Citate/ fraze preferate din „Orație de ursitoare” de Nicolae Rusu
Cele puțin peste o sută de pagini le-am citit în maxim două ore. Cartea încape într-un buzunar, într-o geantă și, cu siguranță, într-un colț de inimă...
1. „[Să nu ai dușmani] – lucrul acesta înseamnă totul, pentru că viața îți e asigurată, și celelalte depind doar de un singur lucru: să-ți câștigi hrana de toate zilele.”
2. „Sunt fericiți cu adevărat doar cei care nici nu-și dau seama de lucrul acesta.”
3. „Da, trebuie să fiu mereu cu ochii în patru, de altfel nu mai ajung să văd soarele și mâine.”
4. „Mai cruzi și mai perfizi ca aceste vietăți cu două picioare nu există nimeni, meditează șarpele după ce se ascunde într-un pâlc de buruiene, nu departe de un cal, care mătăhăiește mereu din cap.”
5. „Iar calul, de exemplu, cu toate că are de două ori mai multe picioare decât omul, nu cunoaște nici un fel de invidie, habar n-are de răutate și perfidie, este bunătatea întruchipată...”
6. „Totuși, rămân la ideea că omul atunci e fericit când mai are de descifrat o enigmă...”
7. „La început a fost cuvântul, după care au fost toate celelalte. Însă, fără un purtător al său, cuvântul n-avea valoare și, deci, nu era cuvânt.”
8. „Și, astfel, totul se repetă și etern se va repeta prin Cuvânt.”
9. „Aproape o viață de om am căutat norocul, iar el se află acasă...”
10. „Criteriul definitoriu al oamenilor geniali este stranietatea.”
11. La nașterea unui artist:
„Să ai... ce n-ai să ai... să fii... ce n-ai să fii... să poposești... pe piscul... unde nu vei fi... niciodată... să te grăbești... clipă cu clipă... dar să nu mai ajungi... în locul unde te-ai pornit... să speri... chiar dacă nicicând... nu ți se vor împlini... speranțele... la focul aprins... pentru prieten... să vină dușmanul... să găsești... pelin și-n miere... să afli... mierea și-n pelin... să cauți mereu... și să nu găsești... să mângâi... dar să fii lovit... să te mistuie... focul cel mare... dar nimeni... să nu sară... să-l stingă... să rănești... cu vorba... ca să te usuce... după ce te vei răcori... regretele și mila... să te găsească... durerea și chinul... celor din jur... iar amarul din sufletul tău... să nu-l cunoască... nici pasărea, nici omul... nici floarea, nici izvorul... iar când inima... îți va plânge... să cânți, să cânți... râzând luminos... cu lacrima din ochi... și de pe obraz... să-ți pâlpâie în înălțimi... steaua și raza ei... să nu te atingă... cu nestemate să te copleșească... frumoasele candide visări... iar nestemate să ai... doar în imaginația ta... să-ți trăiești viața... mare cât o lume... și să nu-i dai de capăt... în vecii vecilor... să fii împărat... și să n-ai împărăție... să ai împărăție... și să nu fii împărat... adică să ai... ce n-ai să ai... să fii... ce na-i să fii...”
0 Comments