PE SCURT

Nu ești decât o bucată de carne 
Împachetată în foițe de staniol 
Roze, 
Negre și albe, 
Ce pretind să-ți învelească speranțele 
Că mâine vei respira 
Poate –
Într-o nouă zi. 
Nu ești decât o bucată de carne 
Mai bolnavă ca niciodată, 
Într-un mileniu 
Preocupat să coste 
Și să numere 
Obosit 
Milioane. 
Nu ești decât o bucată de carne 
Oxigenată și fugărită de 
Timp, 
Să tot aduci argumente cu două taste 
Acestei lumi că ești 
Împlinit. 
Cu ochii flămânzi de albastru, 
Cu vise pe pânze schițate 
Și demnitatea de 
OM 
Înfiptă între coaste, 
Prin trei canale de 
Nervi 
Se mai aud uneori, țipând 
Pescărușii tinereții noastre. 
Nici crăpăturile pământului 
Nu 
Au nevoie de tine, 
Dacă n-ai fi trăit măcar o zi sub soare, 
Dacă n-ai fi fost o bucată de carne 
În care un suflet 
Nu 
Și-a numărat 
Ridurile din colțul gurii 
Să vadă la apus 
Oare 
Cât a fost de fericit?

0 Comments