De-o fi să gust trădarea,
Să mă lovească-n suflet,
Sau puritatea-n veci –
Aşa arată albul pe lângă care treci.
De sânge e durerea plină
Şi dragostea pare la fel
Când roşu îţi arde adânc în palme,
Te arde greu – rămâi stingher.
Marea-i plină de albastru,
Cerul plin de libertate;
Eu mi-o văd de după gratii
În bucăţi, pe-aripi de astru.
Neagră-i noaptea, neagră-i umbra,
Neagră-i liniştea-n ce dorm,
Dar mai neagră e durerea
Ce zace-n sufletul de om.
Roz – sunt visele şi-atât! -
Gânduri oarbe de tăciuni,
Le vezi o mie pe minut
Cum fac oamenii nebuni.
De violet mi-e plină viaţa,
De lovituri şi vechi bandaje
Pe suflet toate mi s-au pus
Ca tratamente sau miraje.
În spectre de culori bogate
Îmi joacă zilele pe nervi,
Și nu pictez decât doar şoapte
Pe-o coală albă de mister.
