Doar cu speranţe, fără putere
Ziceam în mine acelaşi lucru cu durere –
Să pleci acum, să nu te-ntorci,
Chinuit vei fi cât poţi
Să-mi dai convingeri fără rost,
Să-mi spulberi vise ce au fost;
Rămâi doar semn de întrebare
Printre gândul meu
Cuprins de exclamare;
Căci ochii tăi şi acum mă mint,
Cuvântul tău eu nu-l mai simt.
Tu n-ai ştiut să crezi în tine
Rămâi doar umbra pentru mine
Trecutului ce l-am pierdut
A lacrimii ce m-a durut.
Pierd un zâmbet inocent,
O sclipire-n ochi îmi arde,
Primii fulgi atât de-ncet
Iarna-n suflet ne împarte.
Totu-i alb şi-atât de fin
Pân’ şi lacrima ne cântă,
Vindecaţi de-un cer senin
De lumina iernii sfântă.
Şi treziţi de-a ei minuni,
Bunătate şi iubire
Răscolim şi-n noi, şi-n fulgi
Sufletul în tăinuire.
13 zile din 13 anotimpuri,
Cuprind 13 vise
Rătăcite-n 13 rânduri.
13 măşti şi doar un singur zâmbet,
Ucid 13 cuvinte
Umplute cu veninuri.
Să vrei,
Să crezi,
Să poţi,
Să vezi,
Cauţi 13 motive
Ce nu mai au dovezi.
Te simt mereu pe undeva,
Prin inima ce îmi tot arde.
Un „Te iubesc ” să-ţi spun aş vrea,
Să rup din mine acum o parte.
Te simt în fiece suflare
Din câte zile mi-au rămas,
Te înec în ochi sau poate-mi pare
Printre cuvinte fără glas.
Te simt şi-n clipe de tăcere
Şi strig spre tine – nu m-auzi!
Distanţa ne-a ucis prin clipe
Şi nu găsesc unde te-ascunzi.
În întunericul din mine
Apari încet după cortine,
Ca raza chipului angelic
Prezentă-n visul meu feeric.
