1. „Dacă lipsește ținta, viața este o rătăcire.” (Seneca)

2. „Ceea ce omida numește sfârșit, restul lumii numește fluture.” (Lao Tze)

3. „Dumnezeul meu, viața mea, sfânta mea dulceață.” (Fericitul Augustin)

4. „Viața te umilește și te învinge din nou și din nou, până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.

Viața îți repetă același mesaj, cu țipete și urlete, până când în sfârșit înveți să asculți.

Viața îți trimite fulgere și furtuni, până te trezești.

Viața nu îți oferă ceea ce vrei, ci ceea ce trebuie ca să evoluezi.

Viața te dezamăgește să nu mai trăiești în iluzii și să vezi realitatea.

Viața distruge tot ce e de prisos, până când rămâne doar importantul.

Viața nu te lasă în pace, așa că încetează lupta și acceptă tot ce este.

Viața îți ia tot ceea ce ai, până nu încetezi să te plângi și înveți să mulțumești.

Viața îți trimite oameni în conflict ca să te vindeci și să lași să reflecte în afară ceea ce ai în interior.

Viața te lasă să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.

Viața îți pune dușmani pe drum, până nu încetezi să mai reacționezi.

Viața râde de tine de atâtea ori, până când încetezi să iei totul atât de în serios și râzi tu singur de tine.

Viața te rupe și te rupe în cât mai multe părți necesare pentru ca lumina să pătrundă acolo.

Viața îți scurtează timpul, astfel încât să înveți să trăiești.

Viața te ridiculizează până nu devii nimic, până nu devii nimeni și astfel vei deveni totul.

Viața îți scurtează, te taie, te îndepărtează, te rupe, te dezamăgește, te crapă, te sfâșâie...

      PÂNĂ CÂND DOAR IUBIREA RĂMÂNE ÎN TINE.” (Bert Hellinger)

5. „În plan personal, inconștiența m-a ajutat să mă afund și mai tare în muncă, să uit de mine, de dorințele mele, de darurile mele, de oamenii dragi și pasiunile care îmi aduceau bucurie și valoare. Conștientizând și alchimizând aceste energii de vibrație joasă prin diverse metode de conectare la suflet, la oameni, la natură, la iubirea necondiționată, la muzică, la tot ce ne înconjoară etc., noi ascensionăm ca urmare a acestui proces de durată către vibrații înalte și o viață de calitate. Este suficient să ne observăm când intrăm în energii de vibrație joasă, să le recunoaștem, să le acceptăm și să le eliberăm cu blândețe.”

6. „La pachet cu inconștiența poate să vină și autosabotarea, atunci când continui să faci ceea ce faci fără să schimbi nimic, chiar dacă observi că ceea ce faci nu îți aduce împlinire, dar continui să faci.”

7. „Degeaba îți spun alții, familia, prietenii că ceva este necesar să se schimbe, atâta timp cât tu alegi să faci același lucru și alegi în continuare să acționezi după același tipar, nimic nu se schimbă, indiferent că te muți în altă localitate sau în altă țară.”

8. „Uneori poate suntem în energia omului veșnic obosit, alteori veșnic ocupat, veșnic îndrăgostit, veșnic bolnav, veșnic pentru alții, veșnic în altă parte decât în locurile în care sufletul tău tânjește să fie și în multe alte ipostaze. Și învățăm să ne folosim în jocurile noastre de diferite măști, care mai de care mai autentică și mai prețioasă, dar fără să ne aducă ceva diferit în viața noastră, îndepărtându-ne de cei dragi și de ceea ce iubim să facem.”

9. „Chiar lipsa de încredere în forța proprie te poate face victima perfectă în diferitele momente ale vieții, conducând către autosabotare: eu nu pot, eu nu știu, eu nu am încredere, nu am suficienți bani, etc.”

10. „Când ești o victimă a sistemului, a vecinului, a colegului, a celorlalți, toate duc la o lipsă a autenticității în relația cu tine și pot conduce chiar la trădări personale. E mai ușor să trădezi pe cineva decât să fii autentic și să motivezi pe cineva să se autodepășească, să poți vedea părțile pozitive din fiecare situație. Victimizarea vine cu stima de sine scăzută, pe un fond personal, construită în timp și fără o dorință reală de a schimba ceva.”

11. „În victimizare totul ți se întâmplă doar ție și tu nu ai nicio vină, iar pe fundal apar conversații de diminuare a celorlalți și implicit a ta. E mult mai ușor să poți ține un om jos în mintea ta decât să îl ridici și să-i poți vedea părțile bune, să îl motivezi, să îi stai alături în momente dificile și să ai răbdare cu procesul și traumele persoanei respective.”

12. „Doar conștientizând și renunțând la măști, se eliberează o creștere a stimei de sine și omul începe să își vadă valoarea, darurile și să renunțe la controlul asupra propriei vieți și asupra celorlalți.”

13. „Există un ceva mai presus de noi, care se cheamă Viață, Dumnezeu, Univers, Energie, care ne dă câte o „palmă” atunci când o luăm pe căi greșite.”

14. „Depresia dincolo de partea medicală, poate să fie văzută ca un tunel care te poartă către luminița de la capătul tunelului. Depresia pur și simplu îți arată că lucrurile nu sunt așa cum sufletul tău își dorește, că undeva te minți singur/ă și este un pas crucial către trezirea spirituală.”

15. „Minciunile se clădesc și se consolidează prin repetiție, adevărul are nevoie doar de conștiință. Adevărul unifică oamenii, pe când minciuna și falsitatea separă oamenii.”

16. „O viață trăită în cinstea lui „a face”, de a demonstra constant altora cine ești, cât ești de bun și comparându-te  tot timpul cu alții, conduce la o durere de neacceptare și la o agitație mentală constantă pentru a livra către ceilalți ceea ce vor și mai puțin de a duce o viață intenționată în direcția visurilor și a celor necesare sufletului tău.”

17. „Totul este o alegere în viață, și viața se întâmplă după alegerile noastre.”

18. „Viața este un șir infinit de posibilități și feluri de a fi, dar liberul arbitru este la fiecare din noi, iar alegerile sunt la noi.”

19. „O viață trăită în prezent, în armonie cu nevoile sufletului, deschide drumul către tine, către bucuria autentică și iubirea necondiționată.”

20. „Experimentarea unor emoții noi poate să apară odată cu ieșirea din zona de confort.”

21. „Noi suntem suma experiențelor noastre, iar orice experiență nouă ne schimbă lumea și percepția asupra lumii.”

22. „Schimbând ceea ce se întâmplă în mintea noastră se schimbă și imaginea lumii.”

23. „Întreaga lume se schimbă cu măreția acțiunilor tale și tu te schimbi odată cu ele.”

24. „Lumea se schimbă prin exemplul tău, nu prin opinia ta.” (Paulo Coelho)

25. „Rareori se întâmplă ca oamenii să-și aloce timpul adecvat pentru a privi în propriile vieți, pentru a identifica resursele care le determină calitatea vieții, pentru a inventaria atent și riguros reacțiile și driverii ce le influențează viața.”

26. „Cele mai puternice legături interumane sunt cu cei care ne-au dat viață și cu energia colectivă a oamenilor lângă care am trăit.”

27. „Un nou-născut vine fără „manual de utilizare” și instrucțiuni cum să fie crescut și educat, fiecare familie preia tradiții, obiceiurile familiei și tiparele transmise din străbuni și se străduiește să învețe copilul să fie cel mai bun în ceea ce aceasta a învățat la rândul ei.”

28. „Viața este cu bune și cu „ne-bune”, dar cu toate astea la un anumit punct din viață toate fac sens.”

29. „Viața este ca un puzzle care are nevoie să fie construit și înțeles. Fiecare copil este oglinda familiei, cu credințele și programele învățate și transmise din generație în generație.”

30. „Ceea ce vindeci în tine, vindeci în linia familiei tale.”

31. „Există o mare diferență între cantitate și calitate, iar dorința de a avea și de a acumula cât mai multe bunuri materiale vine dintr-o neputință de a te bucura de ceea ce ai și de a pune recunoștință și respect pentru lucrurile și oamenii pe care îi ai în viața ta.”

32. „Ai nevoie de haos total în sufletul tău pentru a da naștere unei stele care dansează.” (Friedrich Nietzsche)

33. „Fii prezent în prezentul tău!”

34. „Uitând că stă în puterea noastră să fim bucuroși și fericiți, devenim vulnerabili și ușor de rănit atunci când ne punem sufletul în mâinile altor persoane. Alegeți conștient oamenii cărora vă încredințați bucăți de suflet.”

35. „E minunat să trăim bucuria și ea să ne conțină.”

36. „Ascultându-ne intuiția putem accesa cu ușurință ceea ce sufletul nostru își dorește și se creează armonie în interior.”

37. „Totul în viață este o alegere, iar fiecare alegere făcută ne definește viața, care se schimbă instant în funcție de drumul pe care pornim. Cu toții suntem călători în timp și indiferent de ce se întâmplă, timpul merge mai departe, sufletul este călător, iar trupul se întoarce în pământ.”

38. „Frica este cea care ne ține mici în călătoria noastră prin viață și de multe ori ne limitează la a rămâne fideli credințelor învățate în copilărie.”

39. „Și nimic nu este mai înălțător pentru sufletul nostru decât bucuria reușitei, sincronicitățile care ne conduc la o viață trăită cu sens.”

40. „Niciodată nu o să știm ce este în sufletul unei mame când își pierde copilul sau când pierdem pe cineva drag, părinte, iubit, prieten, etc. Fiecare din noi este unic și trăiește diferit fiecare emoție din viața sa.”

41. „Să fie căldură și lumină în sufletele noastre!”

42. „În noi stă puterea să ne creăm viața și să aducem noutatea în viața noastră, să ieșim din vechile tipare, să dăm sens vieții și să facem lucrurile diferit în viața noastră și a celorlalți. Uneori este nevoie să ne pierdem pe noi, alteori este nevoie să ne regăsim ca să putem să evoluăm.”

43. „Iubește-te în fiecare etapă a vieții tale înainte ca viața să te conducă către o nouă variantă personală mai bună!”

44. „Există o vorbă care zice că dacă crezi că opinia ta nu contează și ești prea mic să faci o diferență, să încerci să dormi cu un țânțar.”

45. „Iubește și acceptă oamenii așa cum sunt ei, fără să aștepți să fie ca tine!”

46. „Dacă facem ceva bun sau rău, o facem în căutarea iubirii, o facem să atragem atenția și compasiune sau doar atenția pentru a ne simți iubiți.”

47. „Un om abundent are din toate felurile de a fi și le poate accesa atunci când are nevoie.”

48. „Sfântul Antonie cel Mare ne spune: „cel care-L iubește pe Dumnezeu, se iubește pe sine.””

49. „Dacă cineva ți-a făcut cândva rău, poți considera că ți-a distrus trecutul, dar prezentul și viitorul îți aparțin, iar de fiecare din noi depinde să ne asumăm ce vrem să punem în viața noastră.”

50. „Cum s-ar zice, fericirea are memorie scurtă, iar nefericirea are memorie lungă.”

51. „Este frumos să avem prietenii durabile, de calitate, dar acestea se construiesc cu oamenii care își doresc să ne fie alături, să ne susțină, care sunt autentici în relația cu noi și care ne acceptă și în momentele de vulnerabilitate, cu bune și mai puțin bune.”

52. „Tu ești autoritatea care deține puterea de a elibera ceea ce te limitează și de a te bucura de o viață abundentă în toate formele ei.”

53. „Iubindu-ne pe noi înșine, începem să ne facem curățenia subconștientului și să abordăm lucrurile diferit, începem să eliminăm relațiile și mediile toxice, să fim autentici și conștienți în relația cu noi înșine.”

54. „Fiecare dintre noi creează în fiecare zi pe care o trăiește, noi fiind cei care alegem oamenii cu care ne înconjurăm, locul în care trăim, ne alegem serviciul, pasiunile și modul în care ne trăim viața.”

55. „Timpul este singura resursă limitată pe care doar o pierdem constant și nu o mai putem recupera, fără să fie alegerea noastră.”

56. „Ziua de azi este ziua de care te temeai ieri sau ziua de care îți era teamă cu mult timp în urmă că urmează să vină.”

57. „Când te îndoiești de tine, întoarce-te în locurile unde ai reușit, întoarce-te la familie, la oamenii dragi care te cunosc și îți știu valoarea și ai încredere în ei.”

58. „Iertând, rănile deschise și nevindecate se închid.”

59. „Într-o zi am lăsat viața să fie și am pornit către un nou „a fost odată ca niciodată” și am început să creez noi povești, noi vise și noi planuri mărețe, iar de fiecare dată totul a căpătat un nou sens și nimicul și-a arătat măreția.”

60. „Există diferite feluri de a fi și cea mai inspirațională și puternică formă de „A FI” este cea în care reușești să aliniezi ceea ce gândești, cu ceea ce spui și ceea ce faci.”

61. „Ceea ce pui în lume se întoarce către tine în aceeași formă, mai devreme sau mai târziu.”

62. „La sfârșit nu luăm nimic cu noi, iar oamenii își amintesc de noi datorită lucrurilor pe care le-am făcut pentru ei sau pentru modul în care i-am făcut să se simtă.”

63. „În eșecuri îți descoperi puterea și în reușite valoarea.”

64. „Sarcina ta nu este să cauți iubirea, ci doar să cauți și să găsești toate zidurile pe care le-ai construit împotriva ei.” (Rumi)

65. „Iubirea fără onestitate nu merită să fie numită iubire, iar atunci când o întâlnești, să știi să o recunoști și să ai încredere.”

66. „Onorează-ți emoțiile care ies la suprafață!”

67. „Cine se iubește pe sine este capabil să reverse iubirea și asupra altora.” (Don Miguel Ruiz/ Arta de a iubi)

68. „Fii o rază de soare pentru oamenii din viața ta, mai ales când este „întuneric”!”

69. „Iubește-te până devii o minune! Meriți totul și poți să ai totul! Așa vei putea face minuni în jurul tău, doar începând cu tine!”

70. „Este un proces de maturizare ca să înțelegi „materialul” din care ești făcut, că îți porți părinții și strămoșii în toate locurile în care mergi. Și oricând te poți întoarce acasă, să-ți onorezi trecutul și strămoșii. Ca un proces care închide cercul maturizării și deschide noi orizonturi.”

 
1. „Mi-am ratat întotdeauna sinuciderile. Ca să fiu mai exact, am ratat întotdeauna totul: şi viaţa, şi sinuciderile.”
2. „Există o mulţime de oameni ca mine pe lume, fără forţă, inteligenţă, frumuseţe sau noroc, dar din nefericire, spre deosebire de ei, eu sunt conştient de asta. N-am primit nici unul dintre aceste daruri, în afară de luciditate.”
3. „Sinuciderea e ca paraşutismul, primul salt e cel mai bun.”
4. „Ce mai înseamnă douăzeci şi patru de ore, când ţi-ai ratat deja întreaga viaţă?”
5. „Tocmai mă sinucid, nu mă dau în spectacol!”
6. „ - Ce ştiţi să faceţi? Aveţi vreun talent? Vreo meserie?
      - Nu.
      - Vreo ambiţie?
      - Nu.
      - Atunci aruncaţi-vă.”
7. „Pe pereţi erau atârnate guaşe cu scoici şi melci. Întâi aproape că m-am mirat, apoi m-am simţit uşurat. Apropiindu-mă, mi-am dat seama că de fapt erau imagini cu femei torturate şi contorsionate. Era clar, un singur lucru nu-şi găsea locul pe zidurile acestei case: măsura.”
8. „Nu-i doresc nimănui să coabiteze, încă din copilărie, cu frumuseţea. Atunci când se arată rar, frumuseţea iluminează lumea. Dacă însă te ciocneşti de ea în fiecare zi, arde şi provoacă răni care nu se vindecă niciodată.”
9. „Forţa frumuseţii este că le dă impresia celor din jurul ei că devin la rândul lor frumoşi.”
10. „De ce, biet măscărici, presupuneţi că voi picta ceea ce se află în faţa mea, ceea ce vede toată lumea?”
11. „Evident. După frumuseţe, trebuie să alegem urâţenia. Fără ezitare. Dacă un urât nu atrage atenţia din prima, se face remarcat după aceea, stârneşte comentarii, scoate capul la lumină, iese din anonimat, are drum deschis – ce spun, drum? – autostradă! Urâtul nu poate decât să progreseze. Va fi o continuă surpriză. Tocmai pentru că nu e mai deloc atrăgător, va fi un bun cuceritor. Tocmai pentru că pierde dacă face pe mutul, va străluci în sporovăieli galante. Va fi mai îndrăzneţ, mai rapid, mai îndrăgostit, mai curtenitor, mai exaltat, mai generos, într-un cuvânt, mai eficient. Urâţii sunt amanţi grozavi. Urâţii ies mereu învingători în dragoste. N-avem decât să ne uităm în jurul nostru la câte femei superbe se mărită cu urangutani. Şi, bineînţeles, la sportivele demne de statuarul grec care se încurcă cu pocitanii. Asta fără să mai vorbesc şi de bani. Frumuseţea e un blestem care nu naşte decât lene şi indolenţă. Urâţenia e o binecuvântare care se înrudeşte cu excepţia şi transformă o viaţă într-un destin magnific. Nu v-aţi gândit niciodată să vă desfiguraţi?”
12. „Străbătând coridoarele din l’Ombrilic, am rumegat nesfârşite ipoteze. Poate că voia să picteze mediocritatea? În cazul ăsta, eram modelul perfect. Totuşi, el nu copia niciodată ceea ce vedea; aşa că, privindu-i operele, care măreau, torturau, exagerau, dacă nu chiar ignorau realitatea, nu-mi închipuiam cum ar fi putut să aleagă un asemenea subiect. Banalitatea nu se potrivea nici cu arta, nici cu gusturile lui.”
13. „Timpul trece încet atunci când aştepţi un răspuns.”
14. „Desemnând eroina nopţii, Zeus desemnase şi victima zilei.”
15. „- Înţelegeţi, tinere prieten, statisticienii pretind că un mascul de pe insula noastră cunoaşte pe parcursul vieţii lui cincizeci şi şapte de femei şi jumătate.
        - Cincizeci şi şapte de femei…
        - …şi jumătate! Păi sigur, trebuie să fi făcut cincisprezece ani de înalte studii matematice ca să ai dreptul să tai femeile în două. Fireşte, departe de mine socoteala asta. N-aş suporta să intru într-o astfel de medie: m-am culcat cu mai multe femei şi m-am căsătorit cu şi mai multe. Asta datorită imaginii pe care o am despre mine însumi.
        - De ce le luaţi de soţii?
        - Tam-tamul, tinere prieten, tam-tamul! Femeile nu ne respectă fără tam-tam. Le trebuie biserică, voaluri, porumbei, orgă, cadouri, soacre, trataţie, batiste, petrecere, invitaţi, altfel ne iau drept ceea ce suntem, nişte simpli disperaţi după sex. Fără tam-tam şi dichis, nu ne-ar deosebi de un amant de rând.”
16. „- Îmi pare rău că v-aţi pierdut soţiile.
        - A, da? a spus el surprins. Toată lumea zice asta. Totuşi eu nu am suferit. Fiecare dintre aceste decese a făcut parte din respectiva poveste. Ca o turnură artistică. O încununare. Un final care să transforme povestea în legendă. Mă felicit că am găsit femei care au ştiut şi să intre, şi să iasă spectaculos din viaţa mea. Aveau geniul înscenării. Şi-apoi, crede-mă, e mai plăcut să-ţi aminteşti de o femeie moartă decât de una vie. Am fost văduv de şapte ori tot aşa cum am fost însurat de şapte ori: cu bucurie!”
17. „Hârtia are memorie mai bună decât oamenii.”
18. „Nu semeni cu nimic cunoscut, pentru că arta nu este imitaţie.”
19. „Natura, iată ce reuşeşte să facă Natura atunci când se întrece pe sine: frumuseţea. Ce porcărie! Câtă banalitate. Nu există nimic mai uşor de înlocuit decât frumuseţea. Un trandafir e frumos. Zece trandafiri sunt scumpi. O sută de trandafiri sunt plictisitori. La o mie de trandafiri, deja te-ai prins de truc, impostura iese la iveală: Natura n-are pic de imaginaţie. Într-o zi am avut ocazia să ajung lângă un câmp de trandafiri, da, da, un câmp întreg, cât vedeai cu ochii, numai trandafiri: e o probă îngrozitoare pentru cineva care mai are cât de cât respect pentru talentul de artist atribuit Naturii. Nul! Artă industrială! Reproducere mecanică! Toate defectele se accentuează: monotonia, încrederea în reţete depăşite, rutina, absoluta incapacitate de reînnoire. Uită-te la fraţii tăi şi gândeşte-te că ar fi mai mulţi. Observă ce mijloace reduse au: pielea roz, buzele roşii, ochii albaştri şi părul blond… Pentru un colorist, e de o mediocritate crasă. Observă obsesia stângace a simetriei: doi umeri, două braţe, două mâini, două picioare… Pentru un sculptor, e de o lene totală. Observă bietele abateri de la simetrie: nasul, gura, buricul, sexul, întotdeauna la mijloc, exact la mijloc, şi dintr-o singură tuşă… Pentru un desenator, e de o mediocritate consternantă. Eu nu mănânc pâinea asta. Eu inovez. Eu transcend. Eu sunt un deschizător de drumuri. Fără mine, omenirea nu ar fi ceea ce este.”
20. „Contemplându-mă, îl cuprindea un entuziasm din ce în ce mai profund. Eram atât de puţin obişnuit să provoc entuziasmul, încât la început l-am bănuit că-şi bate joc de mine; apoi m-am temut că exagerează, cu acea complezenţă folosită de obicei pentru a-i linişti pe bolnavi; totuşi, când am văzut că nu mai termină cu laudele, din ce în ce mai multe, nu m-am mai cenzurat şi m-am abandonat voluptăţii de a fi admirat. Ba chiar i-am prins gustul. În unele zile, socoteam că încântarea nu se manifestă suficient de mult.”
21. „Doctorul Fichet evalua în fiecare zi, ca un adevărat contabil al medicinei, cât de mult mă însănătoşeam. Pentru el nu eram decât o listă de cifre pe care şi le nota în carnet.”
22. „Nu vor să piardă nici o ocazie să se expună. E doar un truc ca să se dea păsări rare, persoane mereu ocupate. Totuşi, pentru puţin machiaj nu e nevoie de o zi întreagă.”
23. „Dragi prieteni, cu voce tare toată lumea spune: „Zeus-Peter Lama e mare”, dar se gândeşte de fapt: „Şi-a consumat tot geniul. Ce mai are de arătat? A inventat deja totul”. Aşa e. Desen, guaşe, acuarele, cărbune, pastel, ulei, acrilice, sânge, benzină, fiere, apă, excremente, am pictat cu tot ce se putea picta. Marmură, ipsos, argilă, calcar, cretă, lemn, burete, gheaţă, săpun, smântână, spumă, am sculptat în tot ce se putea sculpta. Mi-am lăsat amprenta inspiraţiei în tot ce e inert. Am violat corpurile moarte pentru a-mi înscrie în ele gândirea vie. Fără mine, omenirea nu ar fi ceea ce este. Atunci ce să mai fac? Cum să vă mai surprind? Şi, mai ales, cum să mă mai surprind pe mine însumi? Existenţa unui geniu n-o fi cumva mai mult decât un simplu zbor în picaj, odată ce a ajuns în vârf? Sunt oare condamnat să asist neputincios la propria-mi decădere? Nu!”
24. „Nu, Zeus-Peter Lama nu şi-a spus încă ultimul cuvânt. Am lucrat pe toate felurile de corpuri moarte, prieteni. Dar cu cele vii cum rămâne? Nimeni, dragi prieteni, nimeni nu a lucrat cu viul.”
25. „Notorietatea este o creatură care se hrăneşte din ea însăşi.”
26. „Dacă voiaţi ceva practic trebuia să rămâneţi cum eraţi. Natura, iată cine s-a specializat în chestiile practice! Practic şi deloc costisitor. Foarte bun raport calitate-preţ. Inginerie din nimic.”
27. „Invidiosul nu-l ponegreşte decât pe cel care e mai bun decât el.”
28. „Vei suferi atâta timp cât vei continua să ai sentimente şi opinii personale. Lasă-te în voia mea şi totul va fi bine.”
29. „Din ce cauză sufereai atunci când te-am întâlnit? Din cauză că aveai conştiinţă. Ca să te vindec, ţi-am propus să devii un obiect. Dar transformă-te complet! Supune-mi-te cu totul! Renunţă la tine însuţi. Gândirea mea trebuie s-o înlocuiască pe-a ta.”
30. „Societatea noastră e organizată în aşa fel încât e mai bine să fii un obiect decât o conştiinţă.”
31. „Tinere prieten, fiecare dintre noi are trei vieţi. O viaţă de obiect: suntem un trup. O viaţă a spiritului: suntem o conştiinţă. Şi o viaţă de discurs: suntem ceva despre care vorbesc alţii. Prima viaţă, cea a trupului, nu ne datorează nimic, nu noi alegem dacă să fim pitici sau cocoşaţi, nici să creştem, nici să îmbătrânim, nici măcar să ne naştem în loc să murim. Ce-a de-a doua viaţă, a conştiinţei, e la rândul ei dezamăgitoare: nu putem să conştientizăm decât ceea ce există, ceea ce suntem noi înşine, cum ar veni conştiinţa e doar un fel de pensulă care urmează ascultătoare contururile realităţii. Numai cea de-a treia viaţă ne permite să intervenim în propriul nostru destin, ne oferă un teatru, o scenă, un public; provocăm, dezminţim, creăm, manipulăm percepţiile celorlalţi; dacă suntem cât de cât dotaţi, ceea ce vor spune depinde de noi.”
32. „Vedeţi, Fichet, n-aţi vrut să mă credeţi: ar fi trebuit să-l lobotomizăm. Trebuia să-i îndepărtăm creierul, să-l dezumanizăm la maximum. Redus la starea vegetativă, nu ne-ar mai fi făcut probleme. O legumă nu are nici gânduri, nici vicii!”
33. „- De fapt ar trebui să-i înlăturăm sufletul.
        - Sufletul? Vorbiţi ca un preot, Fichet! Credeţi că există suflet?
        - Sigur. E o rană care sângerează mereu şi nu se vindecă niciodată. Nu dispare decât odată cu moartea.”
34. „Există unele fiinţe care, de la spate, ne promit un secret. Ceafa, şoldurile, omoplaţii au atâta prezenţă, încât ne umplu de teamă. Atunci când se întorc, ne dau o lovitură de teatru, cu toate riscurile ei: riscul să fim entuziasmaţi, riscul să fim dezamăgiţi.”
35. „Numai la două lucruri merită să fim atenţi: la invizibil şi la infinit.”
36. „Ca să auzi liniştea e nevoie de zgomot.”
37. „Se poate spune că a avut talent de mare pictor, dar nu şi caracter.”
38. „Şi-a dat seama repede că, pentru a atrage atenţia, era mai profitabil să facă zgomot decât să picteze.”
39. „Eram liber. Acum sunt prizonierul curiozităţii voastre!“
40. „- Cum puteţi să suportaţi să fiţi tratat ca un desen, ca o amprentă?
        - Îmi place să fiu o urmă, dacă e o urmă de geniu.”
41. „Succesul e ceva ce nu vine dinspre artist, ci dinspre public.”
42. „Pentru că scandalul e un accelerator mediatic, el caută idei care să şocheze. Pentru că oamenii cred că lucrurile despre care se vorbeşte mult sunt şi cele mai meritorii, el vrea să se vorbească despre el pentru ca nimeni să nu-i pună la-ndoială valoarea.”
43. „Pentru că imbecilii cred că a fi modern înseamnă a fi revoluţionar, el pretinde mereu că se delimitează de trecut şi că inaugurează o nouă eră. Toată lumea crede că dă naştere unor bombe artistice, în timp ce el se mulţumeşte să aprindă petarde. Nu şi-a construit cariera în atelier, ci în presă; culorile, uleiurile lui sunt jurnaliştii, iar în domeniul ăsta e dacă nu un mare artist, cel puţin un foarte bun manipulator. Cu sculptura asta, cea mai recentă, rămâne acelaşi şi totodată se autodepăşeşte, trece un prag, se instalează în terorism, devine criminal. Chiar şi cei mai mari nemernici din Istorie par nişte îngeraşi pe lângă el. Să-i propui unui om să devină obiect! Şi încă ce obiect! Să-l zdrobeşti, să-l torturezi, să-l violezi, să-l dezumanizezi, să-i smulgi orice aparenţă naturală! Când o să-şi dea seama ce i se-ntâmplă, tânărul acela se va simţi distrus. Şi-a pierdut locul de om în mijlocul oamenilor. Nu va mai fi decât o arătare de neatins. Ar fi fost mai bine ca Zeus-Peter Lama să-i facă o operaţie pe creier, să i-l spele, să-i lase cât mai puţină luciditate. Pentru că, oricât de puţină ar fi, conştiinţa tot conştiinţă rămâne. O flăcăruie tot foc se numeşte!”
44. „Oricine face asta, nu? Toată lumea se foloseşte de toată lumea.”
45. „Singurătatea noastră în doi ne făcea mai sensibili, dând până şi celui mai neînsemnat cuvânt un sens secret, fermecător de intim.”
46. „Când Gioconda e furată, nu se mai întreabă nimeni dacă ne place sau nu Gioconda, toată lumea o caută.”
47. „Problema e că am prea multe vieţi. Prea multe vieţi prea scurte.”
48. „În medicina legală, nu se caută dovezi în creier.”
49. „Ca să fii o operă de artă celebră şi comentată în lumea întreagă, trebuie fie să te porţi foarte civilizat, ca Mona Lisa, fie să nu înţelegi decât ebraica veche, ca David, fie, ca în cazul meu, să te doară fix în cot. Aşadar, îmi făceam foarte bine treaba de vedetă autistă.”
50. „Aparenţele nu sunt decât ceea ce sunt, dragă frate. Plate. Mute. Nu trebuie să se exprime decât pe ele însele. Aparenţele nu exprimă nimic altceva, le aparţin celorlalţi, care nu le suportă decât cu preţul ăsta.”
51. „Frunzele atârnau în copaci, parcă suferinde.”
52. „- Fiona, şi tu mă vezi cu ochi de orb?
        - Aşa sunt ochii dragostei.”
53. „Bucuria cere fraze scurte.”
54. „Înţelesesem de unde-mi venea acea nouă forţă: mi-era de-ajuns să mă gândesc la Fiona, la burta ei uşor bombată, la copilul nostru care avea să se nască, şi deveneam invincibil.”
55. „Nimic nu-i mai greu de demonstrat decât existenţa unui suflet. Sufletul e invizibil. Nu uita că jumătate dintre psihologi, medici şi oamenii de ştiinţă pretind chiar că sufletul nu există.”
56. „Dacă să-ţi pierzi copilul e o dramă, să-i faci pe cei dragi să creadă că ai murit e o trădare. Uneori moartea e mai uşor de suportat decât minciuna.”
57. „Fără-ndoială că trebuie să fii puţin monstru pe dinăuntru ca să fii şi pe dinafară.”
58. „Dar zidul dintre noi doi era de fapt situaţia în sine: eu obiect, ea subiect.”
59. „Ni se spune că aparenţa este importantă, ni se propune să cumpărăm bunuri şi servicii care ne schimbă sau ne îmbunătăţesc aparenţa – haine, regimuri de slăbit, coafuri, accesorii, maşini, produse de înfrumuseţare, medicamente, produse pentru menţinerea tinereţii, călătorii pe litoral, operaţii estetice. Presupun că Adam, ca atâţia alţii, a căzut în această capcană. Trebuie să se fi simţit foarte nefericit, dacă s-a căutat acolo unde nu se putea regăsi: în aparenţe.”
60. „Arta e făcută pentru om, de către om, dar în mod sigur arta nu e un om.”
61. „În agonie, unii îşi cedează corpul ştiinţei. Adam l-a cedat artei. Unde vedeţi diferenţa? E vorba de acelaşi gest. De aceeaşi intenţie.”
62. „- Deci sunt liber, în sfârşit?
        - Normal, pentru că nu mai valorezi nimic.”
63. „Gloria li se potriveşte mai mult morţilor, îmi spunea el adesea, e o haină de împrumut, pe cei vii îi face ridicoli.”
64. „Niciodată nu iubim prea mult.”
65. „Peste câteva ore, Fiona va fi lângă mine. Când e plecată, devin exagerat de sensibil, îmi dau seama că timpul trece repede, că viaţa se împuţinează, că am mulţi copii gălăgioşi, pândiţi de mii de pericole, mă neliniştesc, nu-mi găsesc somnul şi viaţa mi se pare o povară. Totuşi, îmi spun apoi că totul va fi bine imediat ce ea va păşi pe pragul albastru al casei.”
66. „În dimineaţa asta, pentru prima dată, am simţit că am şi eu un rost. Nişte fiinţe aveau nevoie de mine, şi vii, şi moarte. Ce e de neînlocuit în mine? Asta. Gândurile mele. Frământările mele. Afecţiunea mea. Iubirile mele.”
67. „Aşa te-am cunoscut, aşa te-am iubit, nu te vreau altfel. Accept doar câteva riduri în plus şi câteva cicatrici…”
68. „În tinereţe, când mi-am dorit ca frumuseţea să-şi aibă sălaş în mine, am fost nefericit. Acum, ştiu şi accept că ea este peste tot în jurul meu.”
69. „Încă mai sper să depăşesc trecutul. Numai prezentul contează.”