Orbeam!
Mi-era dor
Exact de-acea iarnă.
Simţeam încet că-mi mor
Şi vise şi speranţe.
N-ai cum să ştii nimic;
Cu ghearele pătrunde-mi
În minte ca un fir
Legat între iluzii.
Visam! Mi-era dor
Exact de-acea iarnă,
Pe când dansau în zbor
Priviri şi fulgi grămadă.
Arome răvăşite,
Candele parfumate
Se zbat în bezna albă
În sufletu-mi pe-o carte
Şi-nvie toate – moarte.
Trezeşte-mă din starea
Închisă în cutii,
Închisă în doi ochi
Pictaţi de nebunii.
Voiam să uit că-s om,
Iubeam marionete,
Dar m-am trezit din somn
Speriată de schelete.
Nu te-am putut uita,
N-am vrut nicicând s-o fac,
Privirea-mi te iubea
Eu trebuia s-o plac.
Orbeam, visam, pictam
Frumoasă acea iarnă,
Când fulgii-i numărai
Căzuţi pe-a mea sprânceană.
Exact de-acea iarnă.
Simţeam încet că-mi mor
Şi vise şi speranţe.
N-ai cum să ştii nimic;
Cu ghearele pătrunde-mi
În minte ca un fir
Legat între iluzii.
Visam! Mi-era dor
Exact de-acea iarnă,
Pe când dansau în zbor
Priviri şi fulgi grămadă.
Arome răvăşite,
Candele parfumate
Se zbat în bezna albă
În sufletu-mi pe-o carte
Şi-nvie toate – moarte.
Trezeşte-mă din starea
Închisă în cutii,
Închisă în doi ochi
Pictaţi de nebunii.
Voiam să uit că-s om,
Iubeam marionete,
Dar m-am trezit din somn
Speriată de schelete.
Nu te-am putut uita,
N-am vrut nicicând s-o fac,
Privirea-mi te iubea
Eu trebuia s-o plac.
Orbeam, visam, pictam
Frumoasă acea iarnă,
Când fulgii-i numărai
Căzuţi pe-a mea sprânceană.
0 Comments