Nebunie,
Magie,
Plânsete și lacrimi,
Inimă și vene,
Stropi de vis și feerie,
Speranță întreagă, apoi spartă, apoi totuși cârpită,
Sinceritate,
Naturalețe,
Priviri albe și negre,
Roșu pe buze,
Albastru în ochi
Și iubire.
Cafea
Cu zahăr,
Fără zahăr,
Amintiri,
Muzica pe suflet,
Notele în palme,
Doamne - cum dansează privirile!
Și cum ne cântă vocile!
Alb, mult alb pe foaie
Și versuri despre
Noi,
Frig și multe răni în stânga
Ca o iarnă e simțirea,
Cu fulgi, cu tot...
Tu ești TU - ca un copil iubești viața!
Eu - măsor încă distanțe
De la mine
Pân` la tine.
Hai să ne împiedicăm
Odată,
Învață-mă să cad
Și-o să-ți arăt cum să te ridici.
Tu ești TU - ca un copil iubești viața!
Eu - sunt epistrofă
La toate poemele
Și păcatele
Pe care le-a scris
Eva vreodată!
Liniștea sparge timpane,
Cuvintele nu spun nimic;
La un capăt de apus de soare
Mă întâlnesc cu gândurile
Spânzurate de piciorul unei păsări călătoare;
Din ultima picătură de ploaie,
Nebunia prinde formă pe o foaie albă
Și un cer vinețiu
Îmi varsă culoare în ochi
Acolo, unde la un capăt de lume
Se sfârșește o zi!
Stau peste mine și ore, și clipe,
Și mute cuvinte-n viteză de vânt,
Alerg undeva cu străine aripe,
N-am timp să mă opresc la
STOP,
Nici să cânt.
Și-s înger și demon
În gânduri străine,
În ochi de albastru sticlos
Și sublim.
Dansez și mă-mpiedic
De Azi și de Mâine,
De Ieri n-are rost –
L-am spart din senin.
Iubesc sau Iubești? –
Întrebări de culoare,
De Alb și de Negru,
De Da sau de Nu.
Să stai în abstract –
Te-neacă amarul
Și stând la răscruci
Nu vezi
Roșu arzând.
Iubirea-i vândută
Cu Tot sau Nimic,
Scăpată din palme,
Cerșită din plin.
În timpul zero al nopții
Din alarmă,
Nimicul nu costă
Nici gram de argint!
Și-s înger și demon
Prea puțin sau prea mult
La limita dintre mine și tine.
Cuvinte și gest în viteză de vânt,
Cu priviri și nevroze, și eroare de gând,
Cu Tot sau Nimic
Iadul iubirii e scump pe pământ!..
Mai ascuțite decât lamele sunt cuvintele înjunghiate în 21 grame de suflet!..
Mai vizibil decât invizibilul văzut în fapte aparține celor 21 grame de suflet!..
Mai sărate decât valurile unei mări pot fi lacrimile care spală în șiroaie 21 grame de suflet – aceleași lacrimi pot fi și dulci, dar mai rar – de bucurie!..
Nimic nu doare mai mult decât loviturile în 21 grame de suflet!..
Nici un îngheț nu e mai rece decât atunci când îngheață într-un om 21 grame de suflet!..
Nimic nu cântărește mai greu ca tonele de fier decât 21 grame de suflet târâte după tine zilnic!..
Și nu cântărește mult, doar 21 de grame are un suflet, dar e de necrezut câte pot să încapă în el: oameni, alte 21 de grame de suflet, fapte, idei, durere, speranță, dragoste, zâmbete, suferință, răutate, vise și credință.
...dar din cele 21 de grame , 1 gram e de fericire – atât de puțin și atât de esențial pentru un suflet!...
Împacă-te cu tine însuți ca să nu te poți certa cu nimeni;
Iartă-te pe tine însuți ca să nu te poți supăra pe nimeni;
Ascultă-te pe tine însuți înainte ca să țipi la urechile care nu te aud;
Respectă-te pe tine însuți ca să nu te poată umili nimeni;
Iubește-te pe tine însuți, mai întâi de toate, ca să poți înțelege cum e să-ți iubească altcineva nebuniile;
Fii tu însuți în fața lumii și stăpânește-ți visele oricum și oriunde;
Fă-ți o cafea în fiecare luni dimineață, iar în loc de zahăr pune-ți o linguriță de speranță și revino mii și mii de ori cu zâmbetul pe față!
Și bat furtuni în mine,
Și soarele mă arde
Când mă gândesc la tine –
Privirile mi-s oarbe.
Înnebunesc cu gândul
Și ziua mi-e nebună;
Eu te iubesc ca vântul,
Ca gheara ce mă zgârâie.
De ce m-am prins de aripi?
Și tu m-ai prins în cuie?
Să stau eu spânzurată
În gândul tău de mâine?
Dizolvă-mă în praf
Și ține-mă de mână,
Țintește-mă în stânga
De dragoste nebună.