Ziua: în care ai urcat pe scenă cu viața.
Luna: în care au zburat păsările.
Anul: în care te-au înțepat trandafirii.
Localitatea: acolo unde te simți acasă.
Luna: în care au zburat păsările.
Anul: în care te-au înțepat trandafirii.
Localitatea: acolo unde te simți acasă.
Omule drag,
Chiar dacă fiecare zi e un haos sub soare, fiecare gând străin o condamnare și fiecare clipă o amenințare, tu să nu devii niciodată o temniță plină cu praf și vise. Să cânți, să iubești, să pictezi, să dansezi și să faci decât lucruri care contează pentru că nu ai timp să faci tot.
În fiecare dimineață, nu uita să-ți inviți viața la o ceașcă de cafea amară. Insistă să-i pui tu zahăr până se îndulcește. Insistă să-i legi ochii strâns de tot cu niște panglici ca să poată vedea doar cu inima. Apoi ia-o de mână și urcați frumos pe scena mizerabilă a lumii și învaț-o să danseze.
Ai 34 de vertebre la spate și ești într-adevăr frumos când le ții drepte, când personalitatea ta nu-i curbată de dogme, idei și concepții pseudocorecte.
Și da! Viața este singurul loc sub soare unde iubirea are tot dreptul să te omoare înaintea morții ușor, încet, frumos, cu spini de trandafir.
Nu uita că de multe ori, e suficient să faci un singur pas ca să devii varianta omului tău pe care l-ai visat în copilărie și pentru care ai bătătorit toate drumurile ca să-l găsești.
Nu mai am nimic a-ți spune. Oamenilor dragi le zici, de obicei, puține cuvinte atunci când vrei să legi cu ei veșnice legăminte.
Azi se termină, ieri a fost și mâine e tot ce contează.
Simplifică-ți viața,
Trage o linie la capătul disperării,
__________________________________________
Și fii un om fericit!