Mădălina – un nume simplu
Dar totuşi complicat
În ochii celor inşi
Cu gânduri la pătrat.
Fericită doar ca aparenţă,
Dar eu ştiu ce simt în esenţă;
Cu gânduri ce mă sufocă
Şi rătăcită între voi,
Îmi văd capul spart şi gol
Şi între ochi continuă război!
Propuneţi-mi un elixir
De stricăciune dulce,
Ca sorbit în etape
Să mă descompun în vise şi în vid.
Mă hrănesc cu prezenţe sparte
Şi continui să le îngrop
... într-o carte.
Mai știu şi nişte oameni nevinovaţi
Care au trăit lângă mine
Și s-au purtat ca nişte fiare,
Cu invidie înarmaţi.
Eu sunt un nimeni!
Şi totuşi cineva
Ce caută şi-acum iubire
În ochii sparți ai altcuiva.
M-am rătăcit demult
Şi mi-am dat sufletul în căutare,
Las să-l caute sensul unor cuvinte
Ca astea...banale.
Dar totuşi femeie din fire
Îmi suport speranţa şi privirea;
Noroc în toate ce voi vreţi să vedeţi,
Eu nu văd nimic în ceea ce-i aproape fără preţ.
Simplu, absolut, de tot
Evadez prin singurătate, în deşert.
E perfect aşa.
Căci fac ce vreau, sunt liberă.
Iubesc cu nebunie, fără limite şi...
Cel puţin cu voi nu mă cert
Căci nu prea aveţi ce acuza.
0 Comments