Archive for mai 2017

Viața este singurul loc sub soare unde îți mai poți cântări propria cenușă înainte de moarte. Unde poți verifica singur, printre bătăile inimii, câtă viață mai ai în propria cenușă și câtă cenușă, fără sens, ai adunat într-o viață. Din toată adunătura de trend-uri, de etichete morale și zoi sociale care ți se pun pe tavă astăzi, mai mult ca niciodată, găsește curajul să răstorni tava, să le eviți cu delicatețe și să gândești limpede.
Dacă nu ai simțit vreodată să te fi străpuns două-trei cuvinte până la lacrimi, să știi că încă nu le-ai citit sau încă nu le-ai auzit pe toate.
Dacă nu ai simțit niciodată cum e să-ți tragă viața o palmă peste obrazul stâng, să știi că încă te mai mângâie pe obrazul cel drept.
Dacă nu ai văzut vreodată lumina dintr-o noapte care scutură neîncetat stele visătorilor, să știi că ochii tăi încă nu au găsit bezna potrivită.
Dacă nu ai auzit vreodată cum îți țipă sufletul de durere, atunci nu l-ai ascultat niciodată.

Dacă nu ai văzut niște ochi care plâng, nu ai văzut niciodată niște ochi învingători și frumoși.

Dacă nu ai zburat vreodată către visele tale, atunci degeaba îți tot faci valiza să pleci de trei ori pe lună în direcții la întâmplare.
Dacă nu ți-ai cumpărat vreodată o carte bună din plăcere, atunci degeaba îți cumperi cele mai scumpe țoale.
Dacă nu ai tremurat vreodată de frigul unei îmbrățișări, atunci încă nu ai cunoscut adevărata trădare.
Dacă nu te-ai lăsat vreodată învins de rațiune, niciodată nu ți-ai înțeles inima.
Dacă n-ai gustat niciodată din cafeaua omului iubit, atunci n-ai aflat niciodată cât cântărește o ceașcă de cuvinte.
Dacă nu ai căutat să pui toată dragostea ta în palma unui om, atunci la ce bun mimezi fericirea?
La capătul tuturor lucrurilor fără un gram de bunătate stă o prăpastie.
Omul trăiește în viața asta pentru două-trei lucruri. Iar toate restu’ - sunt doar resturi...

1. „Ceva observai, totuşi, la ea, şi acel ceva erau ochii, în ei vedeai esenţa întregii sale fiinţe; n-aveai de ce să priveşti mai în adânc - toată viaţa ei era acolo.”
2. „Ochii aceştia erau albaştri; albaştri ca depărtările toamnei, albaştri ca albastrul ce se întrezăreşte printre coamele pierdute ale dealurilor şi povârnişurilor împădurite într-o dimineaţă însorită de septembrie. Un albastru ceţos, străbătut de umbre, fără început, fără întindere, şi pe care-l priveai în adâncuri, nu doar la suprafaţă.”
3. „În cimitirul acela nu era nimic care să te înfioare, nimic care să semene cu acele movile îndesate, întărite cu beţe, ce par să-ţi strige în urechi: „Întemniţare”, în loc să-ţi şoptească: „Odihnă”, sau pe care cresc flori îngrijite de grădină, ce-ţi trezesc în minte imaginea unor persoane învăluite în mătăsuri negre, nou-nouţe, şi cu batiste albe în mâini, care vin să vadă de ele; nimic care s-arate a făgaşuri de roţi ce-ţi amintesc de dricuri şi trăsuri mortuare, sau a tufişuri de chiparoşi, adevărate demonstraţii ale nenorocirii, sau a scânduri de raclă şi oseminte risipite pe după copaci — dovadă că nu suntem altceva decât simpli arendaşi ai propriilor noastre morminte.”
4. „- Îţi aminteşti de întrebarea mea, la care n-ai putut să-mi dai răspuns aseară... dacă eu însemn pentru dumneata mai mult ca oricare alt bărbat?
- Nu pot să-ţi răspund nici acum.
- De ce ?
- Fiindcă nici eu nu ştiu dacă însemn pentru dumneata mai mult ca oricare altă fată.”
5. „Nu atât timpul care s-a scurs, cât felul cum bat minutele în inimile noastre face cunoştinţa noastră mai veche sau mai nouă.”
6. „Femeile îşi acceptă soarta mai uşor decât bărbaţii.”
7. „În dragoste, cinstit nu-i nimeni.”
8. „În dragoste, orice este cinstit!”
9. „Uitarea, asta a fost, de când lumea, durerea cea mai mare a aşteptării pentru femeia îndrăgostită.”
10. „A noastră veselie ţine cât luna mai.”
11. „Am cunoscut oameni la Endelstow şi în alte părţi, care născociseră un adevărat sistem de măsurare a timpului. După umbre, vânt şi nori, după felul cum se mişcă oile şi vitele, după cântecul păsărilor şi cucurigul cocoşului, şi după o mie de alte semne şi sunete, pe care oamenii cu ceas în buzunar nici nu le bagă-n seamă, sunt în stare să-ţi spună cât e ora când pofteşti, la diferenţă de zece minute.”
12. „Cândva ai să înţelegi, urmă Knight, că în viaţă lupta pentru a răzbate e mai mult o chestiune de instinct.”
13. „Adevărate cuvinte care ard.”
14. „Sunt departe de a cunoaşte viaţa. O concepţie corectă asupra existenţei e un lucru prea vast ca să-l poţi obţine în scurtul răstimp al trecerii prin viaţă.”
15. „Speranţa e plăcută tocmai fiindcă nu înseamnă încă posesiune.”
16. „Sunt unele dezamăgiri care ne frâng, în timp ce altele ne lasă o rană, a cărei urmă o purtăm până-n mormânt. Acestea din urmă sunt atât de ascuţite, încât realizarea oricât de deplină a aceleiaşi dorinţe, cândva, în viitor, nu le mai poate şterge, şi rămânem încredinţaţi că fericirea s-a dus pentru vecie.”
17. „Fericirea are adesea motive de grabă, dar nenorocirii rar i se întâmplă să aibă pentru ce să se zbată şi să dea în brânci.”
18. „Adesea, dragostea se stinge prin scurgerea timpului, dar, şi mai adesea, prin înlocuirea celui iubit.”
19. „Câte nu s-au spus despre moarte, în fiecare epocă! Câte nu gândim şi noi, la rândul nostru, despre moarte!”
20. „Fiece om - propriul său creator.”
21. „Într-o inimă tânără speranţa nu moare cu una, cu două.”
22. „E mai bine să ai parte de o fărâmă de fericire trainică, care începe acum şi ţine toată viaţa, decât s-aştepţi să-ţi vină un car de fericire, cândva, în viitor, dar acum să n-ai nici măcar un dram.”

DESPRE MINE

GALERIE/ PICTURĂ ȘI CAFEA

CAPRICIILE MUZEI

ARHIVĂ

Gândurile

și rândurile

îi fac pe oameni!