Încep în două rânduri,
Continui în mii de stări,
S-ajung să mă-nţeleg,
Să-mi număr nervii verzi.
Arome răvăşite,
Candele parfumate
Se zbat în bezna albă
În sufletu-mi pe-o carte
Şi învie toate – moarte.
Nu par să scriu tărie
Şi nici deşertăciune,
Dar tot ce zace-n suflet
Are un motiv anume.
Decor luciu, metal și dor
Orbesc de-atâta soare
Şi ţi-ar părea nonsens,
Dar starea asta doare.
0 Comments