Și câtă toamnă încape în oameni!
Cu ploaie, cu frig, cu nevroze, cu tot;
Emoții și frunze dansează nebune,
Pe alei și prin parcuri e numai potop.
Și câtă toamnă încape-ntr-o frunză!
Milimetri de viață pe față, pe dos,
De-ncepe-a trăi când moartea o stinge
În cancer cromatic, atât de frumos!
Și câtă iubire încape-ntr-o toamnă!
Amorul își plimbă iubiții în scuare,
Le caută zahăr, le cântă romanțe
Și-i lasă îndulciți pe sub felinare.
Și câtă toamnă încape în mine!
Novembre, nebunul, m-așteaptă demult,
Să-mi cânte la pian pe-o stradă murdară,
Să-i caut culori c-o panglică-n vânt.
Emoții și frunze dansează nebune,
Pe alei și prin parcuri e numai potop.
Și câtă toamnă încape-ntr-o frunză!
Milimetri de viață pe față, pe dos,
De-ncepe-a trăi când moartea o stinge
În cancer cromatic, atât de frumos!
Și câtă iubire încape-ntr-o toamnă!
Amorul își plimbă iubiții în scuare,
Le caută zahăr, le cântă romanțe
Și-i lasă îndulciți pe sub felinare.
Și câtă toamnă încape în mine!
Novembre, nebunul, m-așteaptă demult,
Să-mi cânte la pian pe-o stradă murdară,
Să-i caut culori c-o panglică-n vânt.
0 Comments