzi șerpii, leii și toate fiarele. Acum a apărut pe fața pământului o nouă rasă de viețuitoare. Se numesc cetățeni. Trăiesc nu în păduri sau în junglă, ci în birouri; dar sunt mai cruzi decât fiarele sălbatice. Ei s-au născut din încrucișarea omului cu mașinile. Amestecătura asta e rasa cea mai tare de pe pământ. Chipul lor este la fel ca al oamenilor; uneori chiar îi poți confunda. Dar îi vezi imediat că se poartă nu ca oamenii, ci ca mașinile. În loc de inimi, cred că au ceasornice. Și creierul le e un fel de mașină. Totuși, nu sunt nici mașini, și nici oameni! Au exact poftele fiarelor. Totuși, nu sunt nici fiare. Sunt cetățeni! Ciudată corcitură... Ei au umplut pământul!”
28. „Știu că civilizația occidentală este cladită pe baze materialiste. Economicul este Evanghelia dumneavostră.”
29. „Am cerut dreptate în toate felurile în care m-a învățat disperarea.”
30. „Oamenii au îmblânzit toate fiarele. De ce nu i-am îmblânzi și pe cetățeni?”
31. „Every horror had its definition
Every sorrow had a kind of end;
In life there is not time to grieve long.
But this, this is out of life, this is out of time,
An instant etemity of evil and wrong.
We are soiled byfilth that we cannot clean,
United to supernatural vermin.
It is not we alone, it is not the house, it is not the city that is defiled.
But the world that is wholly foul!
– Vorbiţi mai tare, că nu aud! a zis Moritz.
Traian a continuat, cât a putut de tare:
Clear the air! clean the sky! wash the wind! take the stone from the stone, take the skin from the arms, take the muscle from the bone, and wash them!
Wash the stone, wash the bone, wash the brain, wash the soul, wash them, wash them!”
32. „Va veni ceasul în care legile îi vor interzice omului să-și trăiască viața lui omenească.”
33. „Dacă scapi de gloanțele unei națiuni, te împușcă alta! Între tine și familia ta, între tine și casa ta, dragă Moritz, sunt toate națiunile pământului, cu armele pregătite să tragă. Între fiecare om și viața lui intimă este această armată internațională! Omul nu mai are voie să-și trăiască viața lui proprie; e împușcat, dacă încearcă. La asta servesc tancurile, armele automate, reflectoarele, sârma ghimpată!”
34. „Cum să se fi bucurat de aceste cadavre, prin care s-a dobândit victoria? Ca să se ajungă la ea, pământul a fost acoperit cu cadavre de oameni nevinovați...”
35. „Orice suferință are o limită! a zis Traian, ridicându-se. Eu cred că am atins-o! Nici un om nu poate să treacă de ea și să rămână în viață!”
36. „Societatea civilizaţiei tehnice vrea să dea vieţii un scop obiectiv, şi astfel o ucide. Ei au redus viaţa la statistică. Dar toate statisticile scapă cazul unic în felul său şi, cu cât omenirea va evolua, cu atât va coma mai mult tocmai unicitatea fiecărui individ şi a fiecărui caz particular. Societatea contemporană merge exact în sensul invers, generalizând totul. Tot generalizând şi tot căutând să aşeze toate valorile în ceea ce este general, umanitatea occidentală a pierdut simţul unicităţii, şi, ca urmare, al existenţei individuale. De unde uriaşul pericol al colectivismului, fie cel rusesc, fie cel american. De aceea, este aproape sigur că această societate se va prăbuşi, aşa cum spuneai tu într-o seară la Fântâna. Societatea a devenit incompatibilă cu viaţa individului, îl sufocă. Şi oamenii mor, cum au murit iepuraşii albi din romanul tău. Murim cu toţii, ucişi de atmosfera otrăvitoare a acestei societăţi. Numai sclavii tehnici, maşinile şi cetăţenii mai pot trăi în ea, exact cum voiai tu să povesteşti în cartea ta. Oamenii păcătuiesc astfel faţă de Dumnezeu; acţionăm cu toată puterea noastră împotriva propriului nostru bine, deci împotriva lui Dumnezeu! Acesta e ultimul grad de decădere la care poate ajunge o societate omenească; ajunsă aici, moare, ca atâtea altele în cursul istoriei şi înainte de istorie! Oamenii încearcă salvarea ei printr-o ordine logică, neînţelegând că tocmai ordinea o ucide. Asta e crima societăţii tehnice occidentale; ucide omul viu, sacrificându-1 planului, teoriei, abstracţiunii. Iată forma contemporană în care se practică jertfa umană. Rugul şi arderea în piaţa publică au dispărut. În locul lor sunt biroul şi statistica, cele două mituri sociale în ale căror flăcări este aruncată barbar jertfa umană. Democraţia, de exemplu, e o formă de organizare social incontestabil superioară totalitarismului, dar ea nu reprezintă decât dimensiunea socială a vieţii umane. A considera democraţia drept sens al vieţii şi scop în sine înseamnă a ucide viaţa umană, reducând-o la o singură dimensiune. Este enorma greşeală pe care o fac comuniştii şi au făcut-o naziştii. Viaţa omenească nu are sens decât în întregul ei. Şi sensul ultim al vieţii nu poate fi pătruns decât prin mijloacele cu care înţelegem arta sau religia: sunt mijloacele creaţiei. În această înţelegere creativă, raţiunea nu are decât un rol secundar. Matematica, statistica şi logica sunt la fel de nepotrivite pentru a înţelege şi a organiza viaţa umană ca pentru a asculta muzica lui Beethoven şi a lui Mozart. Civilizaţia occidentală contemporană se încăpăţânează însă să-i pună pe Beethoven şi pe Rafael în formule matematice; se încăpăţânează să înţeleagă viaţa oamenilor şi s-o facă mai bună prin statistici. Tentativă absurdă şi dramatică! Omul poate atinge, în cel mai bun caz, un apogeu de perfecţiune socială, dar asta nu-i va ajuta la nimic. Viaţa lui nu va mai exista, redusă numai la social, la automatism, la legile maşinii. Căci viaţa dispare, dacă i se interzice sensul – unicul – care e gratuit şi mai presus de logică. Sensul vieţii este absolut individual şi intim. Societatea contemporană a părăsit de mult aceste adevăruri şi se îndreaptă, cu o viteză şi cu o forţă disperate, spre alte căi. Acolo unde curgeau Rhinul, Dunărea şi Volga au început să curgă numai lacrămi de sclavi. Şi vor curge pe albiile tuturor fluviilor Europei şi ale pământului, până se vor umple mările şi oceanele de lacrămile amare ale oamenilor luaţi în sclavie de tehnică, de stat, de birocraţie, de capital. La sfârşit, Dumnezeu se va milostivi şi-1 va salva pe om, cum 1-a mai salvat de atâtea ori. Între timp, aşa cum a plutit Noe peste ape cu corabia lui, vor pluti la suprafaţă, fără a fi traşi la fund de lanţurile sclaviei, oamenii care au rămas oameni. Ei vor fi salvaţi. Şi prin ei nu se va stinge, cum nu s-a stins nici în trecut, viaţa omenească. Dar salvarea nu va veni, Traiane, decât numai pentru oamenii luaţi ca indivizi: viţa omenească va fi salvată prin persoane, nu prin categorii ! Nici o biserică, nici o naţiune, nici un stat şi nici un continent nu-şi vor putea salva membrii în masă sau pe categorii. Se vor salva oameni individual, fără a se ţine seama de religie, de rasă ori de categorie socială şi politică. De aceea, omul nu trebuie niciodată judecat după categoria din care face parte. „Categoria” este cea mai barbară şi mai diabolică aberaţie născută din creierul uman. Şi nu trebuie uitat că până şi duşmanul nostru este tot om, nu o „categorie”!...”
37. „Cea mai mare crimă este de a face un lucru drept pentru o cauză nedreaptă!”
38. „E atât de greu să te înalți deasupra ispitei când ești închis într-un trup omenesc...”
39. „– Nu pleca, domnule locotenent, că nu sunt nebun! Nu-ţi fie frică! Întrebarea mea cu greaţa a fost stupidă. Dumitale nu poate să-ţi fie greaţă! Dacă închizi ochii şi-ţi înfunzi nările de la început, nu mai e nici un pericol. Omul se obişnuieşte şi cu greaţa! E doar o chestie de voinţă. Eu n-am voinţă ! De-aia s-a declanşat în mine criza de greaţă. Există lucrători care îşi iau micul dejun şi prânzul, şi cina la gurile de canal sau în latrine, şi nu le e greaţă. Sunt obişnuiţi! I-am văzut cum mâncau salam şi unt cu pâine, înghiţind cu poftă, şi-şi mai şi lingeau buzele. Erau veseli, făceau glume! Chiar având nasul fin, te obişnuieşti. Nemţii ardeau cadavrele prizonierilor, în lagărele de concentrare, şi pe urmă închideau capacul crematoriului şi se duceau la masă. Şi nu le era greaţă! Există aici oameni care au umplut saltele cu părul femeilor moarte în lagărele de concentrare, şi pe aceste saltele au făcut dragoste cu amantele lor! Pe aceste saltele au făcut copii cu nevestele lor. Pe saltele umplute cu părul unor femei asasinate şi arse! Şi nu le-a fost greaţă... Nu li s-au întors maţele pe dos... Le-a fost bine. Şi erau veseli ! Eu am stat în aceeaşi închisoare cu o femeie care avusese în dormitor şi în budoar abajururi făcute din piele de om. Dădeau o lumină gălbuie şi lascivă. La lumina filtrată de abajururile din piele de om, ea a făcut dragoste, a mâncat, a băut, s-a lăsat strânsă în braţe şi sărutată. A dansat. Şi nu i-a fost greaţă! Era chiar fericită! Oamenii se învaţă cu greaţa, cum vă spun! E numai o chestiune de obişnuinţă şi de voinţă. Ruşii au violat femei de 80 de ani. Nenumărate! Le-au violat unul după altul, câte zece, aceeaşi femeie. Şi nu le-a fost greaţă; au băut vodcă! Dumneavoastră nu faceţi ca ei, ştiu! Dumneavoastră nu violaţi, Doamne fereşte! Dumneavoastră daţi femeilor ciocolată şi utilizaţi prezervative, când faceţi dragoste cu ele! Nici ce-au făcut nemţii nu faceţi! Fiecare popor are alte obiceiuri. Şi să nu vă fie teamă că are să vă apuce greaţa, orice-aţi face, sunt sigur că sunteţi în afara pericolului! Greaţa, să ştiţi, este cumplită! Văd ce sufăr eu! Fiecare maţ mi se întoarce pe dos, ca o mănuşă, şi îl simt în gură. Şi fierea mi se-ntoarce pe dos, şi stomacul... Şi mi-e milă de oameni. Teribil de milă! Cum vrei dumneata să mai mănânc în aceste condiţii? Cum vrei să mai am apetit? Recunoşti că nu se mai poate?”
40. „Întâi aţi căutat aur în geamantane, în case, în boarfe, în buzunare, în bocanci, în cusăturile hainelor, în izmene. Acum căutaţi în gurile oamenilor, în şezuturi şi la subţiori. Dar şi cu asta nu sunteţi decât la început. Mâine o să jupuiţi pielea, ca să căutaţi sub ea aur. Pe urmă veţi smulge muşchii de pe oase şi veţi sfărâma oasele, ca să vedeţi dacă nu cumva ascund monede de aur. Veţi stoarce creierii oamenilor, le veţi răscoli măruntaiele. Îi veţi desface bucată cu bucată, ca să găsiţi aurul, bani de aur, inele de aur, verighete de aur. Veţi tăia inimile... Aur, aur, aur! Acum nu suntem decât la început, abia ați ajuns la piele. Dar ea va fi jupuită! Percheziția continuă!”
41. „Când strigătul omului după justiţie şi libertate este etichetat drept nebunie, omul a încetat să mai existe!”
42. „Ai văzut tu mort cu ochelari?”
43. „Asta e singura noastră speranţă – că nu suntem morţi! Dar speranţa nu poate înlocui viaţa. Speranţa este o iarbă care creşte şi pe morminte!”
44. „Există morți care nu lasă cadavre! Continentele mor și nu le rămân cadavrele. Civilizațiile mor și nu le vezi cadavrele. Nici religiile nu-și lasă cadavrele în urma lor. Țările mor și ele, tot fără cadavru. Oamenii mor și ei uneori, înainte de a li se dovedi moartea prin existența cadavrului. Faptul că tu nu-mi vezi cadavrul nu e o garanție că eu sunt încă în viață. Mă înțelegi?”
45. „Voi nu vedeţi în om, deci nici în femeia pe care pretindeţi că o iubiţi, un exemplar unic, irepetabil, creat de Dumnezeu sau de natură într-o singură ediţie. La voi, fiecare om este un produs de serie, şi o femeie este – în ochii voştri – egală cu alta. Fie! Însă cu această concepţie nu mai există iubire. Îndrăgostiţii din societatea mea ştiu că, dacă nu dobândesc inima femeii iubite, n-o vor putea înlocui cu nici o altă femeie de pe lume. Din cauza asta s-au sinucis pentru femeile pe care le-au iubit; dragostea refuzată nu putea fi schimbată cu alta. Un bărbat care mă iubeşte cu adevărat îmi va da mie, femeie, senzaţia că eu sunt unica fiinţă care îl poate face fericit. Numai eu! El îmi va demonstra că sunt o făptură unică, cum nu mai există alta sub soare, şi eu voi fi convinsă că aşa este! Bărbatul care nu-mi oferă sentimentul unicităţii mele în Univers, sentimentul că sunt inegalabilă, nu mă iubeşte. Şi o femeie care nu primeşte această confirmare de la iubitul ei nu e iubită.”
