Antimuza

1. „Hai pur și simplu să fim. Fără promisiuni. Fără să așteptăm imposibilul. Tu vei fi cu mine și eu cu tine. Hai pur și simplu să fim unul pentru celălalt.”
2. „Fericirea trebuie să fie adevărată. Dragostea trebuie să fie reciprocă. Oamenii trebuie să se gândească unul la celălalt. Celelalte trec, se rezolvă, se înțeleg.”
3. „În dragoste, ca și în viață, contează alegerile. Alegi corect, ai oameni buni alături. Alegi greșit, suferi. Alegi influențat, trăiești viața altuia. Alegi doar cu ochii, uiți de inimă.”
4. „— Noi, femeile, suntem puternice.
— Suntem puternice, draga mea, doar atunci când suntem iubite.”
5. „Certăm mamele care și-au părăsit copiii de mici, dar nu certăm copiii care uită de mame când se fac mari.”
6. „Primul meu strigăt te-a făcut fericită. Pentru toate celelalte să mă ierți, mamă!”
7. „Tu să mă iubești, omul meu. Să-mi scrii scrisori de dragoste. Să mă înnebunești. Tu să fii, că eu sunt.”
8. „Dacă ea e fericită, eu nu pot fi nefericit.”
9. „Era vremea când libertatea îmi făcea cu mâna pe după ușă, gata să mă arunce în brațele primei femei întâlnite. Era vremea când mă sculam dintr-un pat doar ca să mă arunc într-altul. Era vremea când îmi cumpăram mâncare doar pentru mine și îmi pregăteam cafeaua cu gust amar fără ca să țin cont de alte gusturi. Era vremea când nu eram îndrăgostit. Apoi am început să o iubesc.”
10. „— Știai că omul are nevoie de patru îmbrățișări pe zi ca să supraviețuiască?
— Știam doar că o îmbrățișare poate schimba multe lucruri. Câte sunt, probabil, contează mai puțin.”
11. „Într-o zi, cineva îți va spune despre dragoste și tu vei înțelege că e despre voi. Vei sta ghemuită la pieptul lui și în clipa aceea de căldură și liniște vei uita tot ce a fost până la el. Suferințele, oamenii nepotriviți și lecțiile de viață: le vei uita pe toate, pentru că vei dori atât de mult să trăiești prezentul. Să păstrezi fiecare minut din îmbrățișarea care îți va aduce împăcare. Într-o zi, cineva îți va spune cât de mult te iubește și tu vei ști că e reciproc.”
12. „Înțeleg că fără tine nu aș fi eu, cel de acum. Înțeleg că fără mine nu ai fi tu, cea dintotdeauna. Înțeleg că fără noi nu ar fi nimic. Și înțeleg că, din marea mea dragoste, aș transforma, aș crea, aș face orice pentru tine. Că tu ești femeia pentru care vreau să trăiesc.”
13. „Dacă ești supărat pe o femeie – îmbrățișeaz-o. Dacă îți este dor – sun-o. Dacă îți este indiferent – las-o să plece. Dacă o iubești – ai grijă de ea! Cea mai mare grijă!”
14. „Viața e o nebunie. O nebunie imensă din care ieși bine doar dacă intri în joc.”
15. „Să trăiești dincolo de monotonia lumii și dincolo de superstițiile ei bolnăvicioase.”
16. „Femeia care te iubește nu te schimbă. Te completează.”
17. „Bărbaţii sunt creatori, dar creatori ai unei lumi ştiute de mult în sufletul lor. De fiecare dată când întâlnesc o femeie pe potriva a ceea ce se ascunde în suflet, ei vor încerca să construiască. Să unească punctele unei poveşti parcă auzite în trecut şi gata să devină realitate. Să cuprindă în universul unei femei dorinţele şi pasiunile pe care nu le-ar dezvălui nimănui. Bărbaţii caută o femeie care să îi facă să se simtă puternici, încrezători, stăpâni şi ocrotitori, pentru că doar aşa vor fi ei înșiși şi nu nişte măşti masculine. Bărbaţilor le este frică să iubească total până nu întâlnesc omul care i-ar completa, care ar reflecta cealaltă jumătate de cerc nebunesc, ca să dea apoi formula unui sentiment infinit. Ei vor dori mereu să se regăsească în cuvintele şi îmbrăţişările unei femei, pentru că doar atunci vor şti că sunt acasă.”
18. „Ceea ce ai lângă tine te reprezintă. Ceea ce iubeşti e copia inimii tale şi ceea ce simţi pentru un om e parte din sufletul tău.”
19. „O femeie este pe măsura bărbatului de lângă ea. El o va privi ca pe o doamnă, pentru că el însuși e la fel de domn. Dacă el o consideră femeie de ocazie, mai mult decât un fustangiu şi-un suflet gol nu poate fi. Bărbații iubesc femeile care își cunosc adevărata valoare, pentru că astfel ei şi-o recunosc pe a lor. Iubesc femeile care nu se lasă cucerite cu trei flori date la o intersecţie, pentru că, la rândul lor, îşi cunosc demnitatea. Femei care știu ce vor și unde merg, pentru că un bărbat îşi are croit drumul său și vrea alături cea mai sinceră şi corectă femeie. Atunci el este gata sa devină scut și prieten pentru ea. Să ofere totul și chiar mai mult decât atât. Un bărbat va şti că relația cu femeia de alături nu este un sentiment de unică folosință, pentru că îi ştie valoarea. Și nici un gând cu jumătăți de măsură, pentru că va şti femeia ca pe o reflecţie a lui. O iubești – e pentru totdeauna. O vrei alături – atunci o vrei mereu. Numai aşa, un bărbat nu-şi va pierde sufletul şi verticalitatea niciodată.”
20. „Un bărbat caută la o femeie reflecția propriei nebunii.”
21. „În viața fiecăruia dintre noi va fi un om care te va învăța cel mai frumos lucru: să uiți tot ce a fost până la el.”
22. „Un moment de regăsire face cât o mie de ani de căutare.”
23. „Pentru că dragostea adevărată este atunci când trăieşti o iubire imposibilă şi lupţi din greu pentru acea persoană, iar ea îţi dă zi de zi motive să continui.”
24. „Oameni jumătăți și oameni nulități.”
25. „Dragoste fără un pic de nebunie şi de suferinţă nu există.”
26. „Un nefericit într-o mare de nefericiți. Și fiecare înoată cum poate. Fiecare e criticat, ponegrit, decăzut din dreptul de a putea iubi. Nu există oameni singuri pe lume. Fiecare, până la urmă, are pe cineva la care se gândește. Numai că nu fiecare știe că altcineva se gândește la el. Și îl iubește. Mai mult decât tăcerea, mai mult decât singurătatea.”
27. „Întotdeauna este puțină tristețe în dragoste. Și suferință.”
28. „Fericirea merge mână în mână cu suferința.”
29. „Oamenii sunt puternici, dar până și puterea are o limită, mai ales cea care vine din inimă.”
30. „Nu avem timp pentru mai multe mari iubiri în viață.”
31. „Dragostea e și ea o grămadă de clipe adunate cu grijă împreună.”
32. „Dragostea înseamnă decizii. Unele decizii le iei pentru câteva momente, altele pentru toată viața.”
33. „Irosim iubiri mari pe oameni mici. Pierdem din încredere cu fiecare femeie care renunță la dragoste și cu fiecare bărbat care face o femeie să sufere.”
34. „Dacă între două complimente făcute de bărbat mai rămâne ceva, înseamnă
că a ales corect. Dacă între două săruturi rămâne doar cămașa de noapte aruncată pe jos, înseamnă că a greșit. Greșelile își au sensul lor. Până când nu devin tatuaj pe suflet.”
35. „— O cafea?
— Una amară. Dacă ești bun, o vei îndulci tu!”
36. „Oamenii se despart înainte de a ajunge să se cunoască cu adevărat. Se împacă înainte de a apuca să înțeleagă de ce s-au certat și de asta relațiile sunt șubrede. Se conving că nu sunt făcuţi unul pentru celălalt înainte de a ști ce înseamnă să fii un tot întreg. Iubind însă, dorind fericirea omului de alături, nu lași să se ajungă la un „rămas-bun” spus în grabă. Nu ignori. Nu rezumi totul cunoscând un om la suprafață, fără a-i ști sufletul. Și cu siguranță nu transformi o iubire frumoasă, poate de-o viață, într-un rece „Bună. Te iubesc. Pa.””
37. „Cei care nu au o viață fericită caută să o strice pe-a altora.”
38. „Lumea este o joacă. O joacă de-a binele și răul, care sunt mereu alături.”
39. „Dragostea se împarte la doi. Fericirea la fel. Și neînțelegerile dintr-o relație tot. La doi.”
40. „Minciuna într-o relație este începutul unui sfârșit. Un sfârșit rece și gol.”
41. „Sunt bărbați care vorbesc și vorbesc, şi vorbesc. Şi bărbaţi care sunt stăpâni pe situație şi te fac fericită.”
42. „Acasă nu e la capătul ăsta de drum. Acasă e acolo unde putem fi fericiți.”
43. „Dacă iubim, iubim necondiționat. Dacă ne îndrăgostim, ne îndrăgostim ca nebunii. Dacă ținem la cineva, o facem cu tot sufletul.”
44. „Uneori, trăiești clipa. Contează doar să o trăiești lângă cineva care te va invita la veșnicie.”
45. „Ai ceea ce faci. Ceea ce înțelegi, transformi. Ceea ce iubești te reprezintă.”
46. „Vinul ieftin e pentru oameni ieftini, iar tot felul de regimuri impuse sufletului sunt pentru cei plini pe dinafară și goi pe dinăuntru.”
47. „Viața este prea lungă pentru o mie de iubiri și prea scurtă pentru o unică şi adevărată iubire.”
48. „Bărbații se întorc întotdeauna. Femeile pleacă pentru totdeauna.”
49. „Dragostea e atunci când te laşi de tine şi te apuci de noi.”
50. „Când iubești, trăiești. Altfel, doar exiști.”
51. „Sunt oameni care se caută o viață și apoi se pierd într-o singură zi.”
52. „Lăsăm o parte din noi lângă fiecare suflet pereche și loc sfințit de dragoste.”
53. „Sunt bărbaţi cărora le pasă. Sunt bărbaţi care demonstrează. Sunt bărbaţi care au răspunsuri fără să fie întrebaţi. Sunt bărbaţi care ucid cu expresii. Sunt bărbaţi care pur şi simplu sunt.”
54. „Nu e nimic mai frumos decât să te întorci acolo unde nimic nu s-a schimbat și să vezi cât de mult te-ai scimat tu.”
55. „— Trecut?
— Vreau să întorc tot ce am pierdut.
— Prezent?
— Vreau să păstrez tot ce am.
— Viitor?
— Vreau să găsesc tot ce îmi doresc.
— Iubești?
— Mai mult ca oricând.
— Și totuși pleci.
— Pentru că mă lași să fac asta!”
56. „Ai grijă la ce renunți. Ai grijă pe cine iubești.”
57. „Ea nu a plecat nicăieri. Eu plec uneori și apoi revin cu toți demonii mei.”
58. „Uneori viața desparte doi oameni doar ca să le arate cât de mult țin unul la celălalt.”
59. „Unii oameni se întorc abia atunci când ai început să trăiești fără ei.”
60. „Trebuie să trăiești un moment de tristețe ca să îți dorești cu adevărat fericirea.”
61. „Atunci la toate femeile mă uitam cu ochii și doar la tine am privit cu inima.”
62. „Cea mai mare fericire e să simți că cineva te iubește. Nu să știi, ci să simți.”
63. „Cele mai frumoase momente le petreci în doi. Cele mai bune vinuri se beau în doi. Cele mai deosebite amintiri le trăiești tot în doi. Lucrurile gândite în doi dau o valoare aparte vieții. Și s-ar părea că timpul trece rapid. Și că fiecare moment este taxat în felul său. Însă atunci când, după ce trăiești o viață de om, privești alături și acolo e femeia pe care ai iubit-o tot acest timp, înțelegi că merită și secole de așteptare. Merită părul ei cărunt ce-ți șade cuminte pe umăr. Și mâinile tale ce vor ține strâns mâinile ei, exact ca-n prima zi. Înțelegi că greutățile de peste ani v-au făcut mai puternici, iar bucuriile v-au dat de înțeles că se poate. Că acum, ca și atunci, ai vrea să îi spui ceva și știi că nu ai schimba un cuvânt.”
64. „Cel mai deosebit ținut e ținutul de mână. Cel mai bun vin e vin la tine. Cea mai frumoasă casă e „casă de piatră”.”

Am așteptat mai multă substanță și conținut de la această carte...

Cine este obișnuit cu lecturi de calitate, se va feri în continuare de bestseller-uri nefondate.
Într-adevăr, am găsit suficiente gânduri bune pe care le-am văzut share-uite peste tot, unele mi le-am notat și eu.
Lectura acestei cărți învață o femeie cum să rămână puternică în cazul în care bărbatul de lângă ea nu o iubește, ci rămâne numai agățat sau este pur și simplu un domn cu mai multe variante. În subiect tremură de emoții mai mult Messengerul și toată lumea online decât o iubire sinceră dintre doi oameni, asta mi s-a părut penibil, pentru că este destul de penibil acest lucru și în viața reală. E descrisă cum ar trebui să fie o iubire, o femeie fericită și un bărbat adevărat, care nu există în subiect.
O recomand spre lectură numai pentru a înțelege viceversa momentelor, esența unei iubiri adevărate care se trăiește aici și acum și care NU este prezentă în carte, pentru a înțelege și a prețui sfatul oamenilor puțini și dragi!
Nu pot oferi mai mult, decât atât: ⭐️/ ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

1. „Iubindu-mă din nou, voi putea iubi la rându-mi.”
2. „Un bărbat iubește cu adevărat când reușește să-și deschidă sufletul în fața jumătății sale, când se eliberează de complexe și se poartă firesc. El iubește cu adevărat atunci când o caută, când timpul petrecut cu ea pare să nu-i fie suficient.”
3. „Tot ce este frumos în mine îi datorez mamei mele.”
4. „Mi-a spus mama într-o dimineața: " Tu ai nevoie de un bărbat răbdător, care să te iubească cu adevărat. Evită oamenii fără un țel în viață, evită bărbații care promit prea multe și nu știu cum să aibă grijă de tine. Tu le faci pe toate singură și asta sperie pe oricine. Doar omul potrivit pentru tine va rămâne, te va susține și îți va dărui liniștea de care ai nevoie. Draga mea, tu ești o furtună și puțini bărbați știu cum să te calmeze.””
5. „Când o femeie tace să-ți fie frică, să stai lângă ea și să-i vorbești pentru că altfel vocea ta va dispărea printre atâtea griji și complexe. Să o iei în brațe, să nu începi să strigi, să nu acuzi fără motive, să nu o alungi, să o strângi la pieptul tău, să-i șoptești că orice problemă se va rezolva, să-i mângâi fruntea și sufletul, să-i săruți buzele și dacă îți va cere să pleci, tu să mai stai, contează atât de mult pentru ea. Femeia te va pune la încercare, îți va spune să pleci pentru că vrea să rămâi, îți va spune că se simte singură pentru că vrea să stați împreună, îți va spune că nu poate dormi pentru că vrea să stați de vorbă. Când o femeie plânge, să o iei în brațe. Când o femeie râde, să râzi cu ea. Când o femeie tace, să ai răbdare, să o întrebi cum se simte, să nu pleci de lângă ea: atunci are MARE nevoie de tine.”
6. „Cum să urăști un om pe care l-ai iubit? Atunci n-a fost iubire, ci un moft. Când iubești un om, îi vrei binele orice s-ar întâmpla.”
7. „Ca femeie, trebuie să înțelegi că n-are sens să te compari cu alţii: cine te iubește, rămâne. Cine se preface, mai devreme sau mai târziu, va pleca.”
8. „Nu-ți trebuie un bărbat care-ți promite că te va iubi pentru totdeauna. Ai nevoie de un om care să te iubească astăzi. Cât mai frumos.”
9. „Câteodată, mai trebuie să zici nu!”
10. „Femeia nu urăște, ci devine indiferentă, ceea ce este mult mai grav.”
11. „Viața este o călătorie fără bilet de întoarcere.”
12. „ Fiecare femeie are nevoie de un om care să-i spună: „Ştiu că poți!”. Acele trei cuvinte sunt suficiente ca ea să mişte munții din loc.”
13. „Când vrei să înțelegi dacă o femeie este fericită, tristă sau supărată, privește-o în ochi: acolo vei afla toate tainele ei.”
14. „Ai grijă atunci când promiți ceva unui om, pentru că riști să-l rănești. Dacă n-ai timp pentru o femeie, pleacă din viața ei, pentru că dragostea este un sentiment sădit cu atenţie și îngrijit cu răbdare; dacă fericirea ei nu este o prioritate pentru tine, pleacă și nu o mai căuta. Nu te îngrijora, există bărbați care iubesc mai mult și mai bine decât tine. În timp, ea va înțelege că tu nu erai destul de bun pentru ea și ea era prea mult pentru un om care nu știa să prețuiască sinceritatea.”
15. „Este firesc. Câteodată singurătatea vindecă.”
16. „Ironia vieții este că oferind mai mult, ajungi să pierzi mai mult.”
17. „Ce dă pe spate o femeie? Atitudinea.”
18. „Da, zâmbetul femeii de lângă tine este cartea ta de vizită.”
19. „Viața asta este o hoață! Îți fură oamenii pe care îi iubești și nu te anunță!”
20. „O femeie îți poate ierta multe, dar niciodată faptul că n-ai iubit-o la momentul potrivit!”
21. „Sentimentele unei femei nu pot fi măsurate pe jumătate. Femeia ori iubește, ori ignoră. Ori iartă, ori urăște. Nouă nu ne plac lucrurile pe jumătate. Ori mă iubești, ori mă lași în pace. Ori mă ierți, ori mă uiți. Ori mă respecți, ori dispari din viața mea. Pentru o femeie valorile cele mai importante sunt respectul și iubirea. Mulți domni cred că vor ajunge la sufletul amantelor cu bani sau alte bogății: așa vor cumpăra un zâmbet fals, o îmbrățișare rece.”
22. „În viaţă nu putem alege pe cine iubim, dar putem alege lângă cine rămânem!”
23. „Fată dragă, hainele de victimă nu-ți vin bine!”
24. „Femeia oferă tot, dar când pleacă ia tot ce a oferit!”
25. „Nu există femeie urată! Există bărbați care nu știu să aprecieze frumusețea unei femei!”
26. „Micile gesturi fac diferența: o mare iubire se clădește cu pași mici.”
27. „Îngrijește-te, dar nu o face de dragul altora sau pentru a atrage privirile bărbaților! Fă-o pentru tine! Apoi ocupă-te și de atitudine, citește pentru a învăța lucruri noi, zâmbește des și educă-te frumos. Deosebește-te de ceilalţi! Cum? Fii tu însăţi! Așa, cu bune și cu rele. Iubește-te atât de mult încât să nu renunți la demnitate! Fii eroina vieții tale! Frumusețea este trecătoare. Degeaba ai buze perfecte, dacă vorbești ca la piață. Degeaba porți tocuri înalte, dacă ai standarde joase! Trebuie să arăți bine și să gândești la fel! Așadar, fă-te frumoasă pentru tine, nu pentru a da pe spate un bărbat! Luptă pentru visurile tale! Frumusețea atrage privirile bărbaților, în timp ce sufletul atrage respectul și iubirea acestora.”
28. „Ea plânge o zi, apoi se ridică. Mai puternică, mai hotărât. Ca o furtună, reușește să treacă peste tot ce a fost distrus, ca și cum nu i-ar păsa, deși nimeni nu știe că în adâncul sufletului ea a obosit. O întrebi dacă este bine: își ascunde lacrimile și spune „sunt bine” lovindu-te cu un zâmbet.”

Acolo unde eu încep să iubesc e începutul meu de lume.
În inima lui găseam liniște și pace, și căldură și uitam de mizerabila societate botezată de prea multe voci cu adjectivul NEBUNĂ.
În ochii lui găseam lumina ochilor mei și fiecare privire simțeam că mă cuprinde.
În palmele lui găseam adăpost pentru rănile mele și-mi hrăneam entuziasmul viselor mele.
În vocea lui găseam cuvintele mele pe care atât de des le pierdeam pe străzile pline de ciocoi pe unde obișnuiam să-mi plimb picioarele.
În viața lui simțeam cum îmi face loc la fiecare capăt de vorbă și-mi plăcea la nebunie când dansam amândoi prin ploaie. Erau zilele noastre preferate, mai ales zilele și ploile de vară. Sau nu...
Îl iubeam și atât.
Era totul pentru mine.
Într-o zi n-am mai găsit nimic.
Eu nu mai eram demult, decât o variantă de rezervă pentru carne, romantică și naivă.
Era frig, și pustiu, și gol și atunci am învățat să-mi împachetez viața și să dispar la cea mai apropiată cafenea și să-mi beau cafeaua singură.
Lumea era gata să-mi scape de sub picioare, trădarea lui mă prăbușise într-o baltă de sentimente.
Încerc să-mi explic prețul iubirii și-mi aduc aminte...
Cu două zile mai devreme am aflat că X se pregătește să-și înmormânteze viitorul soț, așa cum trebuia să se pregătească de viitoarea nuntă.
Acum trei zile a murit o pacientă în secția de Mamologie în brațele soțului. Copilul ei de numai 5 ani o ține de mână și îi tot repetă tatălui că mama lui s-a transformat în înger. Acum, mai mult ca niciodată, el trebuie să-și creadă copilul.
La tejgheaua cafenelei stă o cutie pentru donații în favoarea copiilor bolnavi de Leucemie. Asemenea cutii stau peste tot în oraș. Părinții acestora știu că fiecare bănuț din cutie e un strop de speranță ca să-și poată îmbrățișa copiii și mâine.
Vecina de la etajul 3 își crește singură copilul. Soțul a părăsit-o, mai târziu l-a găsit mort în propria ei casă. El s-a întors, dar era mult prea târziu. Ea a trebuit să plătească după moartea lui toate datoriile.
În ziarul aruncat pe măsuța de alături, pe prima pagină e un alt îndemn pentru donații în favoarea familiei X. E vorba despre o mamă care crește singură cinci copii și toți sunt la vârsta de școlarizare. La școală nu se gândesc, pentru că în casă nu au măcar nici pâine.
Ieri, în timp ce îmi tot plimbam gândurile pe străduța cea mai liniștită a orașului, aud o bubuitură, apoi zăresc fum, flăcări, mașini multe. Accident. 2 copii morți, părinții în stare extrem de gravă ajung cu viteza ambulanței la cel mai apropiat spital. Părinții trebuie să se face bine în cel mai scurt timp posibil ca să-și înmormânteze copiii.
Un tată crește singur 3 copii. Azi în secția de Reanimare au venit să-l viziteze toți. Probabil pentru ultima dată, căci li s-a spus că peste câteva zile vor ajunge la orfelinat.
Acum o zi un bărbat și-a pierdut soția la naștere. L-am văzut. Nu-și poate lua ochii de la fetița care acum îi poartă numele soției, pentru că nu-și poate închipui să nu aibă o Alină în viață pe care să nu o țină de mână.
Câte oare auzi și câte oare nu vrei să auzi la jobul de la spital, acasă, pe stradă, în stânga rătăcită și în dreapta luminată a străzii despre lipsa de iubire și despre iubirea care se naște acolo unde găsești cele mai multe lipsuri materiale.
Câte oare auzi și câte oare nu vrei să auzi în vorbăraia societății despre prea multa și prea puțina iubire dintre oameni.
Acum și eu stau ca o pradă, gata ca el să mă integreze în lista mizerabilă a lipsei de iubire dintre oameni.

Trădarea tot timpul este o alegere. Și cel care a făcut această alegere, nu merită să mai stea în calea viitorului meu.
Mă uit pe geamul cafenelei și îl văd. Grăbit aleargă să cumpere margarete de la florăria din colț. Cotește la stânga. Dacă florile erau pentru mine, știe că nu mă poate găsi în partea stângă a străzii. Niciodată.

Nu știe că plec. Fac o schiță cu creionul în agenda pe care el mi-a dăruit-o cu un buchet de trandafiri, în care mă ruga să scriu povestea noastră de iubire și-i scriu finalul:

„De ce să-mi pună el toată viața minciuni în cafea, dacă eu pot să-mi pun zahăr în fiecare zi? Lui îi stă mult mai bine la braț cu ea, decât i-ar sta cu mine.
Mie îmi stă mult mai bine dacă îmi încălzesc mâinile de la o ceașcă de cafea fierbinte.”

Nu vreau să mai adaug nimic. E singurul lucru pe care intenționez să i-l las pe măsuța de lângă geam, știu că va veni oricum în cafeneaua noastră preferată și o va găsi. Acum am toate răspunsurile la întrebările mele veșnic „nepotrivite”. Sunt sigură că o poate completa singur, sunt sigură că poate descrie fiecare zi în care nu m-a iubit și fiecare clipă în care m-a mințit.
Nici un bărbat nu valorează atât de mult pe lumea asta, încât să aibă două femei și nici o femeie nu valorează atât de puțin, încât să fie a doua.
Eu aleg să plec.
În lumea asta unii plătesc mult mai scump pentru lipsa omului drag și pentru lipsa de iubire...

1. „Ca să ai loc, trebuie să ţi-l faci.”
2. „Suntem toţi în aceeaşi barcă mizerabilă.”
3. „O să supravieţuiesc până o să plec din locul ăsta. O să ies de-aici liber. Dacă există iad, o să-i văd pe criminalii ăştia arzând în el.”
4. „Politica te ajută să înţelegi lumea până când n-o mai înţelegi, şi atunci te aruncă într-un lagăr de concentrare. Politica şi religia.”
5. „Cel care salvează o viaţă salvează lumea întreagă.” (Dicton talmudic. N.tr.)
6. „Una e să tatuezi braţe de bărbaţi, dar să profanezi corpuri de fete e îngrozitor.”
7. „A două zi dimineaţă, Baretski îl conduce doar pe Lale la Auschwitz. Noul transport e mic, lăsându-i lui Leon o zi de odihnă. Baretski începe să-l tachineze cu privire la bilet şi la cum probabil şi-a pierdut priceperea la femei. Lale îl ignoră, întrebându-l dacă a mai citit vreo carte bună în ultima vreme.
- Cărţi? Eu nu citesc cărţi, mormăie Baretski.
- Ar trebui.
- De ce? La ce sunt bune cărţile?
- Poţi să înveţi o mulţime de lucruri din ele, şi fetelor le place când le dai citate sau le reciţi poezii.
- N-am nevoie să citez din cărţi. Am uniforma asta; e tot ce-mi trebuie ca să fac rost de fete! Adoră uniforma. Am o prietenă, să ştii, se laudă Baretski.
Asta e o noutate pentru Lale.
- Foarte bine. Şi-i place uniforma ta?
- Sigur. Ba chiar şi-o pune şi se plimbă de colo-colo salutând – se crede afurisitul de Hitler. Râzând rece, o imită, defilând cu braţul ridicat: Heil Hitler! Heil Hitler!
- Numai pentru că-i place uniforma ta nu înseamnă că te place pe tine! izbucneşte Lale.
Baretski încremeneşte.”
8. „Toamna așteaptă după colț.”
9. „Ziua a devenit noapte şi oamenii încă stau la coadă să fie numerotaţi pe viaţă, fie ea scurtă sau lungă.”
10. „Leon îl aşteaptă afară. Lale îl pune la curent în drum spre punctul de lucru. Alături, camioanele îşi descarcă „marfa” şi cei doi se uită unul la altul surprinşi când îşi dau seama că printre cei ajutaţi să coboare din ele sunt copii, bătrâni şi femei. N-au mai fost văzuţi copii la Birkenau.
- Doar n-o să marcăm copii. Eu nu fac aşa ceva, spune Leon.
- Vine Baretski. O să ne spună el ce să facem. Să nu scoţi o vorbă.
Baretski se apropie.
- Văd c-ai remarcat că azi e ceva deosebit, Totowierer. Aceştia sunt noii voştri tovarăşi. De-acum încolo o să împărţiţi totul, aşa că fii drăguţ cu ei. O să vă depăşească numeric destul de tare – de fapt, foarte tare.
Lale nu spune nimic.
- Sunt gunoiul Europei, mai răi chiar şi decât voi. Sunt ţigani, şi, pentru motive pe care n-am să le aflu niciodată, Führerul a hotărât că vor trăi aici, cu voi. Ce zici de asta, Tätowierer?
- O să tatuăm copii?
- O să tatuaţi pe oricine vă întinde un număr. Vă las să lucraţi. Eu voi fi ocupat cu selecţia, aşa că nu mă faceţi să fiu nevoit să vin aici.”
11. „Legătura afectivă cu mama sa modelase felul în care lega relaţii cu fete şi femei. Era atras de toate femeile, nu numai fizic, ci şi emoţional. Îi plăcea să vorbească cu ele; îi plăcea să le facă să se simtă bine. Pentru el, toate femeile erau frumoase şi credea că nu e nimic rău în a le spune asta. Mama şi sora lui l-au învăţat subliminal ce voia o femeie de la un bărbat, şi până acum el şi-a petrecut întreaga viaţă încercând să urmeze aceste lecţii. „Fii atent, Lale, reţine lucrurile mărunte şi cele mari vor veni de la sine”. Auzea vocea dulce a mamei sale.”
12. „Numai moartea durează în locul ăsta.”
13. „[...] trupul spânzurat i se va goli de viață.”
14. „Să alegi să trăieşti este un act de sfidare, o formă de eroism.”
15. „Primăvara a alungat şi cei mai crunţi demoni ai iernii. Anotimpul mai cald le dă o rază de speranţă tuturor celor care au supravieţuit vremii şi capriciilor crude ale celor care-i ţin prizonieri.”
16. „Sunt înconjurați de un zid de suferință.”
17. „Undeva, familia mea priveşte aceleaşi stele acum şi se întreabă unde sunt. Sper că ai mei pot găsi mai multă alinare în ele decât mine.”
18. „Supravieţuirea este întotdeauna legată de numărul tău. Dacă e bifat pe lista lui kapo înseamnă că eşti în viaţă. Numărul lui Lale este ultimul pe listă, pentru că este cel mai nou ocupant al Blocului 31.”
19. Tatuatorul de la Auschwitz este povestea a doi oameni obişnuiţi care au trăit în vremuri neobişnuite, privaţi nu numai de libertatea lor, ci şi de demnitate, nume şi identităţi, şi este relatarea lui Lale despre ceea ce au fost nevoiţi să facă pentru a supravieţui. El şi-a trăit viaţa conform devizei „Dacă te trezeşti dimineaţa, e o zi bună”. În dimineaţa înmormântării lui m-am trezit ştiind că nu e o zi bună pentru mine, dar că va fi fost pentru el. Era cu Gita de-acum. (Heather Morris)

Despre cartea aceasta: „Bine ați venit în secția de Oncologie Pediatrică! Ghid introductiv.”
Aici cei mici îi învață pe cei mari cum să-și trăiască amărâta de viață. Cum să iubească, să prețuiască, să creadă, să nu renunțe la propriile lor vise niciodată și să respire în clipa prezentului, pentru că este singura care contează.
Oscar este un pacient de 10 ani. În ultimile sale 12 zile de viață ajunge la o maturitate uimitoare în gândire, în comparație cu mulți indivizi din jurul nostru cărora le trebuie vreo 70 de ani ca să tragă niște concluzii, aproape de linia de final...
Există atâția eroi ca și Oscar, atâtea Tanti Roz și suficiente secții de Oncologie Pediatrică de unde ne putem lua toate lecțiile de viață, mai ales că în ultimul timp acestea devin tot mai numeroase.
Despre Oscar, Tanti Roz și amărâta de leucemie...
__________________
Lectura cărții îți fură dintr-o zi maxim 2h, dar subiectul te răscolește încă mult timp.
Nu am putut lăsa uitate câteva fraze și pasaje de-ale lui Oscar care m-au atins până la lacrimi:
1. „Spitalul e un loc grozav de simpatic unde sunt o mulţime de oameni mari întotdeauna plini de voie bună şi care vorbesc în gura mare, cu mormane de jucării şi multe tanti roz care nu aşteaptă decât să se joace cu copiii, şi unde prieteni ca Bacon, Einstein sau Pop Corn îţi sunt în orice clipă la îndemână. Ce mai, spitalul e nemaipomenit cu condiţia să fii un bolnav care le face plăcere celor din jur.
Or, eu nu le mai fac plăcere. De când cu grefa de măduvă văd eu bine că nu mai fac plăcere nimănui. Dimineaţa când mă examinează, doctorul Düsseldorf pare să n-aibă nici cea mai mică tragere de inimă, se vede că-i decepţionat. Se uită la mine fără să zică o vorbă, de parcă i-aş fi greşit cu ceva. Or, trebuie să ştii, dragă Dumnezeu, că eu mi-am dat toată silinţa la operaţie; am fost cât se poate de cuminte, i-am lăsat să mă adoarmă, mi-am luat toate doctoriile şi nici măcar n-am ţipat când m-a durut. Sunt zile când mai-mai i-aş zice de la obraz că la urma urmei poate el, doctorul Düsseldorf, cu sprâncenele alea negre ale lui, e de vină că n-a reuşit operaţia. Dar, când mă uit la mutra lui amărâtă, parcă nu-mi mai vine şi toate ocările mi se opresc în gât. Ba chiar cu cât doctorul Düsseldorf tace, privindu-mă cu ochii lui de câine bătut, cu atât mă simt mai vinovat. Îmi dau seama că nu sunt un bolnav cum trebuie, ci unul din ăia care-i împiedică pe oameni să creadă că medicina e o chestie formidabilă.”
2. „Gândirea de doctor e contagioasă. Acum tot etajul, infirmierele, medicii stagiari și femeile de serviciu se uită la mine la fel ca el. Când eu sunt vesel, ei par triști; când fac o glumă, mai mult se căznesc să râdă. E drept, nici glumele nu mai sunt ce-au fost odată.”
3. „Pe scurt, transplantul meu a dezamăgit multă lume de pe-aici. Și chimioterapia la fel, dar asta era mai puțin grav, pentru că-și puneau speranța în transplant. Acum, am impresia că doctorii nu mai știu ce soluție să mai scornească, și chiar că le provoc milă. Doctorul Düsseldorf, care mamei i se pare atât de chipeș, deși eu îl găsesc cam însprâncenat, are o mutră așa de bosumflată, de zici că-i Moș Crăciun care-a rămas fără cadouri în sac.
Atmosfera e din ce în ce mai urâtă. I-am zis asta și lui Jumară, prietenul meu. De fapt, nu-l cheamă Jumară, ci Yves, dar noi l-am poreclit Jumară; i se potrivește mult mai bine, fiindcă e aici pentru că are arsuri grave.
- Jumară, am impresia că doctorii nu mă mai iubesc, îi deprim.
- Ce vorbești, Bilă? Doctorii ăștia nu obosesc niciodată. Au întotdeauna o grămadă de idei de operații pe care pot să ți le facă. Mie mi-au promis cel puțin șase.
- Poate că le dai tu idei.
- Trebuie să ai încredere.
- Da’ de ce nu-mi spun pur și simplu că o sã mor?”
4. „Oamenii tremură în fața morții pentru că le e teamă de necunoscut.”
5. „De fapt, nu mi-e frică de necunoscut. Doar că mă enervează să pierd ceea ce cunosc.”
6. „Demonul vârstei de mijloc, Oscar. Așa-s bărbații, între patruzeci și cincizeci de ani, vor să se asigure, să verifice că pot să placă și altor femei decât celei pe care-o iubesc.”
7. „M-am gândit iar că luptele astea sunt o școală a vieții nemaipomenită.”
8. „Tanti Roz, am impresia că în Dicționarul medical nu găsesc decât probleme particulare, pe care le-ar putea avea câte un om. Nimic din ceea ce interesează pe toată lumea: viața, moartea, credința, Dumnezeu.”
9. „După părerea mea, Tanti Roz, singura soluție pentru viață e să trăiești.”
10. „Doctorul Düsseldorf a trecut pe la noi. Avea mutra aia a lui de câine bătut, care-i scoate și mai mult în evidență sprâncenele negre și stufoase.
- Domnule doctor Düsseldorf, dumneavoastră vă coafați sprâncenele? l-am întrebat.
S-a uitat în jur foarte surprins, de parcă i-ar fi întrebat pe Tanti Roz și pe părinții mei dacă a auzit bine. Până la urmă a răspuns un „da” cu voce pierită.
- Nu trebuie să faceți fața asta, domnule doctor. Ascultați, o să vă spun sincer, pentru că eu am fost întotdeauna impecabil la capitolul doctorii, iar dumneavoastră ați fost impecabil la capitolul boală. Nu mai faceți pe vinovatul. Nu-i vina dumneavoastră că trebuie să dați vești proaste oamenilor, boli cu denumiri latinești și vindecări imposibile. Relaxați-vă. Stați liniștit. Doar nu sunteți Dumnezeu-Tatăl. Nu dumneavoastră îi comandați Naturii. Nu faceți decât să vindecați. Trebuie să luați puțin piciorul de pe accelerație, să slăbiți presiunea și să nu vă dați prea multă importanță, altfel n-o să puteți să continuați prea mult cu meseria asta. Uitați-vă numai ce față aveți.”
11. „ Dragă Doamne-Doamne,
Azi împlinesc o sută de ani. Ca Tanti Roz. Dorm mult, dar mă simt bine.
Am încercat să le explic părinților mei ce-i viața, un cadou foarte tare. La început, supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit viața veșnică. După aceea îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm. În sfârșit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut. Și-atunci încercăm s-o merităm. Eu, care am o sută de ani, știu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrânești, cu atât trebuie să dai dovadă de bun-gust ca să apreciezi viața. Trebuie să devii un rafinat, un artist. La zece sau la douăzeci de ani, orice prost poate să se bucure de viață, dar la o sută, când nu mai poți să te miști, trebuie să-ți pui la contribuție inteligența.
Nu știu dacă am reușit să-i conving.
Mergi și pe la ei. Fă-ți treaba până la capăt. Eu am obosit un pic.
Pe mâine, pupici,
Oscar”
12. „ Dragă Dumnezeu,
Băiețelul a murit.
O să rămân mereu tanti roz, dar n-o să mai fiu Tanti Roz. Tanti Roz eram doar pentru Oscar.
S-a stins azi-dimineață, în jumătatea de oră când eu și părinții lui ne-am dus să bem o cafea. A trecut prin asta fără noi. Cred că a așteptat special momentul, ca să ne protejeze. Ca și cum ar fi vrut să ne scutească de suferința de a-l vedea dispărând. De fapt, el era cel care ne ocrotea.
Am sufletul greu, Oscar mi s-a cuibărit acolo și nu pot să-l alung. Până diseară trebuie să-mi țin lacrimile pentru mine, pentru că nu vreau să-mi compar durerea cu suferința de neconsolat a părinților lui.
Îți mulțumesc că mi l-ai scos în cale pe Oscar. Pentru el, a trebuit să fiu veselă, să inventez povești și chiar să pretind că mă pricep la lupte. Mulțumită lui, am râs și-am aflat ce-nseamnă bucuria. M-a ajutat să cred în tine. Simt multă dragoste în mine, mă arde, am primit atâta de la el, încât am rezerve pentru mulți ani de-acum înainte.
Pe curând,
Tanti Roz
P.S.: În ultimele lui trei zile, Oscar își pusese pe noptieră o pancartă cu un anunț care cred că te interesează. Scrisese așa: „Numai Doamne-Doamne are voie să mă trezească.””

1. „Austriecii au distrus toate mânăstirile ortodoxe ardelene; Sâmbăta a rezistat o vreme: un înalt cleric plătea bani anual ca s-o salveze; după moartea plătitorului, a fost distrusă de austrieci.” (Vasile Andru)
2. „Îi plăcea spectacolul vieții sale.” (Vasile Andru, despre Antonie Plămădeală)
3. „Eram la Budapesta, bolnav, și am ieșit din hotel, pe stradă. Am văzut 5-6 oameni. Și atunci am constatat un lucru uimitor: toți acei unguri erau români!” (Antonie Plămădeală)
4. „[…] s-a constatat că endorfinele, baza chimiei fericirii, se produc când privești vinul, sau când atingi marginea paharului, nu când bei. La fel cu cafeaua asta braziliană.” (Vasile Andru)
5. „Călugărul se călugărește în fiecare dimineață. Adică, reînnoiește mereu ardoarea ergasiei. Da, dacă n-o reia, dacă efortul se oprește, e greu să obții lumina. E mai ușor să întreții focul aprins, decât să-l tot aprinzi după stingeri. Da, un vagon, dacă merge e mai ușor să împingi la el; dacă se oprește, efortul de a-l porni este foarte mare.”(Antonie Plămădeală)
6. „Părintele Antonie crede că orice apropiere de zen, de yoga, primejduiește apartenența la nația română. Ține la tradiția creștină, pentru că este semnul de identitate. „Nici o concesie!” este deviza sa. Cei care au făcut pasul spre altă Lege, au fost pierduți pentru neam!” (Vasile Andru)
7. „Cred că omul luminat e mai folositor pentru neam decât oricine. Și ori de unde aduci lumina, este foarte important. Îți întărești neamul cu învățătură fie de la Est, fie de la Vest. Fie de la Oxford, fie de la Rishikesh... Cultura străină nu-i un cal troian, ziceam.” (Vasile Andru)
8. „Antonie Plămădeală: Ar trebui să scoateți voi, religia din ghetou. Credința să nu fie pentru voi un fapt izolat. Ci să fie integrat în toate ce le faceți. S-o integrați în scrisul vostru!
Vasile Andru: Este impresionantă această punctare. Este miezul convorbirilor noastre în această întâlnire. Este aproape o conspirație împotriva ateismului în floare.”
9. „Sectele: politizarea religiei.” (Vasile Andru)
10. „Ceea ce n-a reușit imperiul austro-ungar, nici cel otoman și țarist – reușește televiziunea română!” (Ion Dumitrescu)
11. „Să ne păstrăm credința. Practicarea zen-ului o văd ca o renunțare la credință.” (Vasile Vasilachi)
12. „Știu că poți practica orice disciplină mentală, ca un exercițiu de îmbunătățire umană, fără să renunți la credință, nici pe eșafod. Nu zen-ul, ci iluminarea este suspectă. Orice mistică este suspectă în ochii saducheului. Căci iluminarea primejduiește nu credința, ci instituția religioasă.” (Vasile Andru)
13. „Practicile iluminării alienează toate, crează „zbuciumul înstrăinării”, sunt impurități păgâne.” (Vasile Vasilachi)
14. [...] budismul e pe cale de dispariție, în curând va dispărea de tot, din el va rămâne doar Psihologia sa, sau Medicina sa psiho-somatică. Iar dacă creștinismul ar dispărea vreodată, din el va rămâne, veșnic, Iisus Hristos.” (Vasile Andru)
15. „Calmul se amestecă ades cu ironia.” (Vasile Andru)
16. „Uneori un cuvânt face mai mult decât știu eu ce terapii. Cuvântul!” (Antonie Plămădeală)
17. „Cine se luminează de un cuvânt, e vrednic și de restul predaniei.” (Pr. Al. Stănciulescu-Bârda. Un aforism despre „cuvintele de folos”.)
18. „Nici unul din sutele de mii de basarabeni care au plecat din calea tancurilor sovietice în 1940 sau 1944, n-a plecat cu alt gând decât cu gândul de întoarcere. Nimeni dintre ei n-a crezut că nu se va mai întoarce vreodată la casele lor sau că vor reveni atât de târziu, încât casele și locul de sub casele lor să fie ale altora întru „vecie”.” (Antonie Plămădeală)
19. „Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști, pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine deși în aceste vremuri prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și, totuși, suntem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!...” (Stelian Gomboș)
20. „Căci toți tind spre aceeași țintă, spre același scop al umanului autentic, curățit de zgura patimilor și vindecat de diferite alterări, deși fiecare este înzestrat cu alte capacități și are de luptat cu alte greutăți interioare.” (Stelian Gomboș)
21. „Spiritualitatea ortodoxă este în general nu o tehnică, nici o filozofie, nici o teorie, ci o spiritualitate a modelelor realizate. Modelele țin aici loc de Regule. Ele sunt tradiție vie, veche și nouă, adaptată, contemporaneizată. Desigur, la noi, duhovnicii au fost astfel de modele, dar nu numai ei, cei mari. Mai mari au fost acei care au știut să se facă mici, prin smerenie, atâția anonimi care au lăsat în urma lor doar un nume și o singură faptă, dar faptă model.” (Antonie Plămădeală)
22. „E așa de mare, încă, atracția ziarelor, a faptului divers, a bombițelor, a certurilor politice, încât abia le mai rămâne oamenilor timp pentru o carte bună.” (Antonie Plămădeală)
23. „Preotul nu trebuie să aibă sunet fals.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
24. „Iubește și fă ce vrei.” (Antonie Plămădeală)
25. „Fă binele și îl aruncă în mare.” (Antonie Plămădeală)
26. „Epoca crează geniul, iar oamenii celebri formează, la rândul lor, alți pioneri și piloni de rezistență, pe care îi ajută să se ridice la statura lor. Dacă nu am lăsat nimic pentru posteritate, am irosit în zadar timpul vieții și am șters cu buretele numele nostru din cartea de aur a istoriei.” (Miron Vasile)
27. „Dosarele nu știu tot!” (Laurențiu Streza)
28. „Nici o lucrare de întemeiere a ceva durabil nu se face fără un sacrificiu.” (Andrei Țurcanu)
29. „Într-adevăr, „dosarele nu știu tot”. E și firesc. Ele se făceau (s-au făcut) ca să îngroape omul. „Este omul, este problema. Nu-i omul, nu-i problema” – asta era rațiunea lor de a fi întocmite. De aici și caracterul lor de a fi strâmb ticluite și strâmb alcătuite. Un lucru nu l-au știut, cu siguranță, nici zeloșii fabricanți de dosare, nici impunătoarele volume care s-au vrut (și uneori au reușit) să se facă adevărate sicrie pentru oameni vii. N-au știut ce festă le poate juca uneori timpul. Oare, nu este un miracol (sau, poate, dreptatea lui Dumnezeu!) să înveți engleza pură cu un prinț în închisoare, pentru ca numai după un deceniu și ceva să te folosești de ea la Oxford?” (Andrei Țurcanu, despre Antonie Plămădeală)
30. „Noi, basarabenii, toți am plecat în 1944 cu gândul sigur de a ne întoarce. Nici unul dintre noi n-a plecat cu sentimentul că va rămâne definitiv. Avem și astăzi același sentiment. Ne-am lăsat casele pline cu covoare, cu icoane, podurile pline cu grâu și săsăecele cu porumb. Am lăsat casele în grija vecinilor cu poruncă să le apere, pentru că ne vom întoarce. Sperăm și acum. N-a murit speranța. Ne vom întoarce. Cine va înțelege drama plecărilor în refugiu?” (Antonie Plămădeală)
31. „Niciodată nu m-am împăcat cu gândul că trupul meu s-ar putea odihni în alt pământ decât cel românesc, singurul care ține de cald.” (Bartolomeu Anania)
32. „Urcă în cuvinte ca pe niște scări.” (Nicolae Dabija, despre Bartolomeu Anania)
33. „Biblia e Cartea care cuprinde cărțile. Biblia, așadar, e Biblioteca; Biblioteca prin excelență, singură și singulară în dumnezeiasca ei omenitate. Orice bibliotecă din lume poate avea cuvinte despre Dumnezeu; Biblia e însăși rostirea lui Dumnezeu, anume pentru oameni și prin oameni. Inspirată de Duhul Sfânt, ea e Cartea devenită cărți.” (Bartolomeu Anania)
34. „Am stat de vorbă cu el o seară și o jumătate de noapte, apoi, la o oră târzie, ne-a introdus în paraclisul personal de la Nicula: după ce a dat la o parte o catapeteasmă din lemn de tei poileită cu aur, a scos de sub măsuța de împărtășanie o cutie de carton, în care păstra cu sfințenie o pereche de bocanci cu pielea plesnită.
„– Îi am din închisoare. Îi țin aici ca să nu cad în păcatul trufiei și să-i mulțumesc mereu Celui de Sus, care m-a descălțat de bocancii de pușcăriaș, ca să-mi pună în picioare încălțări de Mitropolit.
Crăpăturile sunt de la bătaia gardienilor, care mă loveau cu bâta la tălpi la Gherla. După astfel de bătăi, care aveau scopul să nu lase urme, mergeam câteva săptămâni doar în genunchi și în coate, neputând călca pe tălpile umflate, devenite răni de carne vie...!”” (Nicolae Dabija, despre Bartolomeu Anania)
35. „Ce înseamnă o țară din care e alungat Dumnezeu? Ne întrebam și căutam răspunsul împreună. O țară fără biserici e o țară tristă, iar o țară fără Dumnezeu e o țară moartă. E un pustiu cu oameni, cu edificii, cu piețe, dar – un pustiu. O țară care nu are un loc în care poți aprinde o lumânare, poți îngenunchea și gândi o rugăciune, e lipsită de viață, chiar dacă viața forfotește în ea.” (Nicolae Dabija)
36. „Închisoarea e un loc unde regândești lumea. Știți care e cea mai mare pedeapsă din închisoare?! Bătăile?! Frigul?! Foamea?! – Imposibilitatea de a fi singur!” (Bartolomeu Anania)
37. „Libertatea mea era cu picioarele goale.” (Bartolomeu Anania)
38. „Și este un îndemn pentru noi toți, ca, atunci când sunt împrejurări deosebite, să fim ceea ce gândim, să fim români și, în cazul nostru, creștini ortodocși. Pentru că Ortodoxia a fost liantul poporului nostru.” (P.S.Gherasim)
39. „Acum vreau să spun doar atât: nu este important că te îndepărtezi de patria ta, important este să nu-ți trădezi rădăcinile; să rămână rădăcinile cu tine; patria, dacă nu ești în ea, să o iei și s-o porți în desagă, oriunde te-ai duce.” (Bartolomeu Anania)
40. „Suflă un vânt de furtună din Occident, care ne scutură toate ramurile, vrând să ne distrugă credința și cultura. Trăim într-o epocă în care firescul începe să devină nefiresc, iar nefirescul să fie luat drept firesc.” (Bartolomeu Anania)
41. „În fiecare ființă umană există undeva, în partea de răsărit a sufletului, ceva ca o prisacă, un loc de taină, o poiană ascunsă în care în momentele cele mai grele din viață te retragi pentru a te reculege. Numai de pe acolo te poți „culege din nou”. Uneori te poți „culege” destul ca să poți merge mai departe, alteori rămâi să-ți cauți cioburi din „inima zdrobită” pe sub rugii de mure sau așchiile unui apus împrăștiat printre hribării înveninate. Înseamnă că nu ai ajuns încă la locul adevărat al „culegerii”. (Dumitru Ichim)
42. „Adam se spune că „a fost odată” și din coasta lui a fost creată „niciodată” și de aceea adevărata poveste a omului începe cu „a fost odată ca niciodată”.” (Dumitru Ichim)
43. „Și mi-a părut rău, atunci, că albinele nu culeg și lacrimi.” (Eugen Petrescu, despre Bartolomeu Anania)
44. „Nu vă jucați cu adevărul.” (Arsenie Papacioc)
45. „Cu o moarte toți suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenist vândut.” (Arsenie Papacioc)
46. „În beznă să speri mântuirea și să vezi în baltagul de deasupra creștetului nu slăbiciunea lumii, ci iubirea ta pentru mântuirea ei.” (Mihai Sporiș)
47. „Într-o cultură europeană ofensivă, în spiritul universalist al Occidentului, cultură cu o puternică amprentă „nevrotică”, după spusa spaniolului Abel Posse, regăsim împlinirile avertismentelor unor nefericiți titani ai secolului al XIX-lea.
– K. Marx: aparatul de dominare economică;
– S. Freud: autofrustrările personale și fetișizarea sexului;
– Fr. Nietzsche: rebeliunea personală împotriva ordinii metafizice.
Iată o provocare pe care o trăim și trebuie să o soluționăm: prăpastia dintre civilizația de tip nou, bazată pe tehnologie, ban cu orice preț, dezvoltare economică și rădăcinile culturale proprii. Efectele unei falii sunt cunoscute celor care au dezvoltat modelul și au acum invocata cultură nevrotică.” (Mihai Sporiș)
48. „Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea.” (Bartolomeu Anania)
49. „Pomul se cunoaște după roade și omul după fapte. Nu este un merit să trăiești mult, cel mult dacă ai ambiția să te înscrii cumva în seria recordurilor.” (Bartolomeu Anania)

DESPRE MINE

GALERIE/ PICTURĂ ȘI CAFEA

CAPRICIILE MUZEI

ARHIVĂ

Gândurile

și rândurile

îi fac pe oameni!