RESTURI

      Viața este singurul loc sub soare unde îți mai poți cântări propria cenușă înainte de moarte. Unde poți verifica singur, printre bătăile inimii, câtă viață mai ai în propria cenușă și câtă cenușă, fără sens, ai adunat într-o viață. Din toată adunătura de trend-uri, de etichete morale și zoi sociale care ți se pun pe tavă astăzi, mai mult ca niciodată, găsește curajul să răstorni tava, să le eviți cu delicatețe și să gândești limpede.
      Dacă nu ai simțit vreodată să te fi străpuns două-trei cuvinte până la lacrimi, să știi că încă nu le-ai citit sau încă nu le-ai auzit pe toate.
      Dacă nu ai simțit niciodată cum e să-ți tragă viața o palmă peste obrazul stâng, să știi că încă te mai mângâie pe obrazul cel drept.
      Dacă nu ai văzut vreodată lumina dintr-o noapte care scutură neîncetat stele visătorilor, să știi că ochii tăi încă nu au găsit bezna potrivită.
      Dacă nu ai auzit vreodată cum îți țipă sufletul de durere, atunci nu l-ai ascultat niciodată.

      Dacă nu ai văzut niște ochi care plâng, nu ai văzut niciodată niște ochi învingători și frumoși.
      Dacă nu ai zburat vreodată către visele tale, atunci degeaba îți tot faci valiza să pleci de trei ori pe lună în direcții la întâmplare.
      Dacă nu ți-ai cumpărat vreodată o carte bună din plăcere, atunci degeaba îți cumperi cele mai scumpe țoale.
      Dacă nu ai tremurat vreodată de frigul unei îmbrățișări, atunci încă nu ai cunoscut adevărata trădare.
      Dacă nu te-ai lăsat vreodată învins de rațiune, niciodată nu ți-ai înțeles inima.
      Dacă n-ai gustat niciodată din cafeaua omului iubit, atunci n-ai aflat niciodată cât cântărește o ceașcă de cuvinte.
      Dacă nu ai căutat să pui toată dragostea ta în palma unui om, atunci la ce bun mimezi fericirea?
      La capătul tuturor lucrurilor fără un gram de bunătate stă o prăpastie.
      Omul trăiește în viața asta pentru două-trei lucruri. Iar toate restu’ - sunt doar resturi...


0 Comments