Antimuza

1. „Oricine poate spera să-și recapete toate drepturile; nu există pedepse pe viață. Condamnarea la muncă silnică pe viață se limitează până la urmă la douăzeci de ani. Munca silnică nu este istovitoare. Greutatea muncii nu stă în efortul fizic, ci în faptul că este obligatorie și nu aduce nici un câștig personal. Nu există lanțuri, nu există santinele, nu există capete rase.”
2. „În izbă nu-i decât o singură odaie cu cuptor rusesc. Podeaua e de lemn. O masă cu două, trei scăunele, o bancă și patul cu așternutul lui sau așternutul întins de-a dreptul pe jos. În unele case nu vezi nici atâta, doar în mijlocul odăii o saltea întinsă pe podea, de pe care se vede că abia s-a sculat cineva, iar pe pragul ferestrei, o strachină cu niște resturi de mâncare. S-ar părea că asta nu-i o casă, o cameră de locuit, ci o celulă pentru detenție izolată. Când sunt femei și copii, locuința mai seamănă oarecum a gospodărie țărănească, dar și acolo simți că lipsește ceva; nu sunt bunici, , nu sunt icoane vechi, nici mobile bătrânești; întregii gospodării îi lipsește trecutul, tradiția. Nu vezi un colț în care gospodina să-și fi adunat icoanele și lucrurile mai arătoase și chiar dacă este unul, e sărăcăcios, fără candelă, fără podoabe; lipsesc de asemenea și obiceiurile vechi; toate lucrurile poartă pecetea întâmplării, îți pare că familia nu trăiește la ea acasă, ci printre străini, sau că abia s-au mutat și încă n-a avut timp să se obișnuiască; oamenii nu au pisică, nu au nici măcar un greiere care să țârâie în serile lungi de iarnă și, mai ales, nu au patrie...”
3. „Răzbunarea este sentimentul cel mai nobil.”
4. „[…] curentul rece din Marea Ohotsk și ghețarii care plutesc de-a lungul țărmului răsăritean până prin luna iunie dovedesc, cu o claritate neîndurătoare, că atunci când natura a creat Sahalinul nu s-a gândit deloc la om.”
5. „[…] totul pe lumea asta, chiar și suferința are un sfârșit.”
6. „Orice plăcere obținută în ascuns, când se repetă des, se transformă în patimă.”

Viața este singurul loc sub soare unde îți mai poți cântări propria cenușă înainte de moarte. Unde poți verifica singur, printre bătăile inimii, câtă viață mai ai în propria cenușă și câtă cenușă, fără sens, ai adunat într-o viață. Din toată adunătura de trend-uri, de etichete morale și zoi sociale care ți se pun pe tavă astăzi, mai mult ca niciodată, găsește curajul să răstorni tava, să le eviți cu delicatețe și să gândești limpede.
Dacă nu ai simțit vreodată să te fi străpuns două-trei cuvinte până la lacrimi, să știi că încă nu le-ai citit sau încă nu le-ai auzit pe toate.
Dacă nu ai simțit niciodată cum e să-ți tragă viața o palmă peste obrazul stâng, să știi că încă te mai mângâie pe obrazul cel drept.
Dacă nu ai văzut vreodată lumina dintr-o noapte care scutură neîncetat stele visătorilor, să știi că ochii tăi încă nu au găsit bezna potrivită.
Dacă nu ai auzit vreodată cum îți țipă sufletul de durere, atunci nu l-ai ascultat niciodată.

Dacă nu ai văzut niște ochi care plâng, nu ai văzut niciodată niște ochi învingători și frumoși.

Dacă nu ai zburat vreodată către visele tale, atunci degeaba îți tot faci valiza să pleci de trei ori pe lună în direcții la întâmplare.
Dacă nu ți-ai cumpărat vreodată o carte bună din plăcere, atunci degeaba îți cumperi cele mai scumpe țoale.
Dacă nu ai tremurat vreodată de frigul unei îmbrățișări, atunci încă nu ai cunoscut adevărata trădare.
Dacă nu te-ai lăsat vreodată învins de rațiune, niciodată nu ți-ai înțeles inima.
Dacă n-ai gustat niciodată din cafeaua omului iubit, atunci n-ai aflat niciodată cât cântărește o ceașcă de cuvinte.
Dacă nu ai căutat să pui toată dragostea ta în palma unui om, atunci la ce bun mimezi fericirea?
La capătul tuturor lucrurilor fără un gram de bunătate stă o prăpastie.
Omul trăiește în viața asta pentru două-trei lucruri. Iar toate restu’ - sunt doar resturi...

1. „Ceva observai, totuşi, la ea, şi acel ceva erau ochii, în ei vedeai esenţa întregii sale fiinţe; n-aveai de ce să priveşti mai în adânc - toată viaţa ei era acolo.”
2. „Ochii aceştia erau albaştri; albaştri ca depărtările toamnei, albaştri ca albastrul ce se întrezăreşte printre coamele pierdute ale dealurilor şi povârnişurilor împădurite într-o dimineaţă însorită de septembrie. Un albastru ceţos, străbătut de umbre, fără început, fără întindere, şi pe care-l priveai în adâncuri, nu doar la suprafaţă.”
3. „În cimitirul acela nu era nimic care să te înfioare, nimic care să semene cu acele movile îndesate, întărite cu beţe, ce par să-ţi strige în urechi: „Întemniţare”, în loc să-ţi şoptească: „Odihnă”, sau pe care cresc flori îngrijite de grădină, ce-ţi trezesc în minte imaginea unor persoane învăluite în mătăsuri negre, nou-nouţe, şi cu batiste albe în mâini, care vin să vadă de ele; nimic care s-arate a făgaşuri de roţi ce-ţi amintesc de dricuri şi trăsuri mortuare, sau a tufişuri de chiparoşi, adevărate demonstraţii ale nenorocirii, sau a scânduri de raclă şi oseminte risipite pe după copaci — dovadă că nu suntem altceva decât simpli arendaşi ai propriilor noastre morminte.”
4. „- Îţi aminteşti de întrebarea mea, la care n-ai putut să-mi dai răspuns aseară... dacă eu însemn pentru dumneata mai mult ca oricare alt bărbat?
- Nu pot să-ţi răspund nici acum.
- De ce ?
- Fiindcă nici eu nu ştiu dacă însemn pentru dumneata mai mult ca oricare altă fată.”
5. „Nu atât timpul care s-a scurs, cât felul cum bat minutele în inimile noastre face cunoştinţa noastră mai veche sau mai nouă.”
6. „Femeile îşi acceptă soarta mai uşor decât bărbaţii.”
7. „În dragoste, cinstit nu-i nimeni.”
8. „În dragoste, orice este cinstit!”
9. „Uitarea, asta a fost, de când lumea, durerea cea mai mare a aşteptării pentru femeia îndrăgostită.”
10. „A noastră veselie ţine cât luna mai.”
11. „Am cunoscut oameni la Endelstow şi în alte părţi, care născociseră un adevărat sistem de măsurare a timpului. După umbre, vânt şi nori, după felul cum se mişcă oile şi vitele, după cântecul păsărilor şi cucurigul cocoşului, şi după o mie de alte semne şi sunete, pe care oamenii cu ceas în buzunar nici nu le bagă-n seamă, sunt în stare să-ţi spună cât e ora când pofteşti, la diferenţă de zece minute.”
12. „Cândva ai să înţelegi, urmă Knight, că în viaţă lupta pentru a răzbate e mai mult o chestiune de instinct.”
13. „Adevărate cuvinte care ard.”
14. „Sunt departe de a cunoaşte viaţa. O concepţie corectă asupra existenţei e un lucru prea vast ca să-l poţi obţine în scurtul răstimp al trecerii prin viaţă.”
15. „Speranţa e plăcută tocmai fiindcă nu înseamnă încă posesiune.”
16. „Sunt unele dezamăgiri care ne frâng, în timp ce altele ne lasă o rană, a cărei urmă o purtăm până-n mormânt. Acestea din urmă sunt atât de ascuţite, încât realizarea oricât de deplină a aceleiaşi dorinţe, cândva, în viitor, nu le mai poate şterge, şi rămânem încredinţaţi că fericirea s-a dus pentru vecie.”
17. „Fericirea are adesea motive de grabă, dar nenorocirii rar i se întâmplă să aibă pentru ce să se zbată şi să dea în brânci.”
18. „Adesea, dragostea se stinge prin scurgerea timpului, dar, şi mai adesea, prin înlocuirea celui iubit.”
19. „Câte nu s-au spus despre moarte, în fiecare epocă! Câte nu gândim şi noi, la rândul nostru, despre moarte!”
20. „Fiece om - propriul său creator.”
21. „Într-o inimă tânără speranţa nu moare cu una, cu două.”
22. „E mai bine să ai parte de o fărâmă de fericire trainică, care începe acum şi ţine toată viaţa, decât s-aştepţi să-ţi vină un car de fericire, cândva, în viitor, dar acum să n-ai nici măcar un dram.”

1. „Dar, oamenilor, cunoașteți voi tristețea celui care a rămas singur, pe care nimeni nu-l poate înțelege tocmai pentru că el a înțeles prea mult?”
2. „Cel mai bun lucru pe care îl poate face un om inteligent este să-și transforme existența într-o operă de artă, dar nu în sens de aventură sau nebunii metafizice, ci în adevăratul înțeles al cuvântului: a iubi, a trăi, a se hrăni, a visa artă, artă și artiști.”
3. „Toți bărbații există și toți sunt interesanți pentru o femeie. Toți bărbații au o personalitate, pentru o femeie. Dar nu toți știu să mănânce raci sau ouă moi, nu toți știu să se îmbrace evitând moda și grotescul, nu toți știu ce să citească și nu toți au curajul să gândească un gând până la capăt.”
4. „Nebunia și visul sunt preferabile sănătății.”
5. „A mă îndrepta asupra femeiei cu dragoste sau cu ură e prea puțin și e plicticos.”
6. „Voința rămâne instrument sigur și rece.”
7. „Am crezut că dragostea te trece în celălalt. Dar te trece acolo unde vrea el, unde vrea ea, în închipuirea lui, în nălucirile ei.”
8. „Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează.”
9. „Orice prietenie se întemeiază pe o parțială, dar susținută neînțelegere.”
10. „Nu e ușor de înțeles un geniu, dar e peste putință de înțeles un geniu sterp.”
11. „Eu sunt liber, tocmai pentru că linia gândului meu n-a tăiat piatra.”
12. „Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric.”
13. „Marele avantaj al binelui e că poate trece oricând în rău.”
14. „Plecarea fără singurătate nu prețuiește.”
15. „Noi suntem liberi pe hotărâri, doar că împlinirile nu ne aparțin; nu le împlinim noi, ci vremea: anii, ceasurile.”
16. „Pauză în gânduri.”
17. „În cele patru părți ale lumii soarele răsare în mii de locuri, dincolo de ochii mei.”
18. „Agonia unei vieți e fatală.”
19. „Cu jumătăți de lumină în suflet.”
20. „Nu am iubit decât simplitatea și lumina, ori de unde ar veni ea.”
21. „Dacă m-aș opri să scriu paradoxe, aș spune că însăși psihologia e o știință născută prin femei și cultivată de interesul lor. Numai un creier feminin crede că poate găsi corespondențele gândurilor în carne.”
22. „Toți vă opriți la cuvinte și judecați un om după o frază. Fraze se pot aduce din toate părțile și pot justifica toate aberațiile.”
23. „A viețui nu înseamnă a-ți risipi viața, nici a o risca.”
24. „E inexact să numești filosofie ceea ce numești numai o înțelepciune.”
25. „Oamenii pot veni în India pentru bani sau pentru poezie, și amândouă motive sunt binecuvântate. Dar pe dumneata nu te înțeleg; să pierzi treizeci de zile pe mare ca să te îndrăgostești de Isabel...”
26. „Urmând drumul marii erezii europene, modernii nu au timp să trăiască. Ați observat cât de puțin atenți sunt oamenii la viață, la drum? Fiecare nu dorește, nu vede și nu visează decât ținta. Această orbire totală și impasibilitatea la senzații, și erezie care confundă trăirea cu sfârșiturile. Oricine e grăbit să sfârșească: ziua, noaptea, anul, munca, suferința...”
27. „Și pentru că tot ce fac e spontan, liber, violent, îmi place să numesc viața mea orgie.”
28. „E peste măsură de greu să înțeleg un om; e aproape cu neputință să-l zugrăvesc.”
29. „Ai dreptate într-atât, cât nu accepți mecanizarea prin erudiție sau cerebralism.”
30. „Evenimentele sunt accesorii.”
31. „În toate călătoriile mele am fost întâi artist și apoi om.”
32. „Totul se poate întâmpla împotriva tuturor rațiunilor.”
33. „Nu mă înspăimântă o schimbare, o profeție sau o revelație, ci putința omului de a le uita, curajul de întoarcere în vechea mare moartă.”
34. „Indiferența e superstițioasă.”
35. „Misterul e simplu și inaccesibil, asemenea unui număr sau unui fapt, sau unui cuvânt, pentru un orb sau un surd.”
36. „Singur valabil și singur creator e curajul de a gândi.” (Mihai Sebastian)
37. „Nimic nu e valabil în artă dacă nu revelează un adevăr uman.” (Mihai Sebastian)
38. Sunt oameni în fața cărora te găsești închis, limitat și fără putință de comunicație, ca în fața unei case fără ferestre.” (Mihai Sebastian)
39. „Lipsa de valoare a unei copii nu stă în lipsa de originalitate, ci în lipsa de adevăr.” (Mihai Sebastian)

Oricât de multe răscruci și drumuri lungi nu ai avea în față, nu poți fugi mai departe de propriile oase.
Oricât de mult albastru nu ai vedea în alți ochi, întotdeauna te rătăcești mai mult în acei proprii.
Oricât de multe cuvinte nu ai servi pe tavă, întotdeauna câștigă faptele mici.
Oricât de mult nu ai condamna pe alții, nu înseamnă că ai dreptul să te scutești de partea ta de vină.
Oricât de mult nu ai spera, de ieri până azi, de azi până mâine, nu ai dreptul să nu faci nimic.
Oricât de mult nu ți-ai răsuci batista plină de lacrimi în palme, nu ai dreptul să fii slab în fața oricui.
Oricât de mulți oameni nu te-ar înconjura, sunt momente în care tot ce vrei este să te ascunzi într-un colț de lume, singur.
Oricât de mult nu te-ai cunoaște pe tine însuți, sunt momente când te simți mai incomplet ca niciodată.
Oricât de mult nu te-ar acuza alții, ești deja condamnat pentru fiecare clipă în care te-ai împiedicat de tine însuți.
Oricât de mult nu ești dator altuia, ești obligat mult mai mult în fața propriilor promisiuni neîmplinite.
Oricât de multe bătălii nu ai câștiga, ești învingător doar atunci când te depășești pe tine însuți.
Oricât de departe nu ai pleca, întotdeauna iei cu tine într-un colț de inimă locurile pe care le părăsești și oamenii.
Oricât de multă încredere nu ți-ar pune cineva în palme, nimic nu este fără Dumnezeu.
Oricât de puțini oameni nu ar face parte din viața ta, întotdeauna înveți de la toți acei mulți.
Oricât de multe griji nu ai avea, înveți să dansezi în ploaie.
Oricât de fericit nu ai fi, nu poți fi fericit de unul singur.
Oricât de mult nu ai iubi, dragostea împărțită la doi înseamnă totul.
Oricât de mult nu aș fi Eu, Tu – ești cea mai puternică forță a visului meu.
Oricât de mult sau oricât de puțin nu am trăi, suntem cerșetori de timp doar atunci când murim.

DESPRE MINE

GALERIE/ PICTURĂ ȘI CAFEA

CAPRICIILE MUZEI

ARHIVĂ

Gândurile

și rândurile

îi fac pe oameni!