Antimuza

Viața este singurul loc sub soare unde îți mai poți cântări propria cenușă înainte de moarte. Unde poți verifica singur, printre bătăile inimii, câtă viață mai ai în propria cenușă și câtă cenușă, fără sens, ai adunat într-o viață. Din toată adunătura de trend-uri, de etichete morale și zoi sociale care ți se pun pe tavă astăzi, mai mult ca niciodată, găsește curajul să răstorni tava, să le eviți cu delicatețe și să gândești limpede.
Dacă nu ai simțit vreodată să te fi străpuns două-trei cuvinte până la lacrimi, să știi că încă nu le-ai citit sau încă nu le-ai auzit pe toate.
Dacă nu ai simțit niciodată cum e să-ți tragă viața o palmă peste obrazul stâng, să știi că încă te mai mângâie pe obrazul cel drept.
Dacă nu ai văzut vreodată lumina dintr-o noapte care scutură neîncetat stele visătorilor, să știi că ochii tăi încă nu au găsit bezna potrivită.
Dacă nu ai auzit vreodată cum îți țipă sufletul de durere, atunci nu l-ai ascultat niciodată.

Dacă nu ai văzut niște ochi care plâng, nu ai văzut niciodată niște ochi învingători și frumoși.

Dacă nu ai zburat vreodată către visele tale, atunci degeaba îți tot faci valiza să pleci de trei ori pe lună în direcții la întâmplare.
Dacă nu ți-ai cumpărat vreodată o carte bună din plăcere, atunci degeaba îți cumperi cele mai scumpe țoale.
Dacă nu ai tremurat vreodată de frigul unei îmbrățișări, atunci încă nu ai cunoscut adevărata trădare.
Dacă nu te-ai lăsat vreodată învins de rațiune, niciodată nu ți-ai înțeles inima.
Dacă n-ai gustat niciodată din cafeaua omului iubit, atunci n-ai aflat niciodată cât cântărește o ceașcă de cuvinte.
Dacă nu ai căutat să pui toată dragostea ta în palma unui om, atunci la ce bun mimezi fericirea?
La capătul tuturor lucrurilor fără un gram de bunătate stă o prăpastie.
Omul trăiește în viața asta pentru două-trei lucruri. Iar toate restu’ - sunt doar resturi...

1. „Ceva observai, totuşi, la ea, şi acel ceva erau ochii, în ei vedeai esenţa întregii sale fiinţe; n-aveai de ce să priveşti mai în adânc - toată viaţa ei era acolo.”
2. „Ochii aceştia erau albaştri; albaştri ca depărtările toamnei, albaştri ca albastrul ce se întrezăreşte printre coamele pierdute ale dealurilor şi povârnişurilor împădurite într-o dimineaţă însorită de septembrie. Un albastru ceţos, străbătut de umbre, fără început, fără întindere, şi pe care-l priveai în adâncuri, nu doar la suprafaţă.”
3. „În cimitirul acela nu era nimic care să te înfioare, nimic care să semene cu acele movile îndesate, întărite cu beţe, ce par să-ţi strige în urechi: „Întemniţare”, în loc să-ţi şoptească: „Odihnă”, sau pe care cresc flori îngrijite de grădină, ce-ţi trezesc în minte imaginea unor persoane învăluite în mătăsuri negre, nou-nouţe, şi cu batiste albe în mâini, care vin să vadă de ele; nimic care s-arate a făgaşuri de roţi ce-ţi amintesc de dricuri şi trăsuri mortuare, sau a tufişuri de chiparoşi, adevărate demonstraţii ale nenorocirii, sau a scânduri de raclă şi oseminte risipite pe după copaci — dovadă că nu suntem altceva decât simpli arendaşi ai propriilor noastre morminte.”
4. „- Îţi aminteşti de întrebarea mea, la care n-ai putut să-mi dai răspuns aseară... dacă eu însemn pentru dumneata mai mult ca oricare alt bărbat?
- Nu pot să-ţi răspund nici acum.
- De ce ?
- Fiindcă nici eu nu ştiu dacă însemn pentru dumneata mai mult ca oricare altă fată.”
5. „Nu atât timpul care s-a scurs, cât felul cum bat minutele în inimile noastre face cunoştinţa noastră mai veche sau mai nouă.”
6. „Femeile îşi acceptă soarta mai uşor decât bărbaţii.”
7. „În dragoste, cinstit nu-i nimeni.”
8. „În dragoste, orice este cinstit!”
9. „Uitarea, asta a fost, de când lumea, durerea cea mai mare a aşteptării pentru femeia îndrăgostită.”
10. „A noastră veselie ţine cât luna mai.”
11. „Am cunoscut oameni la Endelstow şi în alte părţi, care născociseră un adevărat sistem de măsurare a timpului. După umbre, vânt şi nori, după felul cum se mişcă oile şi vitele, după cântecul păsărilor şi cucurigul cocoşului, şi după o mie de alte semne şi sunete, pe care oamenii cu ceas în buzunar nici nu le bagă-n seamă, sunt în stare să-ţi spună cât e ora când pofteşti, la diferenţă de zece minute.”
12. „Cândva ai să înţelegi, urmă Knight, că în viaţă lupta pentru a răzbate e mai mult o chestiune de instinct.”
13. „Adevărate cuvinte care ard.”
14. „Sunt departe de a cunoaşte viaţa. O concepţie corectă asupra existenţei e un lucru prea vast ca să-l poţi obţine în scurtul răstimp al trecerii prin viaţă.”
15. „Speranţa e plăcută tocmai fiindcă nu înseamnă încă posesiune.”
16. „Sunt unele dezamăgiri care ne frâng, în timp ce altele ne lasă o rană, a cărei urmă o purtăm până-n mormânt. Acestea din urmă sunt atât de ascuţite, încât realizarea oricât de deplină a aceleiaşi dorinţe, cândva, în viitor, nu le mai poate şterge, şi rămânem încredinţaţi că fericirea s-a dus pentru vecie.”
17. „Fericirea are adesea motive de grabă, dar nenorocirii rar i se întâmplă să aibă pentru ce să se zbată şi să dea în brânci.”
18. „Adesea, dragostea se stinge prin scurgerea timpului, dar, şi mai adesea, prin înlocuirea celui iubit.”
19. „Câte nu s-au spus despre moarte, în fiecare epocă! Câte nu gândim şi noi, la rândul nostru, despre moarte!”
20. „Fiece om - propriul său creator.”
21. „Într-o inimă tânără speranţa nu moare cu una, cu două.”
22. „E mai bine să ai parte de o fărâmă de fericire trainică, care începe acum şi ţine toată viaţa, decât s-aştepţi să-ţi vină un car de fericire, cândva, în viitor, dar acum să n-ai nici măcar un dram.”

1. „Dar, oamenilor, cunoașteți voi tristețea celui care a rămas singur, pe care nimeni nu-l poate înțelege tocmai pentru că el a înțeles prea mult?”
2. „Cel mai bun lucru pe care îl poate face un om inteligent este să-și transforme existența într-o operă de artă, dar nu în sens de aventură sau nebunii metafizice, ci în adevăratul înțeles al cuvântului: a iubi, a trăi, a se hrăni, a visa artă, artă și artiști.”
3. „Toți bărbații există și toți sunt interesanți pentru o femeie. Toți bărbații au o personalitate, pentru o femeie. Dar nu toți știu să mănânce raci sau ouă moi, nu toți știu să se îmbrace evitând moda și grotescul, nu toți știu ce să citească și nu toți au curajul să gândească un gând până la capăt.”
4. „Nebunia și visul sunt preferabile sănătății.”
5. „A mă îndrepta asupra femeiei cu dragoste sau cu ură e prea puțin și e plicticos.”
6. „Voința rămâne instrument sigur și rece.”
7. „Am crezut că dragostea te trece în celălalt. Dar te trece acolo unde vrea el, unde vrea ea, în închipuirea lui, în nălucirile ei.”
8. „Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează.”
9. „Orice prietenie se întemeiază pe o parțială, dar susținută neînțelegere.”
10. „Nu e ușor de înțeles un geniu, dar e peste putință de înțeles un geniu sterp.”
11. „Eu sunt liber, tocmai pentru că linia gândului meu n-a tăiat piatra.”
12. „Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric.”
13. „Marele avantaj al binelui e că poate trece oricând în rău.”
14. „Plecarea fără singurătate nu prețuiește.”
15. „Noi suntem liberi pe hotărâri, doar că împlinirile nu ne aparțin; nu le împlinim noi, ci vremea: anii, ceasurile.”
16. „Pauză în gânduri.”
17. „În cele patru părți ale lumii soarele răsare în mii de locuri, dincolo de ochii mei.”
18. „Agonia unei vieți e fatală.”
19. „Cu jumătăți de lumină în suflet.”
20. „Nu am iubit decât simplitatea și lumina, ori de unde ar veni ea.”
21. „Dacă m-aș opri să scriu paradoxe, aș spune că însăși psihologia e o știință născută prin femei și cultivată de interesul lor. Numai un creier feminin crede că poate găsi corespondențele gândurilor în carne.”
22. „Toți vă opriți la cuvinte și judecați un om după o frază. Fraze se pot aduce din toate părțile și pot justifica toate aberațiile.”
23. „A viețui nu înseamnă a-ți risipi viața, nici a o risca.”
24. „E inexact să numești filosofie ceea ce numești numai o înțelepciune.”
25. „Oamenii pot veni în India pentru bani sau pentru poezie, și amândouă motive sunt binecuvântate. Dar pe dumneata nu te înțeleg; să pierzi treizeci de zile pe mare ca să te îndrăgostești de Isabel...”
26. „Urmând drumul marii erezii europene, modernii nu au timp să trăiască. Ați observat cât de puțin atenți sunt oamenii la viață, la drum? Fiecare nu dorește, nu vede și nu visează decât ținta. Această orbire totală și impasibilitatea la senzații, și erezie care confundă trăirea cu sfârșiturile. Oricine e grăbit să sfârșească: ziua, noaptea, anul, munca, suferința...”
27. „Și pentru că tot ce fac e spontan, liber, violent, îmi place să numesc viața mea orgie.”
28. „E peste măsură de greu să înțeleg un om; e aproape cu neputință să-l zugrăvesc.”
29. „Ai dreptate într-atât, cât nu accepți mecanizarea prin erudiție sau cerebralism.”
30. „Evenimentele sunt accesorii.”
31. „În toate călătoriile mele am fost întâi artist și apoi om.”
32. „Totul se poate întâmpla împotriva tuturor rațiunilor.”
33. „Nu mă înspăimântă o schimbare, o profeție sau o revelație, ci putința omului de a le uita, curajul de întoarcere în vechea mare moartă.”
34. „Indiferența e superstițioasă.”
35. „Misterul e simplu și inaccesibil, asemenea unui număr sau unui fapt, sau unui cuvânt, pentru un orb sau un surd.”
36. „Singur valabil și singur creator e curajul de a gândi.” (Mihai Sebastian)
37. „Nimic nu e valabil în artă dacă nu revelează un adevăr uman.” (Mihai Sebastian)
38. Sunt oameni în fața cărora te găsești închis, limitat și fără putință de comunicație, ca în fața unei case fără ferestre.” (Mihai Sebastian)
39. „Lipsa de valoare a unei copii nu stă în lipsa de originalitate, ci în lipsa de adevăr.” (Mihai Sebastian)

Oricât de multe răscruci și drumuri lungi nu ai avea în față, nu poți fugi mai departe de propriile oase.
Oricât de mult albastru nu ai vedea în alți ochi, întotdeauna te rătăcești mai mult în acei proprii.
Oricât de multe cuvinte nu ai servi pe tavă, întotdeauna câștigă faptele mici.
Oricât de mult nu ai condamna pe alții, nu înseamnă că ai dreptul să te scutești de partea ta de vină.
Oricât de mult nu ai spera, de ieri până azi, de azi până mâine, nu ai dreptul să nu faci nimic.
Oricât de mult nu ți-ai răsuci batista plină de lacrimi în palme, nu ai dreptul să fii slab în fața oricui.
Oricât de mulți oameni nu te-ar înconjura, sunt momente în care tot ce vrei este să te ascunzi într-un colț de lume, singur.
Oricât de mult nu te-ai cunoaște pe tine însuți, sunt momente când te simți mai incomplet ca niciodată.
Oricât de mult nu te-ar acuza alții, ești deja condamnat pentru fiecare clipă în care te-ai împiedicat de tine însuți.
Oricât de mult nu ești dator altuia, ești obligat mult mai mult în fața propriilor promisiuni neîmplinite.
Oricât de multe bătălii nu ai câștiga, ești învingător doar atunci când te depășești pe tine însuți.
Oricât de departe nu ai pleca, întotdeauna iei cu tine într-un colț de inimă locurile pe care le părăsești și oamenii.
Oricât de multă încredere nu ți-ar pune cineva în palme, nimic nu este fără Dumnezeu.
Oricât de puțini oameni nu ar face parte din viața ta, întotdeauna înveți de la toți acei mulți.
Oricât de multe griji nu ai avea, înveți să dansezi în ploaie.
Oricât de fericit nu ai fi, nu poți fi fericit de unul singur.
Oricât de mult nu ai iubi, dragostea împărțită la doi înseamnă totul.
Oricât de mult nu aș fi Eu, Tu – ești cea mai puternică forță a visului meu.
Oricât de mult sau oricât de puțin nu am trăi, suntem cerșetori de timp doar atunci când murim.

1. „Pentru unii, a fi nefericit nu-i o distracție, ci o muncă laborioasă, cu normă întreagă.”
2. „Totul e să spui tot, dar imi lipsesc cuvintele.” (Paul Eluard)
3. „Într-un cuplu, poate că important nu e să vrei să-l faci fericit pe celălalt, ci să te faci pe tine însuți fericit oferind această fericire celuilalt.”
4. „Mijloacele fac parte din adevăr, la fel de bine ca și rezultatul... căutarea adevărată înseamnă adevărul desfășurat, ale cărui componente izolate se reunesc în rezultat.” (Karl Marx)
5. „Cei doi parteneri ar trebui să fie în stare să iubească distanța care-i desparte și datorită căreia fiecare dintre ei îl zărește pe celălalt întreg, decupat pe fundalul cerului.” (R.M. Rilke)
6. „Dor-ul meu e că împreună cu tine dor-esc să trăiesc.”
7. „Vreau să-mi pun o stea la mine-n casă, și Doamne! Cât de mulți prieteni îmi spun că nu-i cu putință.”
8. „A te întâlni pentru a te putea despărți.
Accept să mor deoarece am trăit plăcut.
Accept să te pierd deoarece te-am cunoscut.
Accept să te părăsesc deoarece te-am întâlnit.
Accept să fiu cu tine deoarece m-am regăsit.”
9. „Suntem în mai mare măsură propriii noștri prizonieri... decât ai celuilalt.”
10. „Infidelitate: nu mă înșeli cu altcineva, mă înșeli cu tine, prefăcându-te a crede că eu rămân împortantă, pe când totul în tine mă preface în neant.”
11. „Dificultatea stă nu în a vorbi, ci în a fi auzit.”
12. „Cu ce să încep? Am atâtea lucruri să-ți spun, să le urlu, să le repet la nesfârșit ca să ți le-ndes în urechi, încât ar trebui să vorbesc zile-n șir. Dar cele mai tainice, cele îngropate sub straturi groase de tăcere și orbire, cele mai zăvorâte în adâncul neînțelegerii, cele mai strivite de spaimă și totuși gata să dea pe dinafară într-o revărsare de angoasă – n-au văzut niciodată lumina zilei. Și tocmai pe acestea trebuie să le fac să iasă și să se rostească, fără ca vorbele să fie șlefuite, potrivite, înșiruite-n fraze. E vorba de viața noastră...”
13. „Problema nu e de a ști ce-i de făcut, ci de a ști cum să te simți diferit și de a ști să fii astfel și după aceea.”
14. „Se va ivi într-o bună zi o făptură cu privirea atât de adevărată, încât realul o va urma.” (Joe Bousquet)
15. „Suntem răspunzători de ceea ce ni se întâmplă, iar nu de ceea ce dorim să se întâmple.”
16. „Nu-i nevoie să te încurci în lucruri complicate ca să spui ce-i important sau esențial. Spontanietatea înseamnă alegere, libertatea de a-ți alege și exprima propriile sentimente.”
17. „Numai persoana pe care o iubim, cea față de care suntem apropiați are puterea de-a ne nărui, de-a ne înăbuși și chiar de a ne ucide, sporindu-ne și cultivându-ne angoasele... dar tot ea e singura în măsură a ne îngădui să descoperim forțele cele mai ascunse, cele mai uitate.”
18. „Să înveți să-ți vorbești ție însuți, ca să-ți auzi în sfârșit propriul cuvânt.”
19. „Comunicarea are ceva oceanic în fluxul și refluxul ei, în deschiderea și închiderea ei, în a vorbi, a tăcea, a înainta, a da înapoi, a se îmbrățișa, a se despărți; și dacă aceste ritmuri se instalează într-un cuplu, în absență și prezență, atunci ia ființă o uniune deplină.”
20. „Să asediezi speranța, să știi ce iubești, nu-ul dintre da-uri, da-ul dintre nu-uri.”
(Andree Chedid)
21. „Nu vreau să te schimbi, m-ar obliga și pe mine să mă schimb. Dacă eu merg în sensul dorit de tine, în timp ce tu mergi în sensul cerut de mine, vom continua să nu știm niciodată dacă să alegem marea sau muntele pentru viitoarea noastră vacanță.”
22. „Suntem ca niște navigatori fără busolă, fără port de origine, pierduți în noaptea sentimentelor, sfâșiați în zorii întâlnirilor stângace și prea scurte, sfărâmați atunci când ne regăsim.”
23. „A ajunge o ființă cu dorințe proprii înseamnă să-ți asumi riscul de a-l răni pe celălalt prin enunțarea acestor diferite dorințe. Cred că e important să fii exigent; ceea ce ucide iubirea e să vrei să scuzi totul, să înțelegi totul.”
24. „Trebuia să vorbim, dar am tăcut amândoi. Ne-am ucis cu tăcerea recitențelor, cu spaima, cu resentimentele noastre.”
25. „Te vreau pe tine pentru că-i mai simplu decât să îmbrățișez omenirea întreagă – de care aș avea nevoie ca să te înlocuiesc.”
26. „A te schimba nu înseamnă a deveni un altul, ci a rămâne cel care ești, acceptându-te.”
27. „Nu întotdeauna alegem ruptura, nici durerea adevărată, ci adesea alegem supraviețuirea.”
28. „Mi-e greu să dăruiesc dacă tu iei și ceri întruna.”
29. „În căutarea adevărului, dificultatea e... că uneori îl găsești!”
30. „Nu ne întâlnim decât izbindu-ne unul de altul și fiecare, ținându-și cu mâinile măruntaiele sfâșiate, îl învinuiește pe celălalt, care-și adună și el măruntaiele.” (Gustave Flaubert)
31. „A merge mai departe cu cineva înseamnă de multe ori a merge mai aproape.”
32. „Nu există nici un motiv pentru care să rămânem împreună... dar există o groază care se opun despărțirii noastre...”
33. „Nici că se află persoană mai exigentă decât aceea care nu cere nu cere nimic... și o spune.”
34. „Așa se joacă acest transfer pătimaș și ambivalent. Te distrug ca să te posed. Mă distrug ca să mă păstrezi.”
35. „Și unul și celălalt știu perfect ce nu le trebuie: celălalt. Și tocmai această certitudine îi ține împreună.”
36. „Am atâtea de spus, dar nu și dorința să le spun. Ceea ce poate fi tradus prin: „Trezește în mine dorința de-a le spune, interesează-te de mine.””
37. „Îl înțelegeam atât de bine pe celălalt, încât mai rămânea să mă înțeleg doar pe mine.”
38. „Vinovăția este un cancer al relațiilor de iubire. Mi-e ciudă pe mine că-ți fac rău și că-ți stric plăcerea puținelor noastre clipe de viață comună prin stări proaste, plânsete, tăceri, refuzuri, dar eu te fac să plătești și toate astea, altminteri ar fi de neîndurat pentru mine să mă știu atât de rău.”
39. „Nu pot să mă gândesc la NOI, am rămas tot la EU, pentru că ani de zile am rămas la CELĂLALT.”
40. „Ceea ce caută a se rosti cel mai imperios ești tu, acolo unde tu ești eu; sunt eu, acolo unde eu sunt tu.”
41. „„Nu izbutesc să te cunosc” înseamnă: nu voi ști niciodată ce gândești tu cu adevărat despre mine. ”Nu te pot descifra pentru că nu știu cum mă descifrezi.”” (Roland Barthes)
42. „Comunicarea vizează un spațiu la prima vedere de netrecut, care desparte, opune două ființe; ea privește tocmai diferențele dintre acestea, vrând să le reducă în favoarea unei apropieri. Ispita constă în a te pierde tocmai în acest spațiu, fără a mai putea ajunge la celălalt.”
43. „Când vrei să te-agăți de vorbe, refuzi exprimarea. Când monopolizezi cuvântul, înseamnă că-l reduci la vorbele care-l exprimă, refuzându-i sensul și exigența.” (E. Amado-Levy-Valensi)
44. „Nu sufăr că te pierd, ci-mi pare rău că n-am știut să te-ntâlnesc la miile de cotituri ale vieții noastre în comun.”
45. „Echilibrul este cel mai neînsemnat dezechilibru.”
46. „Nevoia de a te simți iubit e deseori legată de suferința impusă celuilalt.”
47. „În orice relație triunghiulară, cine e cel înșelat? Tu însuți și nimeni altul decât tu însuți. Indiferent de poziția ocupată în triunghi.”
48. „– Mă iubești oare cu adevărat?
– Da, mult.
– Nu-i adevărat, căci dacă m-ai iubi, aș simți-o, n-ar mai fi nevoie să te întreb.”
49. „Unul dintre inconvenientele umane e acela că nu poți obține o satisfacție spontană din partea altei persoane fără crearea unui „paradox al eșecului”.”
50. „Ne ratăm, acționăm în contratimp, nu ne regăsim. Când unul vrea să vorbească, celălalt nu ascultă. Când unul zâmbește, celălalt se întristează. Și declarațiile astea prostești de „Te iubesc” care încep cu Eu. Parcă uneori s-ar potrivi mai bine să spui „Ești iubit”. Fără ca vreodată să mai pomenești despre tine la persoana întâi.” (P. Tisserand)
51. „Aș voi atât de mult să-mi înțelegi sentimentele profunde, ceea ce trăiesc eu acum, chiar dacă tu nu trăiești toate acestea, chiar dacă te simți rănit că eu pot gândi astfel...”
52. „Dacă vorbești prea mult despre mine, nu mă mai aud.”
53. „Realitatea nu liniștește, dimpotrivă, cu alte cuvinte, evidența nu-i totdeauna evidentă.”
54. „Deseori recurgem la ceste cuvinte periculoase: „totdeauna” și „niciodată” vorbind despre celălalt, având astfel tendința să-l pietrificăm în atitudini imuabile.”
55. „Dacă cer prea mult nu mai pot dărui nimic.”
56. „Se spune că bărbații cunosc o sută de feluri de-a face dragoste; eu însă știu că femeile cunosc o mie de feluri de-a n-o face.”
57. „Chiar și-atunci când vorbește, continuă să tacă.”
58. „Terorismul începe odată cu întrebările, mai ales atunci când cel care are multe de spus tace, iar cel care vorbește nu spune nimic.”
59. „Cerem imprevizibilului să dezamăgească așteptarea.” (Rene Char)
60. „Ascultarea e o exigență atât de puternică, încât deseori ajunge să fie deplasată.”
61. „Nu spune nimic, prea mă tem să-ți dau iarăși ascultare. Nu mă întreba nimic, pentru a putea descoperi propria mea întrebare. Nu mă obliga prea mult, ca să-mi pot găsi singur elanul, drumul spre tine.”
62. „O carte are întotdeauna doi autori: cel care o scrie și cel care o citește...”
63. „E omenesc să te înșeli, dar când guma se tocește mai repede decât creionul, înseamnă că exagerăm.” (J. Jenkins)
64. „Comunicarea e ceea ce se întâmplă între cel care cheamă și cel care e chemat.”
65. „E vorba de-o întâlnire atunci când strălucirea realității orbește până și visul.”
66. „Alergi spre ceva, găsești altceva...
Alergi spre cineva, te regăsești pe tine!
67. „Da, simt nevoia ca privirea ta să poposească asupra-mi, dar mai simt și nevoia ca vorba ta să vină spre mine.”
68. „Uneori, când sunt cu tine, sunt eu. Alteori însă nu sunt eu, căci mă aflu într-altă parte. Oare cum poți să afli și să mă iubești acolo unde mă aflu?”
69. „Numeroase sunt înfățișările și limbajului iubirii! După cum e bine să ne amintim că iubirea începe adesea printr-o tăcere și că încearcă să-și supraviețuiască prin demonstrații, declarații, asigurări și reasigurări.”
70. „Ce înseamnă să te îndrăgostești? E începutul stării de contopire a trăirilor celor doi.”
71. „Dacă nu știi ce să faci cu mâinile, prefă-le în mângăieri.”
72. „Greu e nu să înveți ceea ce nu știi, ci să înveți ceea ce știi.”
73. „Cuplu: un spațiu al posibilităților în care se vor desfășura multe imposibilități.”
74. „Priviri, zâmbete și gesturi mai grăitoare decât cuvintele neinventate încă.”
75. „Fericirea e în același timp o stare efemeră și permanentă. E efemeră atunci când o întâlnim – uneori trecem prin ea atât de repede, încât nici nu ne dăm seama că există. Permanentă, deoarece se află peste tot, în stare de potențialitate, ca oxigenul în aer.”
76. „În viața de zi cu zi dorim neobișnuitul; în clipele extraordinare – banalul. În cotidian dorim extazul, iar în momentele extraordinare – liniștea.”
77. „Despărțind ceea ce era unit și unind ceea ce era separat prin înfiriparea unui „noi”, iubirea pe cale să se nască va încerca să se instituționalizeze într-o viață de cuplu. Acest timp aparte al nașterii iubirii va constitui unitatea de măsură, etalonul la care cuplul se va raporta pentru a-și justifica uneori existența.”
78. „Și prostiile astea de „te iubesc”, care încep mereu cu Eu, ar trebui spus „tu ești iubit/ă”.”
79. „Mi-a luat mult până să pornesc în căutarea diferenței mele, pierdute în asemănarea cu celălalt.”
80. „Te căsătorești cu persoana care apare atunci când vulnerabilitatea ta este maximă.” (K. Berwick)
81. „Ce să fac cu libertatea mea, dacă mă închide în rolul unei femei puternice – așa cum eu nu sunt.”

DESPRE MINE

GALERIE/ PICTURĂ ȘI CAFEA

CAPRICIILE MUZEI

ARHIVĂ

Gândurile

și rândurile

îi fac pe oameni!