1. „Hârtia este mai răbdătoare decât oamenii.”
2. „Am ajuns acum în punctul de unde a pornit toată ideea asta cu jurnalul: n-am nici o prietenă.”
3. „Fac pe ofensata și le spun, scurt pe doi, că e cazul să plece acasă.”
4. „Iubirea nu îngăduie porunci.”
5. „Pentru a n-șpea oară, doamnei Van Daan nu-i sunt toţi boii acasă.”
6. „Cu asta începe și se sfârșește de fiecare dată avalanșa ei de vorbe. „Dacă Anne ar fi fata mea.“ Din fericire, nu sunt.”
7. „Dar acum măcar știu un lucru: ajungi să cunoști bine oamenii abia după ce te-ai certat zdravăn cu ei o dată. Abia atunci poţi să le judeci caracterul!”
8. „De altminteri, nu există pe lume dușmănie mai mare decât cea dintre germani și evrei.”
9. „Săptămâna asta am citit mult și am muncit puţin. Așa trebuie să faci pe lumea asta și-atunci în mod sigur vei ajunge departe.”
10. „E un spectacol amuzant să văd cum merg oamenii. Ai zice că sunt cu toţii teribil de grăbiţi, cât pe ce să se împiedice de propriile picioare.”
11.„ Numerele 6 și 7: Despre tata și despre mine n-o să spun mare lucru. Primul este cel mai modest dintre toţi de la masă. El se uită mai întâi dacă au fost serviţi ceilalţi. Nu-i trebuie nimic, cele mai bune lucruri sunt pentru copii. Este un exemplu de bunătate, iar lângă el stă pachetul de nervi al Anexei.”
12. „Arta de a trăi. Nu sună amuzant?”
13. „Ca să fiu sinceră, din când în când uit cu cine ne-am certat și cu cine ne-am împăcat deja.”
14. „Le iubesc doar pentru că sunt mama și Margot, ca oameni ar putea să se ducă naibii.”
15. „Și pentru mine mama nu este mamă. Eu însămi trebuie să-mi fiu mamă. M-am separat de ei, mă descurc cum pot de una singură și o să văd mai târziu unde ajung. Toate astea se datorează faptului că am o imagine exactă a ceea ce se cuvine să fie o mamă și o soție și nu regăsesc la ea nimic din ce ar trebui să numesc eu mamă.”
16. „Poate oare cineva să-și mulţumească pe deplin copiii?”
17. „Nu există echilibru în felul cum sunt tratată. Într-o zi Anne este tare inteligentă și are voie să știe tot, în ziua următoare aud că Anne nu-i decât o oaie mică și proastă, care nu știe nimic și crede că a învăţat cine știe ce minunăţii de prin cărţi! Nu mai sunt bebelușul și copilul alintat de care să râdă lumea la orice gest ar face. Am idealurile mele, am idei și planuri proprii, dar încă nu le pot exprima cu limpezime.”
18. „Pentru moment, disputele furtunoase s-au mai potolit, doar Dussel mai este certat cu soţii Van Daan. Când vorbește despre doamna Van Daan, nu spune decât „vaca aia proastă“ sau „viţeaua aia bătrână“, și invers, ea îl numește pe infailibilul savant „domnișoară bătrână“, „fată bătrână veșnic ţâfnoasă“ și așa mai departe. Râde ciob de oală spartă!”
19. „Mi- a rămas o consolare, chiar dacă una destul de slabă: stiloul meu a fost incinerat, exact așa cum vreau și eu să fiu cândva.”
20. „Nu exagerez când spun că lui Dussel îi lipsește o verigă din creier.”
21. „Ce caută insul ăsta la inima mea? Că doar nu-i iubitul meu! De altfel, ce-i sănătos sau nu înăuntru el și-așa n-aude. Ar trebui mai întâi să-și cureţe urechile, căci începe să semene periculos de mult cu un surd.”
22. „Cu toată iubirea multora din jur, un om poate să se simtă singur atunci când nu e pentru nimeni „cel mai drag“. ”
23. „Mamei i s-a părut deosebit de interesantă fiindcă descrie numeroase probleme ale tinerilor. Un pic ironic, mi-am zis în sinea mea: „Ai face bine să te ocupi mai întâi de propriii tăi tineri!“”
24. „Cine știe, poate că odată o să fiu lăsată mai singură decât aș avea chef!”
25. „Am ajuns în punctul în care-mi este aproape indiferent dacă mor sau rămân în viaţă. Lumea va continua să se învârtească și fără mine, iar eu, oricum, nu mă pot opune evenimentelor. Îmi asum riscul și nu fac nimic altceva decât să învăţ și să sper că totul se va termina cu bine.”
26. „Sunt neliniștită, umblu dintr-o cameră într-alta, respir prin crăpătura unei ferestre închise, îmi simt inima bătând de parcă ar spune: „Împlinește-mi în sfârșit dorul.“ Cred că simt primăvara în mine, simt deșteptarea primăverii, o simt în corpul și în sufletul meu. Trebuie să mă stăpânesc pentru a mă comporta normal, sunt într-o confuzie totală, nu știu ce să citesc, ce să scriu, ce să fac, nu știu decât că mi- e dor…”
27. „Tot ce se poate. Însă ai avantajul că nu se vede că ești timidă. Nu- ţi pierzi nici culoarea, nici forma.”
28. „Pentru orice om căruia îi este frică, care e singur sau nefericit, remediul cel mai bun este în mod cert să iasă afară, să meargă undeva unde să fie cu totul singur, singur cu natura, cu cerul și cu Dumnezeu. Căci abia atunci și numai atunci simţi că totul este cum trebuie să fie și că Dumnezeu vrea să- i vadă pe oameni fericiţi în mijlocul naturii simple, dar frumoase. Câtă vreme toate astea există și, fără îndoială, așa va fi mereu, știu că, în orice condiţii, există o consolare pentru fiecare tristeţe. Și cred cu fermitate că natura poate alunga multe nenorociri.”
29. „Câtă vreme te poţi uita fără teamă la cer, vei ști că lăuntric ești pur și că, orice- ar fi, îţi vei regăsi fericirea.”
30. „Ce idioţi și stupizi pot fi adulţii!”
31. „Iubire, ce este iubirea? Cred că iubirea este ceva ce, de fapt, nu se poate traduce în cuvinte. Iubire înseamnă să înţelegi pe cineva, să ţii la cineva, să împărtășești cu el fericirea și necazul. Și, la toate astea, se adaugă mai devreme sau mai târziu și iubirea fizică. Ai împărţit ceva, ai oferit ceva, ai primit ceva. Și dacă te căsătorești sau nu, dacă ai un copil sau nu, dacă ţi- ai pierdut onoarea sau nu, toate astea nu contează dacă știi că pentru tot restul vieţii ai pe cineva lângă tine care te înţelege și pe care nu trebuie să- l împarţi cu nimeni!”
32. „Niciodată cucerirea mea n-ar fi atât de dificilă, atât de frumoasă și atât de minunată dacă n-ar exista tocmai atracţia celuilalt sex!”
33. „Eu cred că, dimpotrivă, în orice necaz este și o urmă de frumos. Dacă ai ochi pentru ea, descoperi din ce în ce mai multă bucurie și-ţi regăsești echilibrul. Iar cine-i fericit îi va face și pe alţii fericiţi. Cine are curaj și încredere nu se va lăsa pradă nenorocirii.”
34. „Un necaz nu vine niciodată singur.”
35. „Un pupic ici, un pupic colea n-ajung pentru a crea încredere.”
36. „Lângă o fereastră deschisă, în întuneric, doi oameni își spun mai multe decât la lumina soarelui.”
37. „Lui Peter îi spun mult mai ușor lucruri pe care nu le împărtășesc niciodată altcuiva; i-am spus, de pildă, că mai târziu vreau să scriu mult. Chiar dacă nu voi fi scriitoare, vreau, pe lângă slujba mea ori alte îndeletniciri, să nu neglijez niciodată scrisul.”
38. „Am o anumită antipatie faţă de algebră, geometrie și aritmetică. Învăţ cu plăcere la celelalte materii, dar mai ales la istorie!”
39. „O, este așa de greu, întotdeauna există inima și raţiunea, fiecare trebuie să vorbească la timpul său. Dar sunt eu sigură că am ales bine momentul?”
40. „Așa cum, desigur, poţi să- ţi închipui foarte bine, aici se pune deseori cu disperare întrebarea: „La ce folosește, o, la ce folosește acum războiul ăsta? De ce nu pot trăi oamenii în pace unii cu alţii? De ce trebuie pustiit totul?“ Întrebarea asta e de înţeles, însă nimeni n-a găsit până acum un răspuns mulţumitor. Da, de ce se fabrică în Anglia avioane din ce în ce mai mari, bombe din ce în ce mai grele și în același timp case-tip pentru reconstrucţie? De ce se cheltuiesc zilnic milioane pentru război și nici un cent pentru medicină, pentru artiști, pentru săraci? De ce trebuie să sufere oamenii de foame, în timp ce în alte părţi ale lumii hrana supraabundentă se strică și se aruncă? O, de ce sunt oamenii așa de nebuni?”
41. „Este, firește, o nebunie ce se întâmplă în lume!”
42. „Ultimul banc al lui Van Daan: Inspirat de lecţiile despre Biblie și Adam și Eva, un băiat de treisprezece ani îl întreabă pe taică- său: „Spune-mi, tată, cum m-am născut eu de fapt?“
„Ei bine, a răspuns tatăl, barza te-a pescuit din apa cea mare, te-a așezat pe pat lângă mama și a ciupit-o tare de picior. De aceea ea a început să sângereze și a trebuit să stea mai bine de o săptămână în pat.“
Ca să afle și mai exact cum a fost, băiatul a întrebat-o și pe mamă. „Spune-mi, mamă, a întrebat, cum te-ai născut tu de fapt și cum m-am născut eu?“ Mama i-a povestit exact același lucru, după care băiatul, ca să afle cu adevărat totul, s-a dus la bunicul lui. „Spune- mi, bunicule, a spus el, cum te-ai născut tu și cum s-a născut fiica ta?“ Și, pentru a treia oară, a auzit aceeași poveste.
Seara, a scris în jurnalul lui: „După ce am strâns informaţii foarte exacte, trebuie să constat că în familia noastră, timp de trei generaţii, n-au existat nici un fel de relaţii sexuale!”
43. „De fapta unui creștin răspunde el singur, de fapta unui evreu răspund toţi evreii.”
44. „Lumea e cu susu-n jos.”
45. „În orice reproș e și ceva adevărat.”
46. „Femeile sunt niște soldaţi care luptă și suferă pentru supravieţuirea omenirii, mult mai viteji, mult mai curajoși decât numeroșii eroi ai libertăţii cu gura lor mare!”
47. „Nu există decât o singură regulă de care trebuie să ţii seama: să râzi de toate și să nu-ţi pese de nimeni! Pare egoist, dar, în realitate, ăsta e singurul remediu pentru cei care-și plâng singuri de milă.”
48. „În viaţă e greu să stai pe propriile picioare, dar este și mai greu să fii singur cu trăsăturile tale sufletești și de caracter, și totuși să-ţi păstrezi fermitatea.”
49. „Noi toţi trăim, dar nu știm de ce și pentru ce, trăim aspirând la fericire, trăim toţi diferit și totuși la fel.”
50. „Să meriţi fericirea înseamnă să muncești pentru ea și să faci bine, nu să faci speculă și să fii leneș. Lenevia poate să pară atrăgătoare, munca oferă satisfacţie.”
51. „O conștiinţă împăcată te face puternic!”
52. „Fiecare copil trebuie să se autoeduce.”
53. „Părinţii nu pot da decât sfaturi sau bune îndrumări, de formarea definitivă a propriului caracter răspunde fiecare în parte.”
54. „În mod fundamental tinereţea este mai solitară decât bătrâneţea.”
55. „Nouă, tinerilor, ne este de două ori mai greu să ne susţinem opiniile într-o vreme în care tot ce înseamnă idealism e distrus și zdrobit, în care oamenii își arată partea cea mai urâtă, în care se pun sub semnul îndoielii adevărul, justiţia și Dumnezeu.”
56. „Asta-i dificultatea timpului nostru: idealurile, visele, speranţele frumoase nici nu apucă să apară bine, și numaidecât sunt lovite de realitatea atroce și distruse cu totul.”
2. „Am ajuns acum în punctul de unde a pornit toată ideea asta cu jurnalul: n-am nici o prietenă.”
3. „Fac pe ofensata și le spun, scurt pe doi, că e cazul să plece acasă.”
4. „Iubirea nu îngăduie porunci.”
5. „Pentru a n-șpea oară, doamnei Van Daan nu-i sunt toţi boii acasă.”
6. „Cu asta începe și se sfârșește de fiecare dată avalanșa ei de vorbe. „Dacă Anne ar fi fata mea.“ Din fericire, nu sunt.”
7. „Dar acum măcar știu un lucru: ajungi să cunoști bine oamenii abia după ce te-ai certat zdravăn cu ei o dată. Abia atunci poţi să le judeci caracterul!”
8. „De altminteri, nu există pe lume dușmănie mai mare decât cea dintre germani și evrei.”
9. „Săptămâna asta am citit mult și am muncit puţin. Așa trebuie să faci pe lumea asta și-atunci în mod sigur vei ajunge departe.”
10. „E un spectacol amuzant să văd cum merg oamenii. Ai zice că sunt cu toţii teribil de grăbiţi, cât pe ce să se împiedice de propriile picioare.”
11.„ Numerele 6 și 7: Despre tata și despre mine n-o să spun mare lucru. Primul este cel mai modest dintre toţi de la masă. El se uită mai întâi dacă au fost serviţi ceilalţi. Nu-i trebuie nimic, cele mai bune lucruri sunt pentru copii. Este un exemplu de bunătate, iar lângă el stă pachetul de nervi al Anexei.”
12. „Arta de a trăi. Nu sună amuzant?”
13. „Ca să fiu sinceră, din când în când uit cu cine ne-am certat și cu cine ne-am împăcat deja.”
14. „Le iubesc doar pentru că sunt mama și Margot, ca oameni ar putea să se ducă naibii.”
15. „Și pentru mine mama nu este mamă. Eu însămi trebuie să-mi fiu mamă. M-am separat de ei, mă descurc cum pot de una singură și o să văd mai târziu unde ajung. Toate astea se datorează faptului că am o imagine exactă a ceea ce se cuvine să fie o mamă și o soție și nu regăsesc la ea nimic din ce ar trebui să numesc eu mamă.”
16. „Poate oare cineva să-și mulţumească pe deplin copiii?”
17. „Nu există echilibru în felul cum sunt tratată. Într-o zi Anne este tare inteligentă și are voie să știe tot, în ziua următoare aud că Anne nu-i decât o oaie mică și proastă, care nu știe nimic și crede că a învăţat cine știe ce minunăţii de prin cărţi! Nu mai sunt bebelușul și copilul alintat de care să râdă lumea la orice gest ar face. Am idealurile mele, am idei și planuri proprii, dar încă nu le pot exprima cu limpezime.”
18. „Pentru moment, disputele furtunoase s-au mai potolit, doar Dussel mai este certat cu soţii Van Daan. Când vorbește despre doamna Van Daan, nu spune decât „vaca aia proastă“ sau „viţeaua aia bătrână“, și invers, ea îl numește pe infailibilul savant „domnișoară bătrână“, „fată bătrână veșnic ţâfnoasă“ și așa mai departe. Râde ciob de oală spartă!”
19. „Mi- a rămas o consolare, chiar dacă una destul de slabă: stiloul meu a fost incinerat, exact așa cum vreau și eu să fiu cândva.”
20. „Nu exagerez când spun că lui Dussel îi lipsește o verigă din creier.”
21. „Ce caută insul ăsta la inima mea? Că doar nu-i iubitul meu! De altfel, ce-i sănătos sau nu înăuntru el și-așa n-aude. Ar trebui mai întâi să-și cureţe urechile, căci începe să semene periculos de mult cu un surd.”
22. „Cu toată iubirea multora din jur, un om poate să se simtă singur atunci când nu e pentru nimeni „cel mai drag“. ”
23. „Mamei i s-a părut deosebit de interesantă fiindcă descrie numeroase probleme ale tinerilor. Un pic ironic, mi-am zis în sinea mea: „Ai face bine să te ocupi mai întâi de propriii tăi tineri!“”
24. „Cine știe, poate că odată o să fiu lăsată mai singură decât aș avea chef!”
25. „Am ajuns în punctul în care-mi este aproape indiferent dacă mor sau rămân în viaţă. Lumea va continua să se învârtească și fără mine, iar eu, oricum, nu mă pot opune evenimentelor. Îmi asum riscul și nu fac nimic altceva decât să învăţ și să sper că totul se va termina cu bine.”
26. „Sunt neliniștită, umblu dintr-o cameră într-alta, respir prin crăpătura unei ferestre închise, îmi simt inima bătând de parcă ar spune: „Împlinește-mi în sfârșit dorul.“ Cred că simt primăvara în mine, simt deșteptarea primăverii, o simt în corpul și în sufletul meu. Trebuie să mă stăpânesc pentru a mă comporta normal, sunt într-o confuzie totală, nu știu ce să citesc, ce să scriu, ce să fac, nu știu decât că mi- e dor…”
27. „Tot ce se poate. Însă ai avantajul că nu se vede că ești timidă. Nu- ţi pierzi nici culoarea, nici forma.”
28. „Pentru orice om căruia îi este frică, care e singur sau nefericit, remediul cel mai bun este în mod cert să iasă afară, să meargă undeva unde să fie cu totul singur, singur cu natura, cu cerul și cu Dumnezeu. Căci abia atunci și numai atunci simţi că totul este cum trebuie să fie și că Dumnezeu vrea să- i vadă pe oameni fericiţi în mijlocul naturii simple, dar frumoase. Câtă vreme toate astea există și, fără îndoială, așa va fi mereu, știu că, în orice condiţii, există o consolare pentru fiecare tristeţe. Și cred cu fermitate că natura poate alunga multe nenorociri.”
29. „Câtă vreme te poţi uita fără teamă la cer, vei ști că lăuntric ești pur și că, orice- ar fi, îţi vei regăsi fericirea.”
30. „Ce idioţi și stupizi pot fi adulţii!”
31. „Iubire, ce este iubirea? Cred că iubirea este ceva ce, de fapt, nu se poate traduce în cuvinte. Iubire înseamnă să înţelegi pe cineva, să ţii la cineva, să împărtășești cu el fericirea și necazul. Și, la toate astea, se adaugă mai devreme sau mai târziu și iubirea fizică. Ai împărţit ceva, ai oferit ceva, ai primit ceva. Și dacă te căsătorești sau nu, dacă ai un copil sau nu, dacă ţi- ai pierdut onoarea sau nu, toate astea nu contează dacă știi că pentru tot restul vieţii ai pe cineva lângă tine care te înţelege și pe care nu trebuie să- l împarţi cu nimeni!”
32. „Niciodată cucerirea mea n-ar fi atât de dificilă, atât de frumoasă și atât de minunată dacă n-ar exista tocmai atracţia celuilalt sex!”
33. „Eu cred că, dimpotrivă, în orice necaz este și o urmă de frumos. Dacă ai ochi pentru ea, descoperi din ce în ce mai multă bucurie și-ţi regăsești echilibrul. Iar cine-i fericit îi va face și pe alţii fericiţi. Cine are curaj și încredere nu se va lăsa pradă nenorocirii.”
34. „Un necaz nu vine niciodată singur.”
35. „Un pupic ici, un pupic colea n-ajung pentru a crea încredere.”
36. „Lângă o fereastră deschisă, în întuneric, doi oameni își spun mai multe decât la lumina soarelui.”
37. „Lui Peter îi spun mult mai ușor lucruri pe care nu le împărtășesc niciodată altcuiva; i-am spus, de pildă, că mai târziu vreau să scriu mult. Chiar dacă nu voi fi scriitoare, vreau, pe lângă slujba mea ori alte îndeletniciri, să nu neglijez niciodată scrisul.”
38. „Am o anumită antipatie faţă de algebră, geometrie și aritmetică. Învăţ cu plăcere la celelalte materii, dar mai ales la istorie!”
39. „O, este așa de greu, întotdeauna există inima și raţiunea, fiecare trebuie să vorbească la timpul său. Dar sunt eu sigură că am ales bine momentul?”
40. „Așa cum, desigur, poţi să- ţi închipui foarte bine, aici se pune deseori cu disperare întrebarea: „La ce folosește, o, la ce folosește acum războiul ăsta? De ce nu pot trăi oamenii în pace unii cu alţii? De ce trebuie pustiit totul?“ Întrebarea asta e de înţeles, însă nimeni n-a găsit până acum un răspuns mulţumitor. Da, de ce se fabrică în Anglia avioane din ce în ce mai mari, bombe din ce în ce mai grele și în același timp case-tip pentru reconstrucţie? De ce se cheltuiesc zilnic milioane pentru război și nici un cent pentru medicină, pentru artiști, pentru săraci? De ce trebuie să sufere oamenii de foame, în timp ce în alte părţi ale lumii hrana supraabundentă se strică și se aruncă? O, de ce sunt oamenii așa de nebuni?”
41. „Este, firește, o nebunie ce se întâmplă în lume!”
42. „Ultimul banc al lui Van Daan: Inspirat de lecţiile despre Biblie și Adam și Eva, un băiat de treisprezece ani îl întreabă pe taică- său: „Spune-mi, tată, cum m-am născut eu de fapt?“
„Ei bine, a răspuns tatăl, barza te-a pescuit din apa cea mare, te-a așezat pe pat lângă mama și a ciupit-o tare de picior. De aceea ea a început să sângereze și a trebuit să stea mai bine de o săptămână în pat.“
Ca să afle și mai exact cum a fost, băiatul a întrebat-o și pe mamă. „Spune-mi, mamă, a întrebat, cum te-ai născut tu de fapt și cum m-am născut eu?“ Mama i-a povestit exact același lucru, după care băiatul, ca să afle cu adevărat totul, s-a dus la bunicul lui. „Spune- mi, bunicule, a spus el, cum te-ai născut tu și cum s-a născut fiica ta?“ Și, pentru a treia oară, a auzit aceeași poveste.
Seara, a scris în jurnalul lui: „După ce am strâns informaţii foarte exacte, trebuie să constat că în familia noastră, timp de trei generaţii, n-au existat nici un fel de relaţii sexuale!”
43. „De fapta unui creștin răspunde el singur, de fapta unui evreu răspund toţi evreii.”
44. „Lumea e cu susu-n jos.”
45. „În orice reproș e și ceva adevărat.”
46. „Femeile sunt niște soldaţi care luptă și suferă pentru supravieţuirea omenirii, mult mai viteji, mult mai curajoși decât numeroșii eroi ai libertăţii cu gura lor mare!”
47. „Nu există decât o singură regulă de care trebuie să ţii seama: să râzi de toate și să nu-ţi pese de nimeni! Pare egoist, dar, în realitate, ăsta e singurul remediu pentru cei care-și plâng singuri de milă.”
48. „În viaţă e greu să stai pe propriile picioare, dar este și mai greu să fii singur cu trăsăturile tale sufletești și de caracter, și totuși să-ţi păstrezi fermitatea.”
49. „Noi toţi trăim, dar nu știm de ce și pentru ce, trăim aspirând la fericire, trăim toţi diferit și totuși la fel.”
50. „Să meriţi fericirea înseamnă să muncești pentru ea și să faci bine, nu să faci speculă și să fii leneș. Lenevia poate să pară atrăgătoare, munca oferă satisfacţie.”
51. „O conștiinţă împăcată te face puternic!”
52. „Fiecare copil trebuie să se autoeduce.”
53. „Părinţii nu pot da decât sfaturi sau bune îndrumări, de formarea definitivă a propriului caracter răspunde fiecare în parte.”
54. „În mod fundamental tinereţea este mai solitară decât bătrâneţea.”
55. „Nouă, tinerilor, ne este de două ori mai greu să ne susţinem opiniile într-o vreme în care tot ce înseamnă idealism e distrus și zdrobit, în care oamenii își arată partea cea mai urâtă, în care se pun sub semnul îndoielii adevărul, justiţia și Dumnezeu.”
56. „Asta-i dificultatea timpului nostru: idealurile, visele, speranţele frumoase nici nu apucă să apară bine, și numaidecât sunt lovite de realitatea atroce și distruse cu totul.”