Antimuza

1. „Pentru unii, a fi nefericit nu-i o distracție, ci o muncă laborioasă, cu normă întreagă.”
2. „Totul e să spui tot, dar imi lipsesc cuvintele.” (Paul Eluard)
3. „Într-un cuplu, poate că important nu e să vrei să-l faci fericit pe celălalt, ci să te faci pe tine însuți fericit oferind această fericire celuilalt.”
4. „Mijloacele fac parte din adevăr, la fel de bine ca și rezultatul... căutarea adevărată înseamnă adevărul desfășurat, ale cărui componente izolate se reunesc în rezultat.” (Karl Marx)
5. „Cei doi parteneri ar trebui să fie în stare să iubească distanța care-i desparte și datorită căreia fiecare dintre ei îl zărește pe celălalt întreg, decupat pe fundalul cerului.” (R.M. Rilke)
6. „Dor-ul meu e că împreună cu tine dor-esc să trăiesc.”
7. „Vreau să-mi pun o stea la mine-n casă, și Doamne! Cât de mulți prieteni îmi spun că nu-i cu putință.”
8. „A te întâlni pentru a te putea despărți.
Accept să mor deoarece am trăit plăcut.
Accept să te pierd deoarece te-am cunoscut.
Accept să te părăsesc deoarece te-am întâlnit.
Accept să fiu cu tine deoarece m-am regăsit.”
9. „Suntem în mai mare măsură propriii noștri prizonieri... decât ai celuilalt.”
10. „Infidelitate: nu mă înșeli cu altcineva, mă înșeli cu tine, prefăcându-te a crede că eu rămân împortantă, pe când totul în tine mă preface în neant.”
11. „Dificultatea stă nu în a vorbi, ci în a fi auzit.”
12. „Cu ce să încep? Am atâtea lucruri să-ți spun, să le urlu, să le repet la nesfârșit ca să ți le-ndes în urechi, încât ar trebui să vorbesc zile-n șir. Dar cele mai tainice, cele îngropate sub straturi groase de tăcere și orbire, cele mai zăvorâte în adâncul neînțelegerii, cele mai strivite de spaimă și totuși gata să dea pe dinafară într-o revărsare de angoasă – n-au văzut niciodată lumina zilei. Și tocmai pe acestea trebuie să le fac să iasă și să se rostească, fără ca vorbele să fie șlefuite, potrivite, înșiruite-n fraze. E vorba de viața noastră...”
13. „Problema nu e de a ști ce-i de făcut, ci de a ști cum să te simți diferit și de a ști să fii astfel și după aceea.”
14. „Se va ivi într-o bună zi o făptură cu privirea atât de adevărată, încât realul o va urma.” (Joe Bousquet)
15. „Suntem răspunzători de ceea ce ni se întâmplă, iar nu de ceea ce dorim să se întâmple.”
16. „Nu-i nevoie să te încurci în lucruri complicate ca să spui ce-i important sau esențial. Spontanietatea înseamnă alegere, libertatea de a-ți alege și exprima propriile sentimente.”
17. „Numai persoana pe care o iubim, cea față de care suntem apropiați are puterea de-a ne nărui, de-a ne înăbuși și chiar de a ne ucide, sporindu-ne și cultivându-ne angoasele... dar tot ea e singura în măsură a ne îngădui să descoperim forțele cele mai ascunse, cele mai uitate.”
18. „Să înveți să-ți vorbești ție însuți, ca să-ți auzi în sfârșit propriul cuvânt.”
19. „Comunicarea are ceva oceanic în fluxul și refluxul ei, în deschiderea și închiderea ei, în a vorbi, a tăcea, a înainta, a da înapoi, a se îmbrățișa, a se despărți; și dacă aceste ritmuri se instalează într-un cuplu, în absență și prezență, atunci ia ființă o uniune deplină.”
20. „Să asediezi speranța, să știi ce iubești, nu-ul dintre da-uri, da-ul dintre nu-uri.”
(Andree Chedid)
21. „Nu vreau să te schimbi, m-ar obliga și pe mine să mă schimb. Dacă eu merg în sensul dorit de tine, în timp ce tu mergi în sensul cerut de mine, vom continua să nu știm niciodată dacă să alegem marea sau muntele pentru viitoarea noastră vacanță.”
22. „Suntem ca niște navigatori fără busolă, fără port de origine, pierduți în noaptea sentimentelor, sfâșiați în zorii întâlnirilor stângace și prea scurte, sfărâmați atunci când ne regăsim.”
23. „A ajunge o ființă cu dorințe proprii înseamnă să-ți asumi riscul de a-l răni pe celălalt prin enunțarea acestor diferite dorințe. Cred că e important să fii exigent; ceea ce ucide iubirea e să vrei să scuzi totul, să înțelegi totul.”
24. „Trebuia să vorbim, dar am tăcut amândoi. Ne-am ucis cu tăcerea recitențelor, cu spaima, cu resentimentele noastre.”
25. „Te vreau pe tine pentru că-i mai simplu decât să îmbrățișez omenirea întreagă – de care aș avea nevoie ca să te înlocuiesc.”
26. „A te schimba nu înseamnă a deveni un altul, ci a rămâne cel care ești, acceptându-te.”
27. „Nu întotdeauna alegem ruptura, nici durerea adevărată, ci adesea alegem supraviețuirea.”
28. „Mi-e greu să dăruiesc dacă tu iei și ceri întruna.”
29. „În căutarea adevărului, dificultatea e... că uneori îl găsești!”
30. „Nu ne întâlnim decât izbindu-ne unul de altul și fiecare, ținându-și cu mâinile măruntaiele sfâșiate, îl învinuiește pe celălalt, care-și adună și el măruntaiele.” (Gustave Flaubert)
31. „A merge mai departe cu cineva înseamnă de multe ori a merge mai aproape.”
32. „Nu există nici un motiv pentru care să rămânem împreună... dar există o groază care se opun despărțirii noastre...”
33. „Nici că se află persoană mai exigentă decât aceea care nu cere nu cere nimic... și o spune.”
34. „Așa se joacă acest transfer pătimaș și ambivalent. Te distrug ca să te posed. Mă distrug ca să mă păstrezi.”
35. „Și unul și celălalt știu perfect ce nu le trebuie: celălalt. Și tocmai această certitudine îi ține împreună.”
36. „Am atâtea de spus, dar nu și dorința să le spun. Ceea ce poate fi tradus prin: „Trezește în mine dorința de-a le spune, interesează-te de mine.””
37. „Îl înțelegeam atât de bine pe celălalt, încât mai rămânea să mă înțeleg doar pe mine.”
38. „Vinovăția este un cancer al relațiilor de iubire. Mi-e ciudă pe mine că-ți fac rău și că-ți stric plăcerea puținelor noastre clipe de viață comună prin stări proaste, plânsete, tăceri, refuzuri, dar eu te fac să plătești și toate astea, altminteri ar fi de neîndurat pentru mine să mă știu atât de rău.”
39. „Nu pot să mă gândesc la NOI, am rămas tot la EU, pentru că ani de zile am rămas la CELĂLALT.”
40. „Ceea ce caută a se rosti cel mai imperios ești tu, acolo unde tu ești eu; sunt eu, acolo unde eu sunt tu.”
41. „„Nu izbutesc să te cunosc” înseamnă: nu voi ști niciodată ce gândești tu cu adevărat despre mine. ”Nu te pot descifra pentru că nu știu cum mă descifrezi.”” (Roland Barthes)
42. „Comunicarea vizează un spațiu la prima vedere de netrecut, care desparte, opune două ființe; ea privește tocmai diferențele dintre acestea, vrând să le reducă în favoarea unei apropieri. Ispita constă în a te pierde tocmai în acest spațiu, fără a mai putea ajunge la celălalt.”
43. „Când vrei să te-agăți de vorbe, refuzi exprimarea. Când monopolizezi cuvântul, înseamnă că-l reduci la vorbele care-l exprimă, refuzându-i sensul și exigența.” (E. Amado-Levy-Valensi)
44. „Nu sufăr că te pierd, ci-mi pare rău că n-am știut să te-ntâlnesc la miile de cotituri ale vieții noastre în comun.”
45. „Echilibrul este cel mai neînsemnat dezechilibru.”
46. „Nevoia de a te simți iubit e deseori legată de suferința impusă celuilalt.”
47. „În orice relație triunghiulară, cine e cel înșelat? Tu însuți și nimeni altul decât tu însuți. Indiferent de poziția ocupată în triunghi.”
48. „– Mă iubești oare cu adevărat?
– Da, mult.
– Nu-i adevărat, căci dacă m-ai iubi, aș simți-o, n-ar mai fi nevoie să te întreb.”
49. „Unul dintre inconvenientele umane e acela că nu poți obține o satisfacție spontană din partea altei persoane fără crearea unui „paradox al eșecului”.”
50. „Ne ratăm, acționăm în contratimp, nu ne regăsim. Când unul vrea să vorbească, celălalt nu ascultă. Când unul zâmbește, celălalt se întristează. Și declarațiile astea prostești de „Te iubesc” care încep cu Eu. Parcă uneori s-ar potrivi mai bine să spui „Ești iubit”. Fără ca vreodată să mai pomenești despre tine la persoana întâi.” (P. Tisserand)
51. „Aș voi atât de mult să-mi înțelegi sentimentele profunde, ceea ce trăiesc eu acum, chiar dacă tu nu trăiești toate acestea, chiar dacă te simți rănit că eu pot gândi astfel...”
52. „Dacă vorbești prea mult despre mine, nu mă mai aud.”
53. „Realitatea nu liniștește, dimpotrivă, cu alte cuvinte, evidența nu-i totdeauna evidentă.”
54. „Deseori recurgem la ceste cuvinte periculoase: „totdeauna” și „niciodată” vorbind despre celălalt, având astfel tendința să-l pietrificăm în atitudini imuabile.”
55. „Dacă cer prea mult nu mai pot dărui nimic.”
56. „Se spune că bărbații cunosc o sută de feluri de-a face dragoste; eu însă știu că femeile cunosc o mie de feluri de-a n-o face.”
57. „Chiar și-atunci când vorbește, continuă să tacă.”
58. „Terorismul începe odată cu întrebările, mai ales atunci când cel care are multe de spus tace, iar cel care vorbește nu spune nimic.”
59. „Cerem imprevizibilului să dezamăgească așteptarea.” (Rene Char)
60. „Ascultarea e o exigență atât de puternică, încât deseori ajunge să fie deplasată.”
61. „Nu spune nimic, prea mă tem să-ți dau iarăși ascultare. Nu mă întreba nimic, pentru a putea descoperi propria mea întrebare. Nu mă obliga prea mult, ca să-mi pot găsi singur elanul, drumul spre tine.”
62. „O carte are întotdeauna doi autori: cel care o scrie și cel care o citește...”
63. „E omenesc să te înșeli, dar când guma se tocește mai repede decât creionul, înseamnă că exagerăm.” (J. Jenkins)
64. „Comunicarea e ceea ce se întâmplă între cel care cheamă și cel care e chemat.”
65. „E vorba de-o întâlnire atunci când strălucirea realității orbește până și visul.”
66. „Alergi spre ceva, găsești altceva...
Alergi spre cineva, te regăsești pe tine!
67. „Da, simt nevoia ca privirea ta să poposească asupra-mi, dar mai simt și nevoia ca vorba ta să vină spre mine.”
68. „Uneori, când sunt cu tine, sunt eu. Alteori însă nu sunt eu, căci mă aflu într-altă parte. Oare cum poți să afli și să mă iubești acolo unde mă aflu?”
69. „Numeroase sunt înfățișările și limbajului iubirii! După cum e bine să ne amintim că iubirea începe adesea printr-o tăcere și că încearcă să-și supraviețuiască prin demonstrații, declarații, asigurări și reasigurări.”
70. „Ce înseamnă să te îndrăgostești? E începutul stării de contopire a trăirilor celor doi.”
71. „Dacă nu știi ce să faci cu mâinile, prefă-le în mângăieri.”
72. „Greu e nu să înveți ceea ce nu știi, ci să înveți ceea ce știi.”
73. „Cuplu: un spațiu al posibilităților în care se vor desfășura multe imposibilități.”
74. „Priviri, zâmbete și gesturi mai grăitoare decât cuvintele neinventate încă.”
75. „Fericirea e în același timp o stare efemeră și permanentă. E efemeră atunci când o întâlnim – uneori trecem prin ea atât de repede, încât nici nu ne dăm seama că există. Permanentă, deoarece se află peste tot, în stare de potențialitate, ca oxigenul în aer.”
76. „În viața de zi cu zi dorim neobișnuitul; în clipele extraordinare – banalul. În cotidian dorim extazul, iar în momentele extraordinare – liniștea.”
77. „Despărțind ceea ce era unit și unind ceea ce era separat prin înfiriparea unui „noi”, iubirea pe cale să se nască va încerca să se instituționalizeze într-o viață de cuplu. Acest timp aparte al nașterii iubirii va constitui unitatea de măsură, etalonul la care cuplul se va raporta pentru a-și justifica uneori existența.”
78. „Și prostiile astea de „te iubesc”, care încep mereu cu Eu, ar trebui spus „tu ești iubit/ă”.”
79. „Mi-a luat mult până să pornesc în căutarea diferenței mele, pierdute în asemănarea cu celălalt.”
80. „Te căsătorești cu persoana care apare atunci când vulnerabilitatea ta este maximă.” (K. Berwick)
81. „Ce să fac cu libertatea mea, dacă mă închide în rolul unei femei puternice – așa cum eu nu sunt.”

1. „Așteptarea are valoare câtă vreme aștepți să se întâmple ceva, câtă vreme îți poți închipui că se va întâmpla ceva, chiar dacă nu se va întâmpla nimic.”
2. „Pustiul este chiar mai rău decât frica sau, dacă vreți, o altfel de frică...”
3. „A aștepta așteptarea? Ar fi absurd. Așa ceva nu există. A aștepta așteptarea e moarte.”
4. „Noi trebuie să completăm destinațiile pe care vrem să le dăm vieții noastre. Și poate că nu există "nicaieri". Există numai călători care nu dau vieții lor nici o destinație. Care renunță sau nu pot, sau râd, zicând că nu-i interesează decât călătoria în sine.”
5. „Una din prejudecățile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au și înțeles ceea ce au clasat.”
6. „Dragostea e lupta între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins.”
7. „N-am știut ce caut în viață, dar viața nu mi-a fost indiferentă.”
8. „Profesia unui judecător este chiar adevărul.”
9. „Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini.”
10. „Greșeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lânga ei. Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie sa fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor...”
11. „Uneori așteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-ați gândit vreodată că o așteptare nu seamănă cu alte așteptări? Așteptările diferă între ele ca și oamenii.”
12. „Cu toate mizeriile și nedreptățile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate.”
13. „Pustiul e o gară părăsită despre care nu știu decât ceea ce văd.”
14. „Mă întreb dacă am avut vreodată prieteni. Într-o vreme am crezut, acum mă îndoiesc.”
15. „Nu există decât frumuseți trecătoare. Eternă e doar tăcerea.”
16. „Oamenilor, n-ai voie să le vorbești despre speranță dacă vrei să-i salvezi.”
17. „A iubi înseamnă a simți nevoia să te dărui.”
18. „Destul de des, omul e un fel de romancier ratat al propriei sale vieți.”
19. „Dacă mi-a lipsit ceva, am preferat todeauna să-mi lipsească cu totul.”
20. „În vis ești prizonierul visului.”
21. „Există situații când a avea timp nu e un privilegiu, ci un risc.”
22. „Întreaga aspirație a filosofiei e să ajungă să spună totul într-o singură propoziție.”
23. „Mai târziu, am revenit la gândul că viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte... un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren... ești fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alții nu reușesc să se prindă nici de scări, ramân pe peron să aștepte următorul tren... Și fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să știe, egal cu cel care stă în picioare pe culoar și cu cel care vine abia cu următorul tren... În cele din urmă se vor întâlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar sinele se transformă în nisip... În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, își dau ghionturi... Încercam să mă conving, probabil, că n-aveam motive să mă plâng. Cel puțin în gara noastră, îmi ziceam, aveam avantajul de a vedea viața în stare pură, destinul nu ne amăgește, nu ne silește să ne zbatem, ne lasă să ne instalăm în starea de tranzit și s-o trăim cât mai liniștiți, știind că ea e totul...”

1. „Oamenii se caută unii pe alții, pentru ca mai apoi să se poată pierde. Prin găsire se pierd, plictisindu-se și nu le mai rămâne altceva de făcut decât să se caute din nou ca niște figuri pe o imensă tablă de șah pe care golurile joacă între ele și oricare le-ar fi mișcarea, golurile tot goluri rămân, și din fiecare gândește infinitul.”

2. „Fiecare cu fiecarele. Toți cu toatele. Numai eu cu tine și atunci când lipsești.”
3. „Îmi place să îmbătrânesc în îmbrățișarea albastră a ochilor tăi, în furtunoasa tăcere a unor mari echivocuri.”
4. „Distanță devenim noi doi, ținând dragostea între noi doi ca pe o punte pe care timpul aleargă încolo și-ncoace și se aud regăsirile veninde, veninde să ne trezească din somnul atavic al aducerii aminte.”
5. „Aștept să-mi descurc sentimentele de frunzele toamnei.”
6. „Tăcerea-i unicală, regretu-i vertical.”
7. „M-am deprins să bat și să nu mi se deschidă, m-am deprins să întreb și să nu mi se răspundă.”
8. „Toată lumea e mereu grăbită undeva, undeva, și acest „undeva” pare să fie identic cu „nicăieri”.”
9. „Îmbrățișați cu timpul, ne făurim propria noastră uitare de sine.”
10. „Bate ora neutră și o altă realitatea urmează: figurine de porțelan toată noaptea dansează, dezlegând taina și mitul în oglinda din care aplaudă infinitul.”
11. „Spânzurate avioanele de zare, legate strâns cu sfori se joacă de-a distanța.”
12. „Alerg printre oameni, caut drumul spre cimitir să văd cum a înflorit liliacul...”
13. „Reciproc nu avem nevoie unul de altul, decât prin dialogul din noi.”
14. „Între mine și tine aleargă distanțele mele spre distanțele tale, parcă s-ar grăbi la primele manifestări autumnale.”
15. „Și totuși cred în ceva: în culoarea albastră, în târziu, căci trăiesc sub zodia târziului și în ceea ce aș putea s-o numesc zodie sau zona unui ”dincolo”.”
16. „(...) La dor nu se ajunge, ci se scapă de el, ori el de noi.”
17. „Eu zic, tu zici, el zice. Apoi nu mai zice nimeni nimic.”
18. „Eu, tu, el (ea)! Ce unitate cu trei fețe! Una râde, alta plânge, a treia se află între cele două.”
19. „(...) Fac ce sunt și sunt ce fac. Restul prea puțin mă interesează.”
20. „Existența există datorită non-existenței.”
21. „Ești frumoasă ca un țipăt de dragoste când acesta devine realitate.”
22. „Tu și eu prăbușiți în altarul unui strigăt de spaimă.”
23. „Un punct se pune-n toate. Dar alta e problema: ce-i dincolo de punct?”
24. „Omului îi trebuie, în fond, foarte puțin, dar un puțin care în anumite situații înseamnă foarte mult.”
25. „Eu te chem ca pe-o dreptate, tu îmi vii ca un adevăr și lucrurile prea mult se complică.”
26. „(...) Există vis și-n timpul interzis.”
27. „Lucrurile se complică în măsura și pe măsura în care le complicăm noi.”
28. „Viața m-a ucis astă-noapte și acum dimineața iarăși mă naște...”
29. „Numai prin artă ne putem trăi plenar și concomitent interiorul și exteriorul.”
30. „(...) Interiorul și exteriorul – două stări existențiale în care ne grăbim să trăim.”
31. „Cuvintele nu redau realitatea, ci o comit.”
32. „Niciodată, nicicând nu se face mai multă lumină decât dimineața.”
33. „(...) Vara stă prin oameni cu toamna și discută.”
34. „Probabil, sunt oameni de pământ și oameni de zahăr. Unii umblă prin ploaie, alții se tem de ea.”
35. „Cum se întâmplă că tot ce-i frumos s-a născut din nimic?”
36. „Odată cu limba se naște o lume, dar cu ea poate și muri.”
37. „Libertatea e unică în toate limbile, la fel de unică și disperată.”
38. „Zadarnic la sfârșitul propoziției se pune punct. Gândul continuă și dincolo de punct.”
39. „Nu e nici o tragedie în faptul că viața e scurtă, ci în faptul că nu o poți trăi omenește.”
40. „Nu poți fi cinic dintr-un simplu motiv: n-am pierdut nimic înafară de timp, dar nici nu am câștigat nimic. (...)”
41. „Din nimic se face nimic, adică totul.”
42. „Noi știm până unde e răul cel mai rău, dar niciodată nu știm unde e binele cel mai bun.”

Dacă ar ști cât îl iubesc, probabil m-ar îneca adânc de tot într-o ceașcă de cafea. Aș pluti și m-aș dizolva odată cu zahărul în fiecare linguriță și tot nu și-ar da seama. Înecată, aș dansa cu demonii lui pe o margine de ceașcă, iar el i-ar aplauda.
Praful. Stă praful pe oglindă în dimineața asta și nu mă văd bine. Jos stau niște cioburi de sticlă și îmi taie călcâiele care încă mai sângerează. S-au spart toate cuvintele adunate și aruncate la întâmplare în bibelouri de iubire, azi dimineață. Toate. Cioburi mai mici, mai mari au împăienjenit podeaua.
Azi plouă, a plouat și ieri. Plouă încă de astă noapte.
De mâine va fi soare, ... trebuie să mă trezesc chiar dacă n-am dormit nimic. Am stat toată noaptea la măsuța din colțul camerei cu o cafea în față, foi albe și ceva de scris, ca să mă condamn singură la momente de solilocvii. Mi-era dor!..
Ceasul din dreapta mă urmărea ca nebunul amenințându-mă parcă cu fiecare oră fixă, până dimineață.

Ploaia începu și ea să-mi țină echilibrul și să spele în șiroaie geamul de care mă sprijineam. Noaptea păstra și ea liniștea pe care am spart-o cu melodia preferată de pe vinil.
Timpul,... orele... fugeau ca nebunele. Fiecare "tic" și fiecare "tac" alergau rătăcite în galop în jurul ceasului, parcă grăbindu-mi toate gândurile în amalgamuri.
Amintirile, criminalele, țintesc pe la spate în mine, mi-au prins tăcerea în plasă și mi-au trimis gândurile departe, la o margine de lume, acolo de unde se naște dimineața la un capăt de mare.
Noaptea s-a strecurat ușor în pânza răsăritului. Cafeaua era rece, s-a răcit încă de astă noapte, n-am băut nimic.
Foi pe măsuță, foi pe jos și cerneală pe sufletu-mi...
E frumos, e prea frumos, e al naibii de frumos să crezi în religia asta și tot n-ar fi destul doar să crezi, pentru că dragostea nu are nevoie de nimic, dar în același timp vrea totul. Din nimicurile scârboaselor hominide ea crează tot, ea oferă tot și fiecare suflu îi poartă amprenta sub numele de viață.
Se aud pași grăbiți dincolo de ușă. Privesc la tabloul camerei și-mi dau seama că toată starea asta cântărește 21 de grame și toate îmi încap într-un singur suflet, ca într-o fiolă de licori amare rătăcită într-o trusă de medicamente pe podea.
Scârțâitul brusc al ușii mă trezi din toată starea, parcă așa cum ar trebui să mă fi trezit deșteptătorul în dimineața asta.
Aceeași pași împiedicați, aceeași privire pentru prima dată mă întrebă grăbită:
- Ceai?... cafea?
- Dragoste, vă rog, trei lingurițe!
- De ce trei?
- Una e pentru mine, a doua e pentru tine și a treia e pentru amândoi ca să-ți aplauzi demonii.
- Și cât zahăr să-ți pun?
- Nu beau cafea! Nu ți-am zis asta niciodată? Straniu!..
Despre el... un zbor de gând și mai mult nimic în dimineața asta, mi-e prea obosit dorul ca să-mi fie doar dor. Îmi sângerează călcâiele, toată noaptea am alergat cu gândul la el printre cioburile ascuțite de sticlă. Distanțele dintre fiecare "tic" și fiecare "tac" mi-au condamnat emoțiille. Și-a uitat parfumul în părul meu și privirea țintită în albastrul ochilor mei.
Închise ușa repede și plecă, n-a mai zis nimic. Era el, actorul grăbit pe care îl așteptau și alte roluri pe scena putredă a lumii.
Continuam să privesc pe geam ploaia care nu mai încetă. Era nouă și un sfert, întârziasem deja, până la fix oricum mai e mult, așa că nu avea nici un rost să mă grăbesc.
N-am stat niciodată pe o scenă să joc un rol, decât doar să dansez cu viața, iar el era actor.
Dincolo de geam, după toată pânza ploii, mă așteapta lumea, o nouă zi, aceeași oameni, culori împrăștiate, foi pe măsuță, foi pe jos și cerneală pe sufletu-mi.
Cât spectacol ar încăpea într-o ceașcă de cafea!...

DESPRE MINE

GALERIE/ PICTURĂ ȘI CAFEA

CAPRICIILE MUZEI

ARHIVĂ

Gândurile

și rândurile

îi fac pe oameni!