Tac. Privesc.
Şi nu mai cred în zile ce-mi zâmbesc.
Ascult. Gândesc.
Nu simt abisul ce-l citesc.
Alerg. Zdrobesc.
Şi nu mai cred că poate te iubesc.
Nu am nici inimă,
Venin mă poartă printre vene;
Nu am nici urmă
Şi trec prin astă lume alene;
Căci sunt marioneta
Vândută pe-o monedă;
Am fost cândva fiinţă,
Puteam zâmbi curat,
Dar ai vândut din mine
Priviri ce m-au trădat
Şi cât de bine-ţi şade
În rol de vânzător
Şi cum de ai putut arde
Şi vinde-al inimii fior?
Acum eu doar exist
Iar tu fals ai rămas;
Cu privirea ta de sfinx
M-ai ucis, te-ai îmbătat
Cu inima şi al meu glas.
Ascult. Gândesc.
Nu simt abisul ce-l citesc.
Alerg. Zdrobesc.
Şi nu mai cred că poate te iubesc.
Nu am nici inimă,
Venin mă poartă printre vene;
Nu am nici urmă
Şi trec prin astă lume alene;
Căci sunt marioneta
Vândută pe-o monedă;
Am fost cândva fiinţă,
Puteam zâmbi curat,
Dar ai vândut din mine
Priviri ce m-au trădat
Şi cât de bine-ţi şade
În rol de vânzător
Şi cum de ai putut arde
Şi vinde-al inimii fior?
Acum eu doar exist
Iar tu fals ai rămas;
Cu privirea ta de sfinx
M-ai ucis, te-ai îmbătat
Cu inima şi al meu glas.
0 Comments