Mărunte gânduri, mari speranţe
Le simt în mine-n loc de gloanţe;
Iar fulgii albi se pun pe rană
Tămăduind privirea oarbă.
Şi ninge cum nu a mai nins
Cu fulgi şi gânduri, frânturi de vis;
Flămând mi-e sufletu-n ninsoare
Când cad steluţe albe-n palme.
Trăiesc o iarnă prea bogată
De fulgi, de gânduri şi speranţă;
Ceva se schimbă-n toată starea
Căci tu îmi invadezi visarea.
0 Comments