Voi, maeştri făr' de cadenţă
Uitaţi de bunul simţ,
Zidiţi în ochii voştri pură indiferenţă.
Eu tac, ascult şi vă admir
Cum jucaţi rolul împuţit.
Şi câtă laudă, câtă prostie
Din voi curge cu furie.
Ce societate, ce ruşine,
Ce inimi doar de ură pline!
Zidiţi în ochii voştri pură indiferenţă.
Eu tac, ascult şi vă admir
Cum jucaţi rolul împuţit.
Şi câtă laudă, câtă prostie
Din voi curge cu furie.
Ce societate, ce ruşine,
Ce inimi doar de ură pline!
0 Comments