Antimuza

Sertarul meu cu gânduri, poezie, cafea, pictură, cărți și lectură.

  • HOME
  • CĂRȚI ȘI LECTURI
  • PROZĂ
  • POEZIE
  • EXTRA-VERB
  • GALERIE/ PICTURĂ ȘI CAFEA

Iubim bărbații înalți sau mai scunzi, cu ochi căprui sau albaștri.
Iubim bărbații și cămășile lor la 6:00 dimineața atunci când le purtăm noi prin casă.
Iubim bărbații puternici și convinși să nu ne lase fericite și singure niciodată.
Iubim bărbații corecți care stau drepți pe principiile lor în fața noastră.
Iubim bărbații sinceri care nu îndrăznesc să ne pună minciuni în cafeaua de dimineață.
Iubim bărbații care nu uită să ne sune, să ne aștepte și să ne arunce un zâmbet și un salut pe stradă.
Iubim bărbații curioși de haosul și lumea noastră.
Iubim bărbații atenți și îngrijorați de zgârâieturile de pe inimile noastre.
Iubim bărbații frumoși la chip și la suflet.
Iubim bărbații care strălucesc în ochii noștri și apoi în societate.
Iubim bărbații curajoși să danseze cu noi în ploaie.
Iubim bărbații spontani care ne lasă uneori în geantă un gând bun sau o floare.

Iubim bărbații firești care nu-și ascund zâmbetul lor în barbă când în ochii noștri par a fi niște copii cu sentimentele în palmă.
Iubim bărbații adevărați care nu au o mie de măști atunci când au de înfruntat viața.
Iubim bărbații învingători pentru că ne încurajează mereu și nu ne lasă să fim prea puternice singure niciodată.
Iubim bărbații care ne ascultă și împart din răbdarea lor cu gândurile noastre.
Iubim bărbații care ne iubesc.
Nu-i putem iubi decât pe cei care nu ne aparțin în prezent și nu ne-au aparținut niciodată și alături de care nu simțim cu inima și sufletul sentimentul numit acasă!




        Anul acesta îmi vin cam întârziate felicitările de ziua profesorului. Nici nu știu ce aș mai putea să le urez profesorilor mei, dar mai ales mamei mele, pe care dacă o sun de la câteva sute de kilometri de casă și o întreb ce face pe la 23:00 îmi spune că are mult de scris și câteva teancuri de caiete încă necontrolate. Asta se întâmplă aproape zilnic, pe lângă toate activitățile desfășurate într-o gospodărie de la sat.
        De peste douăzeci de ani pentru mine acest răspuns nu este străin și rupt de realitate, așa a fost mereu, de când mă țin eu minte. O cafea tare și multe hârțoage în față – ăsta e profilul mamei mele la ora când eu mergeam liniștită să dorm.
        Mama mea a avut mereu mai mulți copii la școală decât acasă și de toți trebuia să aibă grijă. Am crescut într-o casă plină cu caiete, plănuiri, tabele cu gramatică, poze ale elevilor, poeți și cărți. Primul joc pe care l-am învățat încă de mică a fost jocul „de-a școala”. Nu vreți să știți cum împărțeam cu sora mea casa, camerele și fiecare colțișor care era o „clasă de elevi”, sau cancelaria, sau curtea școlii, sau cantina în care noi, clar lucru, eram profesoarele. Jucam și noi ce vedeam la mama.
        Țin minte că în zile de duminică până pe la ore târzii, mama mai lipea uneori portretele marilor scriitori clasici români pe niște fâșii de lemn sau carton pe care cu greu le putea găsi pe undeva. Cu mare grijă îi turnam câteodată clei peste acele fâșii de lemn, o ajutam să le pregătească ca să le pună pe pereții școlii, ca să mai știe X sau Y cum arată Eminescu, Creangă, Neculce, Cantemir și ce limbă vorbesc. Între timp îmi povestea despre unul, despre altul. Avea acasă tot felul de penițe metalice și sticluțe cu guaș de toate culorile cu care scria tot felul de citate pe niște foi imense. Cam toți din familie am decupat litere din hârtie care trebuiau să ajungă pe pereții școlii. Cu „Luceafărul” pe buze și cu mama mea de mână am mers de multe ori spre grădiniță. Versurile astea m-au crescut și pe mine și pe soră mea. E prima poezie învățată pe de rost.
        Pentru mama mea weekend-urile au fost și au rămas mereu rezerva de timp liber în care putea să scrie, să controleze caiete, să descopere „perlele” limbii române, să pună note de doi și de zece. Astăzi am impresia că pe unele caiete le-a controlat degeaba și te îngrozești de mărturiile textelor pline cu greșeli aruncate pe un perete de facebook.

        Fără îndoială, am fost o norocoasă să o am pe mama profesoară acasă, la școală și trebuie să recunosc că am o grămadă de calități moștenite de la ea, chiar dacă aparent, în unele privințe, nu ne-am asemăna deloc. N-a fost niciodată vorba despre „norocul chior” pe care au putut să mi-l pretindă colegii mai mari sau mai mici că „îl am”. Cu toate că s-a întâmplat ca mama mea să-mi fie profesoară și să creadă colegii mei că îmi vin notele din pod, am avut perioade bune când nu mai ieșeam din linia notelor de șapte și opt la lecțiile ei și acasă eram mustrată în așa fel, încât să-mi pară șaptele un zece.
        „Ce norocoasă ești că mă-ta e profesoară!” Auzi, aici! Mă-ta are cratimă! Am crescut cu eticheta asta și mereu m-a omorât înțelesul ei la propriu și la figurat. Oi fi eu norocoasă în felul meu, nu neg. Fiecare om are norocul său. Mereu mi-a părut că aș avea nevoie de o explicație din partea celui care mi-a zis-o. De ce oare n-ai fi tu norocos de mama ta? 
        Are cineva habar cât timp mama mea alocă profesiei ei? Cât timp mi-au furat mie caietele ei necontrolate, notele voastre de doi și de zece? Mult din acest timp mama mea putea să mi-l acorde mie, familiei sau chiar ei însăși. Știi tu câtă treabă am făcut eu în folosul școlii la rugămintea mamei mele? Știi tu că până și tatăl meu a stat cu ciocanul în mână ca să confecționeze tabele de gramatică, portrete, etajere și multe altele, a târât la școală flori de cameră, mobilier și cam tot ce zicea mama acasă că trebuie de dus la școală. Știi tu oare câte matinee și sărbători școlare a făcut mama mea cu hainele mele și ale surorii? Știi tu câtă casă a târât mama mea la școală? Știi tu că în timp ce voi blamați profesorii pe la colțuri, îi acuzați pentru că-și permit să vă facă în multe cazuri observații pertinente, că vă mustră pentru comportamentul vostru neadecvat, mama mea mi-a vorbit despre mulți elevi de-ai săi numai de bine acasă, cu entuziasm și dragoste. Unele comentarii de-ale ei stârneau în mine un soi de gelozie inexplicabilă. „Că-i sărman”, „că-i bun de felul lui chiar dacă îmi strică lecțiile”, „că știe să cânte frumos”, „că scrie foarte bine”, „că-i un geniu”, „că trebuie neapărat să-l pregătesc pentru olimpiadă”, „că sunt sigură că dacă X sau Y ar avea susținere acasă și din partea părinților, ar putea să fie cel mai bun”. Da! Uite aici, mama mea și pe elevii mai slabi de felul lor îi considera tot timpul capabili să se schimbe, să devină cei mai buni dintre cei mai buni. Așa îmi spunea tot timpul acasă despre tine, copilul ei de la școală.
        În primul rând, de la mama am învățat ce înseamnă să fii profesor și m-a sfătuit mereu să stau cât mai departe de această alegere, chiar dacă am exersat-o și simțeam în unele momente că aș putea fi potrivită. Unica diplomă pe care mama mi-o regretă este cea de absolvire a Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Universității “Vasile Alecsandri” din Bacău. În rest, mi le-a aprobat pe toate! Mereu îmi repetă că-i pare rău că nu mi-am ocupat timpul cu altceva, pentru că în mare parte, nici părinților elevilor, nici sistemului n-o să-i pese niciodată de timpul pe care va trebui încă să-l dedic acestei profesii. Aici are motive să-și susțină părerea și după un timp în care o văd tot mai chinuită și tot cu foile până peste cap acasă, încep să-i dau dreptate.
        Mama mea atât de mult își iubește profesia, încât eu și sora mea tot timpul am avut ceva de făcut pentru asta. De căutat, de păstrat și de transcris texte pentru sărbătorile școlare, de cumpărat, de dus și de adus lucruri care sunt necesare mamei mele la școală. De pregătit dansuri, de căutat muzică și fragmente de filme pentru nu știu ce lecții deschise. Am tapat suficient încât să-ți iasă ochii. Absolut! Oricând și oricum! Recent, când am prins să vorbesc cu ea câteva minute la telefon între câteva drumuri lungi, în care alergasem la celălalt capăt de lume ca să o văd pe soră mea, ea mă roagă, dacă cumva mai am bani la mine, să intru prin librăriile din Cluj-Napoca și să-i aduc acasă manuale de limba și literatura română pentru clasa a V-a, pentru că nu are din ce pregăti lecțiile. Nu e prima dată. Uite că de data asta nu mai aveam bani suficienți la mine. Economiile mele erau planificate pentru altceva. Știu însă că misiunea mea a rămas aceeași și mama mă așteaptă acasă să vin cu manuale de limbă și literatură română. Minunatul Minister al Educației face orice altceva, numai nu educație. Facem carte fără de carte. Cam așa a început anul școlar 2019-2020. Ăștia care stau „sus” schimbă în fiecare an programele școlare, însă nu au manualele potrivite. Și nu-i interesează dacă tu ca profesor, care vrei să-ți faci bine meseria, nu ai de unde lua cărțile potrivite. Ia-le de unde vrei și cum vrei. Ăsta ar fi un exemplu din sutele.
        Mama mea a dat întotdeauna tot ce are și tot ce n-are pentru a-și îndeplini bine misiunea. Asta am învățat și eu de la ea, să fac lucrurile bine, așa cum se cuvine, doar că nu în domeniul ales de ea. Peste ani văd lucrurile pe care nu le-am înțeles niciodată cu ochii ei. Mă doare să aud tot de la ea dezamăgirile sistemului, felicitările false și misogine în adresa profesorilor, bârfe cu duiumul și indiferența de acasă a părinților care cred că pe umerii profesorilor stă TOATĂ educația copilului dumnealor. Nici un profesor nu este responsabil de cei șapte ani de acasă ai copilului dumneavoastră, nici mama mea nu este! Mama mea are cu totul alte responsabilități. Mama mea e responsabilă să nu moară gramatica, limba română, Eminescu și Scrisorile lui, marii clasici și cultura viitoarelor generații. Atât! Cei șapte ani de acasă îi oferiți dumneavoastră și mama mea va avea grijă de toți acei restu’!

        De mulți ani la rând mama îmi tot repetă că nu-și dorește mai nimic de ziua profesorilor, pentru că tot ceea ce se întâmplă pe data de 5 octombrie seamănă cu un bal mascat. Nu mi-aș dori nimic mai mult decât să o respecți pe mama mea, pentru că eu am fost copilul ei de acasă și am știut dintotdeauna lipsurile sistemului, grijile multe, timpul alocat, nopțile nedormite și dragostea ei față de tine, copilul ei de la școală.
        Mulți dintre profesorii mei, la fel ca și mama, și-au târât întotdeauna casa la școală și școala acasă. De multe ori granița dintre cele două lumi este aproape invizibilă, puțini însă sunt cei cărora le pasă...



1. „Efectiv, foarte puțini oameni sunt capabili să-și dezvolte iubirea. Totuși se întâmplă.”
2. „Când bărbații și femeile sunt în stare să se respecte și să-și accepte deosebirile, atunci dragostea are șanse să înflorească.”
3. „Dragostea este un miracol și poate dura dacă ne amintim de deosebirile dintre noi.”
4. „Conștiința de sine a bărbatului se definește prin capacitatea sa de a obține rezultate.”
5. „A oferi unui bărbat sfaturi pe care nu le-a cerut înseamnă să presupui că el nu știe ce are de făcut sau că nu se descurcă singur.”
6. „Pecepția despre sine a unei femei se definește prin sentimentele și calitatea relațiilor ei.”
7. „În general, când o femeie oferă sfaturi care nu i-au fost solicitate sau încearcă să ajute pe un bărbat, ea nu are idee cât de critică și lipsită de dragoste poate să-i pară.”
8. „Un bărbat este dispus să se schimbe în bine atunci când are impresia că este considerat ca o soluție a unei probleme și nu ca o problemă în sine.”
9. „Pentru a se simți mai bine, femeile se adună împreună și vorbesc deschis despre problemele lor. Pe Venus este considerat un semn de dragoste și nu o povară să-ți împărtășești altcuiva problemele. Venusienelor nu le este rușine să aibă probleme. Ego-ul lor nu le impune să pară competente ci să aibă relații afectuoase. Ele își mărturisesc ușor sentimentele când sunt copleșite, dezorientate, disperate sau epuizate.”
10. „O femeie stresată nu este preocupată neapărat de găsirea unei soluții la problemele ei, ci caută mai degrabă să se descarce explicându-se și așteptând să fie înțeleasă.”
11. „Pentru a se simți mai bine, femeile vorbesc despre probleme trecute, probleme viitoare, probleme ipotetice și chiar despre probleme fără soluție.”
12. „Pentru a uita propriile ei dureri, femeia se poate implica sufletește în problemele altora.”
13. „Bărbații se simt motivați și mobilizați atunci când se simt necesari. Femeile se simt motivate și mobilizate când se simt apreciate.”
14. „Paradoxal, când un bărbat iubește cu adevărat, teama lui de eșec este mai mare și el oferă mai puțin. Ca să evite eșecul, el evită să ofere ceva tocmai celor cărora ar vrea să le dea cât mai mult.”
15. „Mulți bărbați nu au avut modele reușite când s-au format. Pentru ei, a fi îndrăgostit, a se căsători și a avea o familie este la fel de dificil ca a pilota un Boeing fără să fi fost instruiți. Ar putea eventual să decoleze, dar este sigur că se vor prăbuși. Este greu să mai zbori după ce ai căzut de câteva ori cu avionul sau ți-ai văzut tatăl căzând. Chiar fără un manual bun despre relații umane, este ușor să înțelegi de ce mulți bărbați și femei renunță la legături.”
16. „Pentru a-și exprima pe deplin sentimentele, femeile își permit licența poetică de a utiliza tot felul de superlative, metafore și generalizări.”
17. „[…] pe Venus toată lumea știe că limbajul dramatic implică și o anumită solicitare.”
18. „Când bărbatul tace, îi este ușor femeii să-și imagineze tot ce-i mai rău.”
19. „Ciudat, dar bărbații își dovedesc dragostea nefăcându-și griji. Un bărbat întreabă: „Cum poți să-ți faci griji pentru cineva pe care-l admiri și în care ai încredere?””
20. „Bărbații se încurajează de obicei unii pe alții cu expresii ca: „Nu-ți fă probleme, te descurci tu”, sau „Asta-i problema lor, nu a ta”, sau „Sunt sigur că se rezolvă”. Ei se încurajează nefăcându-și griji și bagatelizându-și problemele.”
21. „O femeie nu trebuie acuzată pentru că are nevoie de asigurări, așa cum un bărbat nu trebuie acuzat că are nevoie de izolare.”
22. „Un bărbat alternează automat între nevoia de intimitate și cea de autonomie.”
23. „Respectul de sine al femeii crește și scade ca un val. Când ajunge la limita de jos, e momentul ca ea să-și pună ordine în sentimente.”
24. „Când o femeie se simte rănită, se poate să-l acuze pe bărbat. Dar dacă i se acordă atenție și înțelegere, acuzațiile vor înceta. Încercarea de a i se explica de ce n-ar trebui să sufere va înrăutăți mult lucrurile.”
25. „Bărbații își dispută dreptul de a fi liberi, iar femeile cel de a fi supărate. Bărbații vor spațiu, în timp ce femeile vor înțelegere.”
26. „Unei femei cu bani i se cere să fie tot timpul satisfăcută fiindcă viața ei putea fi mult mai grea în lipsa acestei bunăstări materiale. Această pretenție nu este doar fără sens, ci și lipsită de respect: indiferent de bogăție, statut, privilegii sau circumstanțe, o femeie are nevoie să i se permită să fie indispusă și să fie trasă de val în jos.”
27. „Pentru a ne bucura de sentimentele pozitive, de dragoste, fericire, încredere și recunoștință, trebuie să îndurăm periodic furia, tristețea, teama și durerea.”
28. „Cele mai multe dintre complexele noastre necesități afective pot fi rezumate ca o nevoie de dragoste.”
29. „Necesitățile afective fundamentale ale femeilor:
       1. Grijă
       2. Înțelegere
       3. Respect
       4. Devotament
       5. Recunoaștere
       6. Asigurări”
30. „Necesitățile afective fundamentale ale bărbaților:
       1. Încredere
       2. Acceptare
       3. Apreciere
       4. Admirație 

       5. Aprobare
       6. Încurajare”
31. „Bărbatul face adeseori greșeala de a crede că, odată ce a satisfăcut toate necesitățile afective fundamentale ale femeii, iar aceasta se simte fericită și în siguranță, ea ar trebui să știe, din acel moment, că este iubită.”
32. „Dragostea eșuează adeseori fiindcă oamenii oferă din instinct ceea ce-și doresc ei.”
33. „Cel mai bun mod de a ajuta un bărbat să evolueze, este să nu încerci în nici un fel să îl schimbi.”
34. „Așa cum comunicarea este cel mai important element al unei relații, certurile pot fi elementele cele mai dăunătoare.”
35. „Nu ce spunem contează, ci cum spunem.”
36. „Pentru a evita certurile, trebuie să ne amintim că celălalt nu obiectează la ce spunem, ci la cum o spunem. Este nevoie de doi pentru o ceartă, dar ajunge unul singur pentru a-i pune capăt.”
37. „Bărbații și femeile trebuie să-și înțeleagă sensibilitățile specifice, să coopereze și să nu să se enerveze din cauza lor. Veți aborda cu adevărat problema dacă încercați să comunicați cu partenerul într-un mod care îl satisfice afectiv.”
38. „Bărbații spun rar „îmi pare rău” fiindcă pe Marte asta înseamnă că ai făcut ceva rău și îți ceri scuze. În schimb, femeile spun „îmi pare rău” subînțelegând „mă preocupă ceea ce crezi tu”. Asta nu înseamnă că-și cer scuze că au făcut ceva rău.”
39. „Cele mai multe discuții degenerează când bărbatul începe să infirme sentimentele femeii iar ea reacționează, dezaprobându-l.”
40. „Cel mai frecvent mod prin care femeile pot genera altercații fără să-și dea seama este prin neexprimarea directă a sentimentelor.”
41. „Penru o femeie, gesturile mici sunt la fel de importante ca cele mari.”
42. „Îmbrățișați-vă femeia de patru ori pe zi.”
43. „Femeile au capacitatea specială de a aprecia lucrurile mărunte la fel ca și pe cele mari. Asta este o binecuvântare pentru bărbați. Cei mai mulți bărbați se străduiesc să obțină succese din ce în ce mai mari pentru că își închipuie că acestea le vor aduce dragoste. În sinea lor, ei tânjesc după dragoste și admirație. Nu știu că pot atrage această dragoste și admirație fără a trebui să aibă mari succese.”
44. „Paradoxal, chiar prin actul de evitare a sentimentelor negative le dăm acestora posibilitatea să pună stăpânire pe viața noastră.”
45. „Pe măsură ce eu-lui dumneavoastră i se acordă dragostea si înțelegerea de care aveți nevoie, veți începe automat să comunicați mai bine.”
46. „Pentru a ne dezvolta capacitatea de a ne iubi pe noi înșine, avem nevoie și de dragostea altcuiva.”
47. „Dacă aveți răbdare să vă ascultați propriile sentimente, îi spuneți de fapt micului personaj sensibil aflat în sufletul dumneavoastră: „Ești important. Meriți să fii ascultat și mă interesezi atât de mult, încât te ascult.””
48. „Pe Venus, deviza este „Dragostea nu trebuie niciodată să ceară”.”
49. „Când cereți sprijinul unui bărbat porniți de la presupunerea că nu este nevoie să-l convingeți.”
50. „Femeile intuiesc de obicei care va fi reacția partenerului, încă înainte de a întreba. Dacă simt că bărbatul se va opune, nici nu se mai ostenesc să ceară. În schimb, se vor simți respinse. Desigur că el nu are idee ce s-a întâmplat. Toate acestea se petrec doar în mintea ei.”
51. „Bărbații sunt mult mai dornici să spună da când au libertatea de a refuza.”
52. „Când bărbatul mormăie, este un semn bun – el încearcă să evalueze cererea dumneavoastră în comparație cu nevoile lui.”
53. „O legătură este ca o grădină. Pentru a prospera trebuie udată regulat. Trebuie luate precauții deosebite, ținând seama de anotimp și de vremea schimbătoare. Trebuie puse semințe noi, iar buruienile smulse. La fel, pentru a menține viu farmecul dragostei, trebuie să-i înțelegem anotimpurile și să-i satisfacem nevoile deosebite.”
54. „Pentru a avea o legătură reușită, trebuie să acceptăm și să înțelegem diferitele anotimpuri ale dragostei. Uneori, dragostea curge ușor și de la sine; alteori este nevoie de eforturi. Uneori, inimile noastre sunt pline, iar alteori ne simțim pustiiți. Nu trebuie să ne așteptăm de la parteneri să fie mereu afectuoși sau chiar să-și amintească cum să-și manifeste dragostea. Trebuie să ne acordăm nouă înșine înțelegere, să nu așteptăm să ținem minte tot ce am învățat despre dragoste.”









Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire

Toate drepturile de autor sunt rezervate. Un produs Blogger.

DESPRE MINE

Mădălina Ghiaur
„Cu siguranță am mai multe vieți, nu doar una. Așa îmi place mie să cred!
Pasiunile mele sunt niște cerșetoare pe care le port cu mine peste tot și mă descoperă de fiecare dată altfel...
Iubim împreună.
Plângem împreună.
Râdem împreună.
Ne ridicăm împreună.
Ne îndrăgostim împreună.
Căutăm materia și antimateria în tot ce este viu.
Până la punct, de obicei, stau cuvintele. După punct dansează muza, gândul și capriciile!”
________________________

GALERIE/ PICTURĂ ȘI CAFEA

GALERIE/ PICTURĂ ȘI CAFEA

CAPRICIILE MUZEI

  • Recenzie – „20 de ani în Siberia. Amintiri din viață” de Anița Nandriș-Cudla
  • Citate/ fraze preferate din romanul „Dragoste în vremea holerei” de Gabriel García Márquez
  • PREA MULTĂ IUBIRE
  • Citate/ fraze preferate din „Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor E. Frankl
  • NOTIȚĂ
  • ÎMBRĂȚIȘAREA
  • DOI
  • ADEVĂRATA FEMINITATE
  • PRĂPASTIA
  • IUBIM BĂRBAȚII

ARHIVĂ

  • ►  2023 (4)
    • ►  iunie (1)
    • ►  mai (1)
    • ►  februarie (2)
  • ►  2022 (6)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  august (1)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (2)
    • ►  ianuarie (1)
  • ►  2021 (1)
    • ►  iulie (1)
  • ►  2020 (21)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  august (1)
    • ►  iunie (1)
    • ►  mai (5)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (4)
    • ►  ianuarie (4)
  • ▼  2019 (27)
    • ►  decembrie (3)
    • ►  noiembrie (4)
    • ▼  octombrie (3)
      • IUBIM BĂRBAȚII
      • TU, TE ROG FRUMOS, SĂ O RESPECȚI PE MAMA!
      • Citate/ fraze preferate din „Bărbații sunt de pe M...
    • ►  august (4)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (3)
    • ►  mai (2)
    • ►  aprilie (3)
    • ►  februarie (2)
    • ►  ianuarie (2)
  • ►  2018 (14)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  iunie (1)
    • ►  mai (1)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (2)
    • ►  februarie (5)
    • ►  ianuarie (1)
  • ►  2017 (8)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  august (1)
    • ►  iulie (2)
    • ►  mai (2)
  • ►  2016 (9)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  octombrie (1)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  august (1)
    • ►  iulie (1)
    • ►  mai (2)
    • ►  martie (1)
    • ►  ianuarie (1)
  • ►  2015 (10)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  septembrie (4)
    • ►  februarie (1)
    • ►  ianuarie (2)
  • ►  2014 (5)
    • ►  septembrie (2)
    • ►  august (2)
    • ►  martie (1)
  • ►  2013 (12)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  iulie (1)
    • ►  mai (1)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (1)
    • ►  ianuarie (2)
  • ►  2012 (27)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (2)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (5)
    • ►  februarie (11)
    • ►  ianuarie (4)
  • ►  2011 (3)
    • ►  decembrie (3)
Powered By Blogger
Toate drepturile de autor sunt rezervate!

Gândurile

și rândurile

îi fac pe oameni!

Designed by OddThemes | Distributed by Gooyaabi Templates