Citate/ fraze preferate din „Amintiri despre Titani. Mitropoliții Antonie Plămădeală, Bartolomeu Anania și Nestor Vornicescu” de Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda
1. „Austriecii au distrus toate mânăstirile ortodoxe ardelene; Sâmbăta a rezistat o vreme: un înalt cleric plătea bani anual ca s-o salveze; după moartea plătitorului, a fost distrusă de austrieci.” (Vasile Andru)
2. „Îi plăcea spectacolul vieții sale.” (Vasile Andru, despre Antonie Plămădeală)
3. „Eram la Budapesta, bolnav, și am ieșit din hotel, pe stradă. Am văzut 5-6 oameni. Și atunci am constatat un lucru uimitor: toți acei unguri erau români!” (Antonie Plămădeală)
4. „[…] s-a constatat că endorfinele, baza chimiei fericirii, se produc când privești vinul, sau când atingi marginea paharului, nu când bei. La fel cu cafeaua asta braziliană.” (Vasile Andru)
5. „Călugărul se călugărește în fiecare dimineață. Adică, reînnoiește mereu ardoarea ergasiei. Da, dacă n-o reia, dacă efortul se oprește, e greu să obții lumina. E mai ușor să întreții focul aprins, decât să-l tot aprinzi după stingeri. Da, un vagon, dacă merge e mai ușor să împingi la el; dacă se oprește, efortul de a-l porni este foarte mare.”(Antonie Plămădeală)
6. „Părintele Antonie crede că orice apropiere de zen, de yoga, primejduiește apartenența la nația română. Ține la tradiția creștină, pentru că este semnul de identitate. „Nici o concesie!” este deviza sa. Cei care au făcut pasul spre altă Lege, au fost pierduți pentru neam!” (Vasile Andru)
7. „Cred că omul luminat e mai folositor pentru neam decât oricine. Și ori de unde aduci lumina, este foarte important. Îți întărești neamul cu învățătură fie de la Est, fie de la Vest. Fie de la Oxford, fie de la Rishikesh... Cultura străină nu-i un cal troian, ziceam.” (Vasile Andru)
8. „Antonie Plămădeală: Ar trebui să scoateți voi, religia din ghetou. Credința să nu fie pentru voi un fapt izolat. Ci să fie integrat în toate ce le faceți. S-o integrați în scrisul vostru!
Vasile Andru: Este impresionantă această punctare. Este miezul convorbirilor noastre în această întâlnire. Este aproape o conspirație împotriva ateismului în floare.”
9. „Sectele: politizarea religiei.” (Vasile Andru)
10. „Ceea ce n-a reușit imperiul austro-ungar, nici cel otoman și țarist – reușește televiziunea română!” (Ion Dumitrescu)
11. „Să ne păstrăm credința. Practicarea zen-ului o văd ca o renunțare la credință.” (Vasile Vasilachi)
12. „Știu că poți practica orice disciplină mentală, ca un exercițiu de îmbunătățire umană, fără să renunți la credință, nici pe eșafod. Nu zen-ul, ci iluminarea este suspectă. Orice mistică este suspectă în ochii saducheului. Căci iluminarea primejduiește nu credința, ci instituția religioasă.” (Vasile Andru)
13. „Practicile iluminării alienează toate, crează „zbuciumul înstrăinării”, sunt impurități păgâne.” (Vasile Vasilachi)
14. [...] budismul e pe cale de dispariție, în curând va dispărea de tot, din el va rămâne doar Psihologia sa, sau Medicina sa psiho-somatică. Iar dacă creștinismul ar dispărea vreodată, din el va rămâne, veșnic, Iisus Hristos.” (Vasile Andru)
15. „Calmul se amestecă ades cu ironia.” (Vasile Andru)
16. „Uneori un cuvânt face mai mult decât știu eu ce terapii. Cuvântul!” (Antonie Plămădeală)
17. „Cine se luminează de un cuvânt, e vrednic și de restul predaniei.” (Pr. Al. Stănciulescu-Bârda. Un aforism despre „cuvintele de folos”.)
18. „Nici unul din sutele de mii de basarabeni care au plecat din calea tancurilor sovietice în 1940 sau 1944, n-a plecat cu alt gând decât cu gândul de întoarcere. Nimeni dintre ei n-a crezut că nu se va mai întoarce vreodată la casele lor sau că vor reveni atât de târziu, încât casele și locul de sub casele lor să fie ale altora întru „vecie”.” (Antonie Plămădeală)
19. „Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști, pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine deși în aceste vremuri prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și, totuși, suntem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!...” (Stelian Gomboș)
20. „Căci toți tind spre aceeași țintă, spre același scop al umanului autentic, curățit de zgura patimilor și vindecat de diferite alterări, deși fiecare este înzestrat cu alte capacități și are de luptat cu alte greutăți interioare.” (Stelian Gomboș)
21. „Spiritualitatea ortodoxă este în general nu o tehnică, nici o filozofie, nici o teorie, ci o spiritualitate a modelelor realizate. Modelele țin aici loc de Regule. Ele sunt tradiție vie, veche și nouă, adaptată, contemporaneizată. Desigur, la noi, duhovnicii au fost astfel de modele, dar nu numai ei, cei mari. Mai mari au fost acei care au știut să se facă mici, prin smerenie, atâția anonimi care au lăsat în urma lor doar un nume și o singură faptă, dar faptă model.” (Antonie Plămădeală)
22. „E așa de mare, încă, atracția ziarelor, a faptului divers, a bombițelor, a certurilor politice, încât abia le mai rămâne oamenilor timp pentru o carte bună.” (Antonie Plămădeală)
23. „Preotul nu trebuie să aibă sunet fals.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
24. „Iubește și fă ce vrei.” (Antonie Plămădeală)
25. „Fă binele și îl aruncă în mare.” (Antonie Plămădeală)
26. „Epoca crează geniul, iar oamenii celebri formează, la rândul lor, alți pioneri și piloni de rezistență, pe care îi ajută să se ridice la statura lor. Dacă nu am lăsat nimic pentru posteritate, am irosit în zadar timpul vieții și am șters cu buretele numele nostru din cartea de aur a istoriei.” (Miron Vasile)
27. „Dosarele nu știu tot!” (Laurențiu Streza)
28. „Nici o lucrare de întemeiere a ceva durabil nu se face fără un sacrificiu.” (Andrei Țurcanu)
29. „Într-adevăr, „dosarele nu știu tot”. E și firesc. Ele se făceau (s-au făcut) ca să îngroape omul. „Este omul, este problema. Nu-i omul, nu-i problema” – asta era rațiunea lor de a fi întocmite. De aici și caracterul lor de a fi strâmb ticluite și strâmb alcătuite. Un lucru nu l-au știut, cu siguranță, nici zeloșii fabricanți de dosare, nici impunătoarele volume care s-au vrut (și uneori au reușit) să se facă adevărate sicrie pentru oameni vii. N-au știut ce festă le poate juca uneori timpul. Oare, nu este un miracol (sau, poate, dreptatea lui Dumnezeu!) să înveți engleza pură cu un prinț în închisoare, pentru ca numai după un deceniu și ceva să te folosești de ea la Oxford?” (Andrei Țurcanu, despre Antonie Plămădeală)
30. „Noi, basarabenii, toți am plecat în 1944 cu gândul sigur de a ne întoarce. Nici unul dintre noi n-a plecat cu sentimentul că va rămâne definitiv. Avem și astăzi același sentiment. Ne-am lăsat casele pline cu covoare, cu icoane, podurile pline cu grâu și săsăecele cu porumb. Am lăsat casele în grija vecinilor cu poruncă să le apere, pentru că ne vom întoarce. Sperăm și acum. N-a murit speranța. Ne vom întoarce. Cine va înțelege drama plecărilor în refugiu?” (Antonie Plămădeală)
31. „Niciodată nu m-am împăcat cu gândul că trupul meu s-ar putea odihni în alt pământ decât cel românesc, singurul care ține de cald.” (Bartolomeu Anania)
32. „Urcă în cuvinte ca pe niște scări.” (Nicolae Dabija, despre Bartolomeu Anania)
33. „Biblia e Cartea care cuprinde cărțile. Biblia, așadar, e Biblioteca; Biblioteca prin excelență, singură și singulară în dumnezeiasca ei omenitate. Orice bibliotecă din lume poate avea cuvinte despre Dumnezeu; Biblia e însăși rostirea lui Dumnezeu, anume pentru oameni și prin oameni. Inspirată de Duhul Sfânt, ea e Cartea devenită cărți.” (Bartolomeu Anania)
34. „Am stat de vorbă cu el o seară și o jumătate de noapte, apoi, la o oră târzie, ne-a introdus în paraclisul personal de la Nicula: după ce a dat la o parte o catapeteasmă din lemn de tei poileită cu aur, a scos de sub măsuța de împărtășanie o cutie de carton, în care păstra cu sfințenie o pereche de bocanci cu pielea plesnită.
„– Îi am din închisoare. Îi țin aici ca să nu cad în păcatul trufiei și să-i mulțumesc mereu Celui de Sus, care m-a descălțat de bocancii de pușcăriaș, ca să-mi pună în picioare încălțări de Mitropolit.
Crăpăturile sunt de la bătaia gardienilor, care mă loveau cu bâta la tălpi la Gherla. După astfel de bătăi, care aveau scopul să nu lase urme, mergeam câteva săptămâni doar în genunchi și în coate, neputând călca pe tălpile umflate, devenite răni de carne vie...!”” (Nicolae Dabija, despre Bartolomeu Anania)
35. „Ce înseamnă o țară din care e alungat Dumnezeu? Ne întrebam și căutam răspunsul împreună. O țară fără biserici e o țară tristă, iar o țară fără Dumnezeu e o țară moartă. E un pustiu cu oameni, cu edificii, cu piețe, dar – un pustiu. O țară care nu are un loc în care poți aprinde o lumânare, poți îngenunchea și gândi o rugăciune, e lipsită de viață, chiar dacă viața forfotește în ea.” (Nicolae Dabija)
36. „Închisoarea e un loc unde regândești lumea. Știți care e cea mai mare pedeapsă din închisoare?! Bătăile?! Frigul?! Foamea?! – Imposibilitatea de a fi singur!” (Bartolomeu Anania)
37. „Libertatea mea era cu picioarele goale.” (Bartolomeu Anania)
38. „Și este un îndemn pentru noi toți, ca, atunci când sunt împrejurări deosebite, să fim ceea ce gândim, să fim români și, în cazul nostru, creștini ortodocși. Pentru că Ortodoxia a fost liantul poporului nostru.” (P.S.Gherasim)
39. „Acum vreau să spun doar atât: nu este important că te îndepărtezi de patria ta, important este să nu-ți trădezi rădăcinile; să rămână rădăcinile cu tine; patria, dacă nu ești în ea, să o iei și s-o porți în desagă, oriunde te-ai duce.” (Bartolomeu Anania)
40. „Suflă un vânt de furtună din Occident, care ne scutură toate ramurile, vrând să ne distrugă credința și cultura. Trăim într-o epocă în care firescul începe să devină nefiresc, iar nefirescul să fie luat drept firesc.” (Bartolomeu Anania)
41. „În fiecare ființă umană există undeva, în partea de răsărit a sufletului, ceva ca o prisacă, un loc de taină, o poiană ascunsă în care în momentele cele mai grele din viață te retragi pentru a te reculege. Numai de pe acolo te poți „culege din nou”. Uneori te poți „culege” destul ca să poți merge mai departe, alteori rămâi să-ți cauți cioburi din „inima zdrobită” pe sub rugii de mure sau așchiile unui apus împrăștiat printre hribării înveninate. Înseamnă că nu ai ajuns încă la locul adevărat al „culegerii”. (Dumitru Ichim)
42. „Adam se spune că „a fost odată” și din coasta lui a fost creată „niciodată” și de aceea adevărata poveste a omului începe cu „a fost odată ca niciodată”.” (Dumitru Ichim)
43. „Și mi-a părut rău, atunci, că albinele nu culeg și lacrimi.” (Eugen Petrescu, despre Bartolomeu Anania)
44. „Nu vă jucați cu adevărul.” (Arsenie Papacioc)
45. „Cu o moarte toți suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenist vândut.” (Arsenie Papacioc)
46. „În beznă să speri mântuirea și să vezi în baltagul de deasupra creștetului nu slăbiciunea lumii, ci iubirea ta pentru mântuirea ei.” (Mihai Sporiș)
47. „Într-o cultură europeană ofensivă, în spiritul universalist al Occidentului, cultură cu o puternică amprentă „nevrotică”, după spusa spaniolului Abel Posse, regăsim împlinirile avertismentelor unor nefericiți titani ai secolului al XIX-lea.
– K. Marx: aparatul de dominare economică;
– S. Freud: autofrustrările personale și fetișizarea sexului;
– Fr. Nietzsche: rebeliunea personală împotriva ordinii metafizice.
Iată o provocare pe care o trăim și trebuie să o soluționăm: prăpastia dintre civilizația de tip nou, bazată pe tehnologie, ban cu orice preț, dezvoltare economică și rădăcinile culturale proprii. Efectele unei falii sunt cunoscute celor care au dezvoltat modelul și au acum invocata cultură nevrotică.” (Mihai Sporiș)
48. „Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea.” (Bartolomeu Anania)
49. „Pomul se cunoaște după roade și omul după fapte. Nu este un merit să trăiești mult, cel mult dacă ai ambiția să te înscrii cumva în seria recordurilor.” (Bartolomeu Anania)
2. „Îi plăcea spectacolul vieții sale.” (Vasile Andru, despre Antonie Plămădeală)
3. „Eram la Budapesta, bolnav, și am ieșit din hotel, pe stradă. Am văzut 5-6 oameni. Și atunci am constatat un lucru uimitor: toți acei unguri erau români!” (Antonie Plămădeală)
4. „[…] s-a constatat că endorfinele, baza chimiei fericirii, se produc când privești vinul, sau când atingi marginea paharului, nu când bei. La fel cu cafeaua asta braziliană.” (Vasile Andru)
5. „Călugărul se călugărește în fiecare dimineață. Adică, reînnoiește mereu ardoarea ergasiei. Da, dacă n-o reia, dacă efortul se oprește, e greu să obții lumina. E mai ușor să întreții focul aprins, decât să-l tot aprinzi după stingeri. Da, un vagon, dacă merge e mai ușor să împingi la el; dacă se oprește, efortul de a-l porni este foarte mare.”(Antonie Plămădeală)
6. „Părintele Antonie crede că orice apropiere de zen, de yoga, primejduiește apartenența la nația română. Ține la tradiția creștină, pentru că este semnul de identitate. „Nici o concesie!” este deviza sa. Cei care au făcut pasul spre altă Lege, au fost pierduți pentru neam!” (Vasile Andru)
7. „Cred că omul luminat e mai folositor pentru neam decât oricine. Și ori de unde aduci lumina, este foarte important. Îți întărești neamul cu învățătură fie de la Est, fie de la Vest. Fie de la Oxford, fie de la Rishikesh... Cultura străină nu-i un cal troian, ziceam.” (Vasile Andru)
8. „Antonie Plămădeală: Ar trebui să scoateți voi, religia din ghetou. Credința să nu fie pentru voi un fapt izolat. Ci să fie integrat în toate ce le faceți. S-o integrați în scrisul vostru!
Vasile Andru: Este impresionantă această punctare. Este miezul convorbirilor noastre în această întâlnire. Este aproape o conspirație împotriva ateismului în floare.”
9. „Sectele: politizarea religiei.” (Vasile Andru)
10. „Ceea ce n-a reușit imperiul austro-ungar, nici cel otoman și țarist – reușește televiziunea română!” (Ion Dumitrescu)
11. „Să ne păstrăm credința. Practicarea zen-ului o văd ca o renunțare la credință.” (Vasile Vasilachi)
12. „Știu că poți practica orice disciplină mentală, ca un exercițiu de îmbunătățire umană, fără să renunți la credință, nici pe eșafod. Nu zen-ul, ci iluminarea este suspectă. Orice mistică este suspectă în ochii saducheului. Căci iluminarea primejduiește nu credința, ci instituția religioasă.” (Vasile Andru)
13. „Practicile iluminării alienează toate, crează „zbuciumul înstrăinării”, sunt impurități păgâne.” (Vasile Vasilachi)
14. [...] budismul e pe cale de dispariție, în curând va dispărea de tot, din el va rămâne doar Psihologia sa, sau Medicina sa psiho-somatică. Iar dacă creștinismul ar dispărea vreodată, din el va rămâne, veșnic, Iisus Hristos.” (Vasile Andru)
15. „Calmul se amestecă ades cu ironia.” (Vasile Andru)
16. „Uneori un cuvânt face mai mult decât știu eu ce terapii. Cuvântul!” (Antonie Plămădeală)
17. „Cine se luminează de un cuvânt, e vrednic și de restul predaniei.” (Pr. Al. Stănciulescu-Bârda. Un aforism despre „cuvintele de folos”.)
18. „Nici unul din sutele de mii de basarabeni care au plecat din calea tancurilor sovietice în 1940 sau 1944, n-a plecat cu alt gând decât cu gândul de întoarcere. Nimeni dintre ei n-a crezut că nu se va mai întoarce vreodată la casele lor sau că vor reveni atât de târziu, încât casele și locul de sub casele lor să fie ale altora întru „vecie”.” (Antonie Plămădeală)
19. „Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști, pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine deși în aceste vremuri prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și, totuși, suntem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!...” (Stelian Gomboș)
20. „Căci toți tind spre aceeași țintă, spre același scop al umanului autentic, curățit de zgura patimilor și vindecat de diferite alterări, deși fiecare este înzestrat cu alte capacități și are de luptat cu alte greutăți interioare.” (Stelian Gomboș)
21. „Spiritualitatea ortodoxă este în general nu o tehnică, nici o filozofie, nici o teorie, ci o spiritualitate a modelelor realizate. Modelele țin aici loc de Regule. Ele sunt tradiție vie, veche și nouă, adaptată, contemporaneizată. Desigur, la noi, duhovnicii au fost astfel de modele, dar nu numai ei, cei mari. Mai mari au fost acei care au știut să se facă mici, prin smerenie, atâția anonimi care au lăsat în urma lor doar un nume și o singură faptă, dar faptă model.” (Antonie Plămădeală)
22. „E așa de mare, încă, atracția ziarelor, a faptului divers, a bombițelor, a certurilor politice, încât abia le mai rămâne oamenilor timp pentru o carte bună.” (Antonie Plămădeală)
23. „Preotul nu trebuie să aibă sunet fals.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
24. „Iubește și fă ce vrei.” (Antonie Plămădeală)
25. „Fă binele și îl aruncă în mare.” (Antonie Plămădeală)
26. „Epoca crează geniul, iar oamenii celebri formează, la rândul lor, alți pioneri și piloni de rezistență, pe care îi ajută să se ridice la statura lor. Dacă nu am lăsat nimic pentru posteritate, am irosit în zadar timpul vieții și am șters cu buretele numele nostru din cartea de aur a istoriei.” (Miron Vasile)
27. „Dosarele nu știu tot!” (Laurențiu Streza)
28. „Nici o lucrare de întemeiere a ceva durabil nu se face fără un sacrificiu.” (Andrei Țurcanu)
29. „Într-adevăr, „dosarele nu știu tot”. E și firesc. Ele se făceau (s-au făcut) ca să îngroape omul. „Este omul, este problema. Nu-i omul, nu-i problema” – asta era rațiunea lor de a fi întocmite. De aici și caracterul lor de a fi strâmb ticluite și strâmb alcătuite. Un lucru nu l-au știut, cu siguranță, nici zeloșii fabricanți de dosare, nici impunătoarele volume care s-au vrut (și uneori au reușit) să se facă adevărate sicrie pentru oameni vii. N-au știut ce festă le poate juca uneori timpul. Oare, nu este un miracol (sau, poate, dreptatea lui Dumnezeu!) să înveți engleza pură cu un prinț în închisoare, pentru ca numai după un deceniu și ceva să te folosești de ea la Oxford?” (Andrei Țurcanu, despre Antonie Plămădeală)
30. „Noi, basarabenii, toți am plecat în 1944 cu gândul sigur de a ne întoarce. Nici unul dintre noi n-a plecat cu sentimentul că va rămâne definitiv. Avem și astăzi același sentiment. Ne-am lăsat casele pline cu covoare, cu icoane, podurile pline cu grâu și săsăecele cu porumb. Am lăsat casele în grija vecinilor cu poruncă să le apere, pentru că ne vom întoarce. Sperăm și acum. N-a murit speranța. Ne vom întoarce. Cine va înțelege drama plecărilor în refugiu?” (Antonie Plămădeală)
31. „Niciodată nu m-am împăcat cu gândul că trupul meu s-ar putea odihni în alt pământ decât cel românesc, singurul care ține de cald.” (Bartolomeu Anania)
32. „Urcă în cuvinte ca pe niște scări.” (Nicolae Dabija, despre Bartolomeu Anania)
33. „Biblia e Cartea care cuprinde cărțile. Biblia, așadar, e Biblioteca; Biblioteca prin excelență, singură și singulară în dumnezeiasca ei omenitate. Orice bibliotecă din lume poate avea cuvinte despre Dumnezeu; Biblia e însăși rostirea lui Dumnezeu, anume pentru oameni și prin oameni. Inspirată de Duhul Sfânt, ea e Cartea devenită cărți.” (Bartolomeu Anania)
34. „Am stat de vorbă cu el o seară și o jumătate de noapte, apoi, la o oră târzie, ne-a introdus în paraclisul personal de la Nicula: după ce a dat la o parte o catapeteasmă din lemn de tei poileită cu aur, a scos de sub măsuța de împărtășanie o cutie de carton, în care păstra cu sfințenie o pereche de bocanci cu pielea plesnită.
„– Îi am din închisoare. Îi țin aici ca să nu cad în păcatul trufiei și să-i mulțumesc mereu Celui de Sus, care m-a descălțat de bocancii de pușcăriaș, ca să-mi pună în picioare încălțări de Mitropolit.
Crăpăturile sunt de la bătaia gardienilor, care mă loveau cu bâta la tălpi la Gherla. După astfel de bătăi, care aveau scopul să nu lase urme, mergeam câteva săptămâni doar în genunchi și în coate, neputând călca pe tălpile umflate, devenite răni de carne vie...!”” (Nicolae Dabija, despre Bartolomeu Anania)
35. „Ce înseamnă o țară din care e alungat Dumnezeu? Ne întrebam și căutam răspunsul împreună. O țară fără biserici e o țară tristă, iar o țară fără Dumnezeu e o țară moartă. E un pustiu cu oameni, cu edificii, cu piețe, dar – un pustiu. O țară care nu are un loc în care poți aprinde o lumânare, poți îngenunchea și gândi o rugăciune, e lipsită de viață, chiar dacă viața forfotește în ea.” (Nicolae Dabija)
36. „Închisoarea e un loc unde regândești lumea. Știți care e cea mai mare pedeapsă din închisoare?! Bătăile?! Frigul?! Foamea?! – Imposibilitatea de a fi singur!” (Bartolomeu Anania)
37. „Libertatea mea era cu picioarele goale.” (Bartolomeu Anania)
38. „Și este un îndemn pentru noi toți, ca, atunci când sunt împrejurări deosebite, să fim ceea ce gândim, să fim români și, în cazul nostru, creștini ortodocși. Pentru că Ortodoxia a fost liantul poporului nostru.” (P.S.Gherasim)
39. „Acum vreau să spun doar atât: nu este important că te îndepărtezi de patria ta, important este să nu-ți trădezi rădăcinile; să rămână rădăcinile cu tine; patria, dacă nu ești în ea, să o iei și s-o porți în desagă, oriunde te-ai duce.” (Bartolomeu Anania)
40. „Suflă un vânt de furtună din Occident, care ne scutură toate ramurile, vrând să ne distrugă credința și cultura. Trăim într-o epocă în care firescul începe să devină nefiresc, iar nefirescul să fie luat drept firesc.” (Bartolomeu Anania)
41. „În fiecare ființă umană există undeva, în partea de răsărit a sufletului, ceva ca o prisacă, un loc de taină, o poiană ascunsă în care în momentele cele mai grele din viață te retragi pentru a te reculege. Numai de pe acolo te poți „culege din nou”. Uneori te poți „culege” destul ca să poți merge mai departe, alteori rămâi să-ți cauți cioburi din „inima zdrobită” pe sub rugii de mure sau așchiile unui apus împrăștiat printre hribării înveninate. Înseamnă că nu ai ajuns încă la locul adevărat al „culegerii”. (Dumitru Ichim)
42. „Adam se spune că „a fost odată” și din coasta lui a fost creată „niciodată” și de aceea adevărata poveste a omului începe cu „a fost odată ca niciodată”.” (Dumitru Ichim)
43. „Și mi-a părut rău, atunci, că albinele nu culeg și lacrimi.” (Eugen Petrescu, despre Bartolomeu Anania)
44. „Nu vă jucați cu adevărul.” (Arsenie Papacioc)
45. „Cu o moarte toți suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenist vândut.” (Arsenie Papacioc)
46. „În beznă să speri mântuirea și să vezi în baltagul de deasupra creștetului nu slăbiciunea lumii, ci iubirea ta pentru mântuirea ei.” (Mihai Sporiș)
47. „Într-o cultură europeană ofensivă, în spiritul universalist al Occidentului, cultură cu o puternică amprentă „nevrotică”, după spusa spaniolului Abel Posse, regăsim împlinirile avertismentelor unor nefericiți titani ai secolului al XIX-lea.
– K. Marx: aparatul de dominare economică;
– S. Freud: autofrustrările personale și fetișizarea sexului;
– Fr. Nietzsche: rebeliunea personală împotriva ordinii metafizice.
Iată o provocare pe care o trăim și trebuie să o soluționăm: prăpastia dintre civilizația de tip nou, bazată pe tehnologie, ban cu orice preț, dezvoltare economică și rădăcinile culturale proprii. Efectele unei falii sunt cunoscute celor care au dezvoltat modelul și au acum invocata cultură nevrotică.” (Mihai Sporiș)
48. „Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea.” (Bartolomeu Anania)
49. „Pomul se cunoaște după roade și omul după fapte. Nu este un merit să trăiești mult, cel mult dacă ai ambiția să te înscrii cumva în seria recordurilor.” (Bartolomeu Anania)
0 Comments