Citate/ fraze preferate din „Viața pe un peron” de Octavian Paler
1. „Așteptarea are valoare câtă vreme aștepți să se întâmple ceva, câtă vreme îți poți închipui că se va întâmpla ceva, chiar dacă nu se va întâmpla nimic.”
2. „Pustiul este chiar mai rău decât frica sau, dacă vreți, o altfel de frică...”
3. „A aștepta așteptarea? Ar fi absurd. Așa ceva nu există. A aștepta așteptarea e moarte.”
4. „Noi trebuie să completăm destinațiile pe care vrem să le dăm vieții noastre. Și poate că nu există "nicaieri". Există numai călători care nu dau vieții lor nici o destinație. Care renunță sau nu pot, sau râd, zicând că nu-i interesează decât călătoria în sine.”
5. „Una din prejudecățile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au și înțeles ceea ce au clasat.”
6. „Dragostea e lupta între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins.”
7. „N-am știut ce caut în viață, dar viața nu mi-a fost indiferentă.”
8. „Profesia unui judecător este chiar adevărul.”
9. „Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini.”
10. „Greșeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lânga ei. Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie sa fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor...”
11. „Uneori așteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-ați gândit vreodată că o așteptare nu seamănă cu alte așteptări? Așteptările diferă între ele ca și oamenii.”
12. „Cu toate mizeriile și nedreptățile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate.”
13. „Pustiul e o gară părăsită despre care nu știu decât ceea ce văd.”
14. „Mă întreb dacă am avut vreodată prieteni. Într-o vreme am crezut, acum mă îndoiesc.”
15. „Nu există decât frumuseți trecătoare. Eternă e doar tăcerea.”
16. „Oamenilor, n-ai voie să le vorbești despre speranță dacă vrei să-i salvezi.”
17. „A iubi înseamnă a simți nevoia să te dărui.”
18. „Destul de des, omul e un fel de romancier ratat al propriei sale vieți.”
19. „Dacă mi-a lipsit ceva, am preferat todeauna să-mi lipsească cu totul.”
20. „În vis ești prizonierul visului.”
21. „Există situații când a avea timp nu e un privilegiu, ci un risc.”
22. „Întreaga aspirație a filosofiei e să ajungă să spună totul într-o singură propoziție.”
23. „Mai târziu, am revenit la gândul că viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte... un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren... ești fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alții nu reușesc să se prindă nici de scări, ramân pe peron să aștepte următorul tren... Și fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să știe, egal cu cel care stă în picioare pe culoar și cu cel care vine abia cu următorul tren... În cele din urmă se vor întâlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar sinele se transformă în nisip... În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, își dau ghionturi... Încercam să mă conving, probabil, că n-aveam motive să mă plâng. Cel puțin în gara noastră, îmi ziceam, aveam avantajul de a vedea viața în stare pură, destinul nu ne amăgește, nu ne silește să ne zbatem, ne lasă să ne instalăm în starea de tranzit și s-o trăim cât mai liniștiți, știind că ea e totul...”
2. „Pustiul este chiar mai rău decât frica sau, dacă vreți, o altfel de frică...”
3. „A aștepta așteptarea? Ar fi absurd. Așa ceva nu există. A aștepta așteptarea e moarte.”
4. „Noi trebuie să completăm destinațiile pe care vrem să le dăm vieții noastre. Și poate că nu există "nicaieri". Există numai călători care nu dau vieții lor nici o destinație. Care renunță sau nu pot, sau râd, zicând că nu-i interesează decât călătoria în sine.”
5. „Una din prejudecățile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au și înțeles ceea ce au clasat.”
6. „Dragostea e lupta între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins.”
7. „N-am știut ce caut în viață, dar viața nu mi-a fost indiferentă.”
8. „Profesia unui judecător este chiar adevărul.”
9. „Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini.”
10. „Greșeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lânga ei. Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie sa fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor...”
11. „Uneori așteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-ați gândit vreodată că o așteptare nu seamănă cu alte așteptări? Așteptările diferă între ele ca și oamenii.”
12. „Cu toate mizeriile și nedreptățile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate.”
13. „Pustiul e o gară părăsită despre care nu știu decât ceea ce văd.”
14. „Mă întreb dacă am avut vreodată prieteni. Într-o vreme am crezut, acum mă îndoiesc.”
15. „Nu există decât frumuseți trecătoare. Eternă e doar tăcerea.”
16. „Oamenilor, n-ai voie să le vorbești despre speranță dacă vrei să-i salvezi.”
17. „A iubi înseamnă a simți nevoia să te dărui.”
18. „Destul de des, omul e un fel de romancier ratat al propriei sale vieți.”
19. „Dacă mi-a lipsit ceva, am preferat todeauna să-mi lipsească cu totul.”
20. „În vis ești prizonierul visului.”
21. „Există situații când a avea timp nu e un privilegiu, ci un risc.”
22. „Întreaga aspirație a filosofiei e să ajungă să spună totul într-o singură propoziție.”
23. „Mai târziu, am revenit la gândul că viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte... un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren... ești fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alții nu reușesc să se prindă nici de scări, ramân pe peron să aștepte următorul tren... Și fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să știe, egal cu cel care stă în picioare pe culoar și cu cel care vine abia cu următorul tren... În cele din urmă se vor întâlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar sinele se transformă în nisip... În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, își dau ghionturi... Încercam să mă conving, probabil, că n-aveam motive să mă plâng. Cel puțin în gara noastră, îmi ziceam, aveam avantajul de a vedea viața în stare pură, destinul nu ne amăgește, nu ne silește să ne zbatem, ne lasă să ne instalăm în starea de tranzit și s-o trăim cât mai liniștiți, știind că ea e totul...”
0 Comments