Trecut-au ani şi nopţi, şi zile,
Călăuzit de-al mamei chip,
Şi-a scris soarta-ntre cuvinte
Cu glas român, de om trudit.
Şi azi o lacrimă mai curge,
Cuprinde versu-n foc arzând.
Vieru-i liniştea în zile sfinte,
Ecoul veşnicului gând.
Comori de versuri au rămas
Să-i cânte-n veci de pomenire,
Rostite lin, cu-al ţării glas,
Cu suflet pentru-a sa menire.
Furat de timp, de ani şi soartă,
S-a dus un geniu-n nemurire
Şi multe ierni o să mai treacă
Păstrându-i poezia vie.
0 Comments