Citate/ fraze preferate din „Hoții din apartamente” de Vladimir Beșleagă


1. „Nu-ți dai seama că Timpul decide absolut totul?”
2. „Totdeauna între cele exprimate există hiatusuri, lucruri tăcute, nespuse...”
3. „Timpul nu poate avea o definiție. Timpul este dincolo de orice definiție.”
4. „Ha! Timpul vine din... răstimpuri. Tautologie!”
5. „ – Există cuvinte fără sens.
       – Și nu numai. Există lucruri, vieți, lumi fără sens...
       – Din păcate, și existențe, din păcate, și lumi, din păcate...”
6. „Niciodată Pământul nu revine în același loc în Univers, din simplul motiv că Soarele îl târăște după el, îl târăște nemilos, necruțător, im-pla-ca-bil...”
7. „...sunt atât de fericit cu tine/ încât/ aș vrea să înnebunesc/ ca să trăiesc mereu această stare/ tu/ să mă tratezi/ dar să nu mă poți vindeca până la sfârșitul/ zilelor/ mele...” (24 apr. 1973)
8. „Timp nefructificat este un timp pierdut. Un Timp nevalorificat prin muncă, prin acțiuni, prin creație în special este un timp sterp.”
9. „Timpul meu personal se desfășoară în felul următor: eu sunt în stare de zbor-cădere-lunecare... Am picioarele întinse, alăturate... Mâinile de-a lungul corpului... Zbor-lunec-cad prin Univers... Deasupra mea, sub mine, în dreapta, în stânga, în față, în spate este o întindere nesfârșită... Nu este nimic... Și este totul... Eu zbor-cad-lunec... Eu mă mișc... Timpul este mișcare, iar pentru mine mișcarea este următoarea... Deci: picioarele alăturate, mâinile de-a lungul corpului, capul drept, privirea întoarsă... nu spun încotro... Pentru mine Timpul se mișcă... Deasupra capului este Sus, sub picioare este Jos, eu mă mișc de Sus în Jos... Și nu pe o linie, ci pe o... traiectorie descendentă... Pe o linie curbată... care vine de colo, de Sus, de deasupra mea, din față. Sus, în față, departe... Eu nu văd decât un segment, cel de sus, din față, de departe... Linia trece prin mine: prin capul meu, prin inima mea, prin stomacul meu, prin sexul meu, prin tălpile mele... Acea linie a mișcării e curbată și se duce în jos... Eu văd linia în fața mea, venind de Sus, străbătându-mă prin CISST și coborând ușor curbată în Jos... Și acolo, pe acea linie, sus în fața mea, se înșiră întreaga Istorie a Lumii pe care o cunosc – secolele, mileniile... Tot acolo-s și întâmplările vieții mele, de la naștere până-n clipa aceasta. Viitorul? E în spate...”
10. „Numai singur trecutul este la buna discreție a omului. Prezentul nu se află în puterea lui. Cu atât mai mult Viitorul... care plutește în ceață, în incertitudine și neștiință.”
11. „Ce înseamnă uitare de sine? Nu știți? Asta ar fi să însemne: INSPIRAȚIE. Adică, atunci când ești RĂPIT DE VOCAȚIE, de... ACȚIUNE, DE... SUBIECT, DE... DETALII... Mai pe scurt: CÂND AJUNGI SĂ TE SIMȚI, SIMULTAN, TU CEL CARE SCRII, COMPUI, ȘI TOT TU CEL CARE CITEȘTI, ADICĂ TU – ACTOR, TU – SPECTATOR, TU – CREATOR, TU – ADMIRATOR, TU – TU – TU... tot numai tu, pentru că nu ai nevoie de nimeni altul... Dar de ce se zice inspirație? Pentru că parcă ar intra atunci în tine o nouă SUFLARE, SUFLARE DIVINĂ, precum se susține...”
12. „Credeți că e atât de ușor să scapi de rapănul vieții? Fie și numai a unei singure zile. Ba bine că nu. De ce? pentru că de cele mai multe ori într-o oră – dar ce zic eu? – întru-n minut te lovește uneori tot năduful vieții!”
13. „Liniște-n cer. Tăcere pe pământ!”
14. „Că norocul e nestătător se știe de când lumea. Că omul cu speranțe trăiește – la fel... Nimic relevant pănâ aici!”
15. „Nu este viața omului o continuă căutare a ceva? O permanentă fugă după ceva? Vânătoare... de vânt? Lucru știut de când lumea...”
16. „Dar nu e totul în zadar pe lumea asta, în viața asta, care nu e decât cea mai mare zădărnicie?... Generalități!”
17. „Da, omul este ceea ce este în măsura în care posedă voința de a fi: semiom, om deplin, supraom sau chiar... Zeu?... Să coborâm la simplul om.”
18. „Dar nu este viața omului o nebunie? Și oare nu printr-o supremă încordare a voinței, care e de sorginte divină, ajunge el, viermele și păcătosul, să se rupă din acea stare de inconștiență și întuneric, care este nebunia, și să răzbească la lumină?...”
19. „Omul e din amintiri, dar... și din uitare!...”
20. „Vai, ce multă maculatură am citit în viața mea!”
21. „Vai! De unde logică la o ființă... ideologică?”
22. „Libertatea nu e decât cealaltă față a responsabilității, a simțului datoriei împlinite.”
23. „Marile adevăruri nu se învață niciodată din cărți, ci numai și numai pe propria piele, adică răsar din zbuciumul și chinurile vieții tale.”
24. „Nu există pe lumea asta ființă mai blândă, mai dragă și mai caldă precum bunica și... nu există nimic mai rău, mai afurisit decât un șef, un neacealnik, pentru care tu nu ești decât o unealtă, un instrument ce te folosește spre a-și atinge scopurile personale și a-și satisface orgoliile, ambițiile de mărire...”
25. „Nu este dragostea suprema creație a omului? Nu în dragoste și prin dragoste devine el asemenea lui Dumnezeu, adică nemuritor? Nu e creația singura lucrare prin care putem atinge divinul?...”
26. „Îndrăgostiții sunt scoși în afara timpului și spațiului.”
27. „Fără de râs am exploda, într-atât e de tristă condiția umană.”
28. „Fiecare își are caragialitatea lui intrinsecă, oricum te-ai suci și te-ai învârti, ca să scapi de ea, de-ai fi tu de o mie de ori politician ilustru sau (c)academician.”
29. „Teatrul, orice-ai zice, s-a mutat și se joacă astăzi în parlament, la guvern, la președinție... Acolo se pierd țidulele cu pricina, care țidule ne joacă nouă, celor mici, festa...” (I.L. Caragiale)
30. „După un singur os, se poate afla cum arată întreg organismul.” (Cuvier)
31. „Ori îți trăiești zilele ca orice om normal, ori ți le trăiești ca... scriitor. Or, existența unui scriitor nu este cea a unui om normal, este ieșită din cadrul omului obișnuit.”
32. „Scrie! Nimeni nu te oprește, dar mai întâi și întâi analizează și te convinge tu pe tine însuți: ai oare ce spune (nou, interesant, de autentică valoare) semenilor tăi, lumii? Aici răspunsul devine atât de dificil și complicat, încât te apucă amețelile... Pentru că spre a-l găsi e nevoie să te scotocești pe tine bine-binișor, să vezi ce ai la măciulie și la suflețel. Pe urmă, să mai arunci o privire împrejur, pe ici, pe colo, prin cultura, arta și spiritualitatea națională și cea universală, să știi ce s-a făcut până la tine și ce se face astăzi. Abia după aceea să zici, cu tremur în glas: să încerc și eu ceva... să înjgheb niscai lucruri... niscai opere... ceea ce, însă, extrem de greu se face – ți se cere viața toată, dacă nu cumva mai multe vieți și... de unde să le iei? Doar să împrumuți de la ai tăi, cei apropiați, scumpi și dragi. Pe lângă că te sacrifici tu, să-i sacrifici și pe ei, dar... cu ce drept? Astfel, existența unui creator devine o adevărată aventură, în care miza este viața lui, a celor apropiați, iar rezultatul – extrem de... problematic. Șanse minime, poate chiar nule!”
33. „Fiecărui om i se repartizează în viață un anume volum de energie (legea energiei umane) și numai de el depinde cum o drămăluiește și o valorifică.”
34. „Familia este cuibul sfânt în care vedem lumina zilei, tatăl și mama, cele două coloane de lumină ce ne arată calea cunoașterii acestei Lumi. Ori... două aripi de pasăre ce ne susțin când ne luăm zborul în Viață...”
35. „Începutul tuturor lucrurilor este, de cele mai multe ori, învăluit în mister. Atât în cosmosul mare – Univers, cât și în cosmosul mic – Om.”
36. „Nu trăim în imperiul consumismului? Nu e stomacul cel mai delicat și afectat organ?”
37. „Lumea însăși se prezintă ca o mare debara, care... e destul să deschizi ușa, că te doboară duhoare de naftalină. Gazetele, totuși, se opintesc să fabrice noutăți, dar, vai! Tot mai puțini proști le citesc, și mai puțini le cred. Pardon: această specie epică (bearcă) „vestire” ține de... literatură!...”
38. „Din școală știm că genul narativ urmează în mod obligatoriu schema: intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul de vârf și... rezolvarea. Ca la om: naștere, tot felul de peripeții (printre care și dragostea) care... toate împreună luate, se numesc vai! viață, după care survine mama... moartea.”
39. „Tu, bre, omule, mai bine te-ai retrage în peștera troglodiților și ai tăcea mâlc, pentru că întreaga ta istorie de 10 000 de ani, cu care te lauzi, a dovedit că ești o brută, cea mai spurcată ființă dintre toate: ai distrus natura, te-ai plodit și ai suprapopulat întreg globul cu spurcăciuni ca tine, de nu e loc, ai uitat de Dumnezeu, care te-a croit după chipul și asemănarea Lui, cu speranța că te vei înălța la El, pe când tu cobori tot mai mult în marasmul fărădelegilor și al sângeroaselor războaie...”
40. „Lumea asta e pe dos/ Toate merg cu capu-n jos...”
41. „Toate de la om încep și asupra-i se întorc.”
42. „Există un remediu magistral: uitarea! Și, al doilea: selecția! Și nu, în ultimul rând: ignorarea!”
43. „Adevărata comunicare nu este un act mecanic: de a lua de aici și a băga dincolo, ci doar o... SUGESTIE. Altceva, realmente, nici nu poate fi, pentru că, numai încercând acest lucru, actul comunicării se transformă în noncomunicare. Dar pentru a oficia sugestia se cere un lucru de nimica: HAR. Dar pe acesta de unde să-l iei, dacă nu ți-l dă bunul Dumnezeu?...”
44. „Stilul este omul.”
45. „[...] Creatorul nu l-a făcut pe om cu o ferestruică în piept, ca toată lumea să vadă ce doruri zac în înima lui.”
46. „M-am deprins cu răul și acum o duc bine.”
47. „Domină întâmplarea. Marea întâmplare conduce lumea.”
48. „Ar trebui să fii un prea calificat idiot ca să afirmi așa ceva.”
49. „De ce trebuia să te joci cu focul dragostei, din care nu mai ieși om?”
50. „Numai un suflet de om poate lumina și încălzi sufletul altui om cum n-o poate face nici soarele cel mare de pe cer.”
51. „De două ori am fugit de tine, dar iar te întâlneam. Mă căutai tu? Ori mă întorceam eu?”
52. „Dar oare tăcerea păstrată nu spune mai multe decât vorba?”
53. „Să întrevezi în primul sărut sfârșitul dragostei.”
54. „Orice vale are un deal.”
55. „Despărțirea e marea încercare a dragostei, că ea de multe ori arată dacă cei doi sunt demni unul de celălalt.”
56. „În ziua a opta s-au întâlnit. A vrut destinul? Sau iarăși întâmplarea?”
57. „De ce credem că, fugind dintr-un loc în altul, putem fugi de o durere, de o dragoste neîmpărtășită sau distrusă? De ce ne facem iluzia că putem fugi de noi înșine, de ce?”
58. „Orice bărbat până la urmă pleacă și o părăsește pe femeia care i-a spus cuvinte de iubire.”
59. „Omul înțelept vede în același timp și începutul și sfârșitul lucrurilor. Eu văd numai începutul. Tu le vezi pe amândouă.”
60. „Prestigioasele instituții bugetare.”
61. „În balta realității noastre totul este posibil, totul permis, ba chiar necesar să fie zgândărât.”
62. „Secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc.” (Malraux)

0 Comments