Citate/ fraze preferate din romanul „Doi ochi albaștri” de Thomas Hardy
1. „Ceva observai, totuşi, la ea, şi acel ceva erau ochii, în ei vedeai esenţa întregii sale fiinţe; n-aveai de ce să priveşti mai în adânc - toată viaţa ei era acolo.”
2. „Ochii aceştia erau albaştri; albaştri ca depărtările toamnei, albaştri ca albastrul ce se întrezăreşte printre coamele pierdute ale dealurilor şi povârnişurilor împădurite într-o dimineaţă însorită de septembrie. Un albastru ceţos, străbătut de umbre, fără început, fără întindere, şi pe care-l priveai în adâncuri, nu doar la suprafaţă.”
3. „În cimitirul acela nu era nimic care să te înfioare, nimic care să semene cu acele movile îndesate, întărite cu beţe, ce par să-ţi strige în urechi: „Întemniţare”, în loc să-ţi şoptească: „Odihnă”, sau pe care cresc flori îngrijite de grădină, ce-ţi trezesc în minte imaginea unor persoane învăluite în mătăsuri negre, nou-nouţe, şi cu batiste albe în mâini, care vin să vadă de ele; nimic care s-arate a făgaşuri de roţi ce-ţi amintesc de dricuri şi trăsuri mortuare, sau a tufişuri de chiparoşi, adevărate demonstraţii ale nenorocirii, sau a scânduri de raclă şi oseminte risipite pe după copaci — dovadă că nu suntem altceva decât simpli arendaşi ai propriilor noastre morminte.”
4. „- Îţi aminteşti de întrebarea mea, la care n-ai putut să-mi dai răspuns aseară... dacă eu însemn pentru dumneata mai mult ca oricare alt bărbat?
- Nu pot să-ţi răspund nici acum.
- De ce ?
- Fiindcă nici eu nu ştiu dacă însemn pentru dumneata mai mult ca oricare altă fată.”
5. „Nu atât timpul care s-a scurs, cât felul cum bat minutele în inimile noastre face cunoştinţa noastră mai veche sau mai nouă.”
6. „Femeile îşi acceptă soarta mai uşor decât bărbaţii.”
7. „În dragoste, cinstit nu-i nimeni.”
8. „În dragoste, orice este cinstit!”
9. „Uitarea, asta a fost, de când lumea, durerea cea mai mare a aşteptării pentru femeia îndrăgostită.”
10. „A noastră veselie ţine cât luna mai.”
11. „Am cunoscut oameni la Endelstow şi în alte părţi, care născociseră un adevărat sistem de măsurare a timpului. După umbre, vânt şi nori, după felul cum se mişcă oile şi vitele, după cântecul păsărilor şi cucurigul cocoşului, şi după o mie de alte semne şi sunete, pe care oamenii cu ceas în buzunar nici nu le bagă-n seamă, sunt în stare să-ţi spună cât e ora când pofteşti, la diferenţă de zece minute.”
12. „Cândva ai să înţelegi, urmă Knight, că în viaţă lupta pentru a răzbate e mai mult o chestiune de instinct.”
13. „Adevărate cuvinte care ard.”
14. „Sunt departe de a cunoaşte viaţa. O concepţie corectă asupra existenţei e un lucru prea vast ca să-l poţi obţine în scurtul răstimp al trecerii prin viaţă.”
15. „Speranţa e plăcută tocmai fiindcă nu înseamnă încă posesiune.”
16. „Sunt unele dezamăgiri care ne frâng, în timp ce altele ne lasă o rană, a cărei urmă o purtăm până-n mormânt. Acestea din urmă sunt atât de ascuţite, încât realizarea oricât de deplină a aceleiaşi dorinţe, cândva, în viitor, nu le mai poate şterge, şi rămânem încredinţaţi că fericirea s-a dus pentru vecie.”
17. „Fericirea are adesea motive de grabă, dar nenorocirii rar i se întâmplă să aibă pentru ce să se zbată şi să dea în brânci.”
18. „Adesea, dragostea se stinge prin scurgerea timpului, dar, şi mai adesea, prin înlocuirea celui iubit.”
19. „Câte nu s-au spus despre moarte, în fiecare epocă! Câte nu gândim şi noi, la rândul nostru, despre moarte!”
20. „Fiece om - propriul său creator.”
21. „Într-o inimă tânără speranţa nu moare cu una, cu două.”
22. „E mai bine să ai parte de o fărâmă de fericire trainică, care începe acum şi ţine toată viaţa, decât s-aştepţi să-ţi vină un car de fericire, cândva, în viitor, dar acum să n-ai nici măcar un dram.”
2. „Ochii aceştia erau albaştri; albaştri ca depărtările toamnei, albaştri ca albastrul ce se întrezăreşte printre coamele pierdute ale dealurilor şi povârnişurilor împădurite într-o dimineaţă însorită de septembrie. Un albastru ceţos, străbătut de umbre, fără început, fără întindere, şi pe care-l priveai în adâncuri, nu doar la suprafaţă.”
3. „În cimitirul acela nu era nimic care să te înfioare, nimic care să semene cu acele movile îndesate, întărite cu beţe, ce par să-ţi strige în urechi: „Întemniţare”, în loc să-ţi şoptească: „Odihnă”, sau pe care cresc flori îngrijite de grădină, ce-ţi trezesc în minte imaginea unor persoane învăluite în mătăsuri negre, nou-nouţe, şi cu batiste albe în mâini, care vin să vadă de ele; nimic care s-arate a făgaşuri de roţi ce-ţi amintesc de dricuri şi trăsuri mortuare, sau a tufişuri de chiparoşi, adevărate demonstraţii ale nenorocirii, sau a scânduri de raclă şi oseminte risipite pe după copaci — dovadă că nu suntem altceva decât simpli arendaşi ai propriilor noastre morminte.”
4. „- Îţi aminteşti de întrebarea mea, la care n-ai putut să-mi dai răspuns aseară... dacă eu însemn pentru dumneata mai mult ca oricare alt bărbat?
- Nu pot să-ţi răspund nici acum.
- De ce ?
- Fiindcă nici eu nu ştiu dacă însemn pentru dumneata mai mult ca oricare altă fată.”
5. „Nu atât timpul care s-a scurs, cât felul cum bat minutele în inimile noastre face cunoştinţa noastră mai veche sau mai nouă.”
6. „Femeile îşi acceptă soarta mai uşor decât bărbaţii.”
7. „În dragoste, cinstit nu-i nimeni.”
8. „În dragoste, orice este cinstit!”
9. „Uitarea, asta a fost, de când lumea, durerea cea mai mare a aşteptării pentru femeia îndrăgostită.”
10. „A noastră veselie ţine cât luna mai.”
11. „Am cunoscut oameni la Endelstow şi în alte părţi, care născociseră un adevărat sistem de măsurare a timpului. După umbre, vânt şi nori, după felul cum se mişcă oile şi vitele, după cântecul păsărilor şi cucurigul cocoşului, şi după o mie de alte semne şi sunete, pe care oamenii cu ceas în buzunar nici nu le bagă-n seamă, sunt în stare să-ţi spună cât e ora când pofteşti, la diferenţă de zece minute.”
12. „Cândva ai să înţelegi, urmă Knight, că în viaţă lupta pentru a răzbate e mai mult o chestiune de instinct.”
13. „Adevărate cuvinte care ard.”
14. „Sunt departe de a cunoaşte viaţa. O concepţie corectă asupra existenţei e un lucru prea vast ca să-l poţi obţine în scurtul răstimp al trecerii prin viaţă.”
15. „Speranţa e plăcută tocmai fiindcă nu înseamnă încă posesiune.”
16. „Sunt unele dezamăgiri care ne frâng, în timp ce altele ne lasă o rană, a cărei urmă o purtăm până-n mormânt. Acestea din urmă sunt atât de ascuţite, încât realizarea oricât de deplină a aceleiaşi dorinţe, cândva, în viitor, nu le mai poate şterge, şi rămânem încredinţaţi că fericirea s-a dus pentru vecie.”
17. „Fericirea are adesea motive de grabă, dar nenorocirii rar i se întâmplă să aibă pentru ce să se zbată şi să dea în brânci.”
18. „Adesea, dragostea se stinge prin scurgerea timpului, dar, şi mai adesea, prin înlocuirea celui iubit.”
19. „Câte nu s-au spus despre moarte, în fiecare epocă! Câte nu gândim şi noi, la rândul nostru, despre moarte!”
20. „Fiece om - propriul său creator.”
21. „Într-o inimă tânără speranţa nu moare cu una, cu două.”
22. „E mai bine să ai parte de o fărâmă de fericire trainică, care începe acum şi ţine toată viaţa, decât s-aştepţi să-ţi vină un car de fericire, cândva, în viitor, dar acum să n-ai nici măcar un dram.”
0 Comments