Citate/ fraze preferate din „Îngerii dispar în ploaie” de Aurelian Silvestru

 
1. „Volumul de Gabriel García Márquez: „A trăi pentru a-ți povesti viața”.”
2. „Viața nu e ceea ce ai trăit deja, afirmă Gabriel García Márquez, ci mai degrabă ceea ce îți amintești că ai trăit.”
3. „Dacă simți că iubești, atunci nu lăsa iubirea să moară.”
4. „Pășesc din amintiri în primăvară...”
5. „Și totuși, în poala mamei e cineva cu mult mai fericit decât mine – semințele!”
6. „– E atâta viață în jur, îi zic
      – Exact cât și reversul ei, răspunde.”
7. „Negrul e la fel de viu ca și culoarea albă. Doar că albul este trecător, iar negrul – veșnic.”
8. „Din câte știu, rar cine ține cont de faptul că moartea e soră geamănă cu viața. Dar unde dacă nu în moarte, se află cea mai mare parte dintre rudele noastre? Unde, dacă nu în moarte, sunt zecile de mii de generații care au trăit până la noi? Și unde vom merge într-o bună zi cu toții, când trâmbițașii Cerului vor slobozi chemarea de pe urmă?”
9. „Nu uita că viața și reversul ei se află deopotrivă în interiorul tău.”
10. „De ce, oare, în clipa când ne părăsește viața, până și bătrânii își cheamă mamele în ajutor...”
11. „Mult mai târziu, am înțeles că omul niciodată nu e mai copil decât în clipa morții, iar mama, indiferent de vârsta pe care o avem, rămâne întruchiparea ocrotirii Cerului aici, pe pământ, după cum și Dumnezeu e întruchiparea ocrotirii mamei acolo, în Ceruri.”
12. „Oamenii se aseamănă cu norii: apar și dispar fără să lase vreo urmă. Doar arareori câte unul dintre ei se preschimbă în ploaie, în ceva folositor.”
13. „Singura modalitate de a-i face pe cei apropiați să aibă încredere în tine e să ai și tu încredere în ei.”
14. „După ce ți se pare că ai tot ce-ți dorești, viața dintr-odată devine foarte plictisitoare sau foarte tragică...”
15. „Ce dulce e viața, când, la capătul unui urcuș, are cine te aștepta!”
16. „Există, oare, o civilizație a visurilor în care speranțele se adună ca să prindă aripi?”
17. „Soarta și-o făurește fiecare cu mintea și cu fapta sa. Nu asculta pe nimeni... Ascultă-ți inima.”
18. „Marile bucurii se sfârșesc tocmai atunci când lumea îți este cea mai dragă.”
19. „Tristețea, uneori, te învață să fii om!”
20. „Cerul e adevărata patrie a omului.”
21. „Cel mai de temut părea să fie „omul fără rădăcină”.”
22. „Cine nu-și iubește casa părintească, zicea tata, acela nu va fi în stare să iubească nici izvorul. Nepăsarea ar schimba apa în lacrimi.”
23. „Ca să mă răzbun pe mine însumi, mi-am luat lumea în cap și am pornit în căutarea altui munte.”
24. „Cum să ne uităm în ochii stelelor, dacă stăm mereu cu fruntea în pământ?”
25. „În viață, nu poți avea nimic din ceea ce nu crezi că poți avea!”
26. „În ziua aceea, cerul nu era nici senin, nici noros. În ziua aceea, cerul nu era deloc. Pur și simplu, lipsea!
        În locul cerului era tristețea...”
27. „Nu există putere mai mare decât Dumnezeu!”
28. „Niște semne mari de întrebare:
        ● De ce iubirea e atât de stranie, încât doar cine o trăiește își poate explica esența ei?
        ● De ce singurătatea devine tragedie atunci când dragostea nu e în stare s-o învingă?
        ● Ce simte, oare, frunza în clipa când, toamna târziu, rămâne singură pe ramul din care suratele ei s-au scurs pe rând, lăsând-o ca pe un ultim martor după un potop ce a distrus întreaga populație?
      „Dulcegării” vor zice unii, uitând că primul sentiment pe care l-am trăit (ca oameni) a fost tristețea!
      La scurtă vreme după Facere, Adam s-a întristat, pentru că și-a dat seama că e singur, absolut singur în întregul Univers... Ca să-l ajute, Creatorul i-a dăruit Femeia ca pe o salvare, ca pe jumătatea sa cu care să poată învinge singurătatea, tristețea, disperarea...”
29. „Suntem creați pentru iubire. Iubirea e singura cetate în care merită să mori!”
30. „Creionul face minuni, dacă nimerește pe mâini bune (așa că vezi pe mâna cui te dai în viitor). Lucrând, mai obosești. La fel și mina – se tocește. Și atunci, pui mâna pe cuțit și o ascuți (deci, fără durere, succesul este imposibil). Pe urmă, a greși e omenește. Greșește și creionul, dar tot el își poate corecta erorile pe care le-a comis (deci, nu te rușina să-ți recunoști și să-ți îndrepți păcatele). Un alt îndemn se referă la esența omului și, după cum miezul creionului se află în interiorul său, tot așa și omul trebuie să-și păstreze adevăratele comori în suflet, nu înafara sa...”
31. „Omul, în fond, e urma ce rămâne după sine...”
32. „Adevărații norocoși sunt nu elevii care nu-și uită învățătorii, ci elevii care nu dau uitării sfaturile primite de la ei...”
33. „Nu de moarte trebuie să ne fie teamă, ci de ceea ce urmează după ea.”
34. „Credeam că voi muri cu demnitate, în picioare, dar, când vine clipa de pe urmă, ți se face frică și te zvârcolești ca un vierme, ca să obții măcar un strop de mântuire. Ai face totul pentru asta. Adevărul însă e că totul trebuie făcut mai înainte... Mult mai înainte.”
35. „Dacă nu-L ai pe Dumnezeu în suflet, atunci moartea este o pedeapsă!”
36. „Oare nu cumva atunci când lovim într-un pom, noi, de fapt, lovim în străbunii care nu mai sunt cu noi? Oare nu cumva cei care pleacă dintre noi, pur și simplu, își mută cuibul într-o altă lume?”
37. „Până la urmă... tot ce ne lovește vine de la noi!”
38. „Unele pericole vin și pleacă odată cu furtunile.”
39. „Doar știind cine ești poți să înțelegi cine poți să devii.”
40. „Nimic nu e în stare să-l abată pe om de la destinul său.”
41. „Dumnezeu pretutindeni e la El acasă.”
42. „Știam: în preajma unui bolnav incurabil, te simți oarecum vinovat că tu trăiești, iar dânsul moare.”
43. „Nu v-ați gândit că singurul „mijloc de transport” cu care poți ajunge în Rai este sicriul?”
44. „Dacă e prea naiv să te bucuri de viață, atunci e prea trist să nu fii naiv.”
45. „Am înțeles că nu poți să fii fericit în prezent, dacă te gândești cu frică la viitor.”
46. „Nu victoriile, ci înfrângerile sunt învățătorii noștri. Înfrângerea devine pierdere abia atunci, când nu mai ai ce învăța din ea.”
47. „Apoi mi-am dat seama că Moartea nu moare niciodată și că, până la urmă, nimeni nu poate fugi de ea.”
48. „Ca să fii liber, trebuie să te împaci cu ceea ce nu poți schimba... Iar moartea, în mod paradoxal, se pare că este cel mai luminos eveniment din viața unui om.”
49. „Nu fericirea, ci suferința e darul pe care îl primim din Ceruri. Plăcerile sunt încercări. Durerea e salvarea.”
50. „Oamenii Adevărați nu mor niciodată! Ei, pur și simplu, se înalță la Cer, nestingheriți de păcate, ca să ducă acolo o vorbă bună și despre noi, cei cu aripile încărcate încă de țărână...”
51. „Iubirea poate fi și otravă, și leac, iar cei îndrăgostiți o beau întotdeauna la nimereală...”
52. „Când Dumnezeu dă ordine, întregul Univers i se supune.”
53. „E greu să crezi că totul va fi bine, când totul e atins de rău.”
54. „Pe timpuri, se spune că un rege a poruncit să i se construiască un palat, cum nicăieri în lume nu era un altul mai impunător. Meșterii s-au pus pe treabă și, nu zăbavă, au deschis larg ușile unui palat plin de minuni. Erau acolo sute de saloane ce stârneau entuziasm. În una dintre încăperi, și podul, și pereții, și podeaua – totul era făcut doar din oglinzi, iar spațiul fusese conceput astfel, încât orice sunet provoca ecou, fiind multiplicat de mii și mii de ori. Dacă, să zicem, cineva ar fi întrebat: „Cine ești tu?”, atunci pereții, la rândul lor, l-ar fi întrebat de mii de ori: „Cine ești tu?”
      Odată, din întâmplare, dulăul favorit al regelui a nimerit în această încăpere și a încremenit de spaimă. O întreagă haită de câini se uita la el din toate părțile: de jos, de sus, din față și din spate. Pentru mai multă siguranță, nou-venitul și-a arătat colții amenințători. Tot atunci însă, a observat că și ceilalți câini și-au arătat colții. Speriat de-a binelea, dulăul a început să latre. La fel a procedat și haita. Era clar că situația s-a agravat. Trebuia să atace el primul, ca să nu fie sfâșiat de ei, așa că a făcut un salt, dar a văzut cum toți ceilalți dulăi s-au aruncat asupra lui. S-a stârnit o hărmălaie nemaipomenită! Mii de câini, cu ochii injectați de ură, mușcau aerul din jurul lor din ce în ce mai furioși și mai epuizați...
      A doua zi, când camera cu oglinzi a fost deschisă, slugile au descoperit în mijlocul ei, pe podea, un câine mort, înconjurat de o haită întreagă de câini morți. În sală nu se afla nicio ființă în stare să-i provoace rău. Dulăul pierise în lupta cu propria imagine multiplicată de oglinzi...”
55. „Lumea este oglinda fără de sfârșit a sufletului nostru!”
56. „Cunoscuții mei se tem de bătrânețe, iar eu habar nu am ce este ea!”
57. „Nicăieri în lume nu te simți mai singur și mai părăsit decât în mijlocul unei mulțimi indiferente.”
58. „Iubirea trebuie să fie reciprocă, altfel indiferența ne transformă înapoi în lut.”
59. „– Unde înveți?
        – Niciunde.
        – Erai la actorie, mi se pare...
        – Sigur. O practic permanent. N-ai observat?”
60. „S-a îmbolnăvit de „boala stelelor”.”
61. „Dacă există un praf al uitării, atunci nu cumva există și un praf al memoriei?”
62. „Poporul Cerului.”
63. „Toate războaiele se fac de dragul păcii.”
64. „De altfel, și mănăstirile sunt cetăți. Și ele luptă. Cu necredința, cu întunericul, cu răul. Sufletul neamului în ele se păstrează.”
65. „Orice s-ar spune, dar mănăstirile sunt și cetăți! Cetăți de suflet.”
66. „Viața ne aruncă din loc în loc și rar de tot găsești pe cineva care să spună că e mulțumit de ea. De cele mai multe ori, ne plângem și o asemuim cu iadul. Dar ce este iadul, dacă nu singurul loc din care Dumnezeu este plecat?”
67. „Acolo unde există alegere, există și viitor.”
68. „Zicea că dragostea e strigătul de luptă pe care e mai bine să nu-l auzi, dacă nu ești în stare să-l preschimbi în fericire...”
69. „Nimeni nu se poate ajuta pe sine, dacă nu e ajutat de Dumnezeu!”
70. „Și dumneavoastră ce ați descoperit? Că omul e un ghem de neputință într-un ocean de suferință? Asta ați descoperit?”
71. „E bun doar ajutorul pe care îl oferi la timp.”
72. „Uiți că pictează nu pensula, ci pictorul.”
73. „Pictura e cel mai tainic dialog dintre lumini și umbre.”
74. „O operă de valoare necesită foarte mult timp și foarte multă dăruire.”
75. „Nemuritorii nu au timp pentru odihnă!”
76. „Lumina, fără întuneric, nu are strălucire.”
77. „Totul se ține pe contrarii. Dacă n-ar fi așa, întreaga omenire ar aluneca în haos.”
 


0 Comments