PRĂPASTIA

      Câteodată trebuie să acceptăm prăpastia dintre noi și celălalt. Nu trebuie să creăm poduri salvatoare și nici măcar să o excludem. Trebuie doar să o acceptăm!
      Există diferențe dintre oameni care nu pot fi schimbate și nici anulate. Știm bine că șansa de a schimba pe cineva, oricât de mult nu l-am iubi, nu l-am îndrăgi și de care, oricât de mult nu ne-am simți legați cu inima, este egală cu zero absolut. 
      Dacă valorile tale nu corespund cu valorile celui de lângă tine, pleacă.
      Dacă prioritățile tale sunt luate în bătaie de joc, pleacă.
      Dacă timpul tău nu înseamnă și timpul celuilalt, pleacă.
      Dacă tot ce ai tu mai drag și mai scump în inima ta se ieftinește lângă celălalt, pleacă.
      Dacă întinzi o mână către celălalt și îți este tăiată, pleacă.
      Dacă faci un pas către celălalt și acesta face o sută, cât mai departe de tine, pleacă.
      Dacă iubirea ta nu este îndeajuns, pleacă.
      Dacă loialitatea trebuie demonstrată de fiecare dată printr-o sumedenie de lucruri materiale și banale, pleacă.
      Dacă mereu ești pe o listă de așteptare, pleacă.
      Dacă pentru respect nu primești respect, pleacă.
      Dacă pentru cumsecădenie și atitudine primești contrariul, pleacă. 
      Oricât ți-ar fi de greu, eliberează-ți inima și pleacă!
      Să îți faci valiza, să rămâi pe „malul” tău și să pleci. Pleacă pentru a nu te pierde. Pleacă pentru a nu nimeri în golul acestei prăpastii.
      Salvează-te! Cea mai frumoasă călătorie pe care o poți face este cea către sufletul tău. Inventează-te și crează-te!
     Cu siguranță undeva există un om care te-a așteptat o viață. 
     Cu siguranță undeva există o inimă care nu te va împinge niciodată la marginea prăpastiei...

1 Comments